Mergi la vot! Indiferența ucide viitorul!
Nimic nu ne-a distrus țara mai mult decât indiferența. Iar dintre indiferențe, indiferența față de politică ne-a distrus cel mai mult și continuă să ne distrugă zi de zi. Nu ne-am interesat de politică și am lăsat țara în mâna unor oameni care și-au aranajat doar propriile interese, doar propriile familii. Am numit indiferența noastră încredere în clasa politică, însă ar trebui să ne trezim când vedem această „clasă” politică mai mult pe la DNA, prin tribunale și prin pușcării, decât prin parlament sau prin guvern. Și asta de la președinți și prim-miniștri și miniștri până la consilieri locali și secretari etc.
Este atât de simplu să stai acasă și să critici că nimic nu e bun, că nimic nu se schimbă în țara, în județul, în localitatea ta. Cel mai aprig critic este cel care nu face niciodată nimic: el are tot timpul să privească cu mâinile încrucișate greșelile altora și apoi să le critice. Binele nu-l vede pentru că e ocupat cu criticarea răului (din celălalt, clar!).
Criticile cu iz de bârfă și indiferență dusă până la nesimțire, găsirea vinovatului în celălalt, îmi amintesc de o poezie scrisă de Costache Ioanid: „Nu-i singur Iuda vinovat”. Cu siguranță mulți dintre voi o știu, dar este atât de potrivită în acest context când preferăm să nu facem nimic pentru viitorul nostru, nici măcar să mergem la vot, și totuși nu ne considerăm vinovați de o țară nevinovată care moare, care este pradată și ucisă deși trebuia să trăiască, deși trebuia iubită și slujită și îngrijită. Iată poezia și apoi și o „tentativă de parafrazare electorală” sau de responsabilizare:
Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă, prin păcat!
Şi eu, şi tu…
Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Isus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu…
Nu patru cuie L-au pătruns,
când El pe cruce se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!
Şi eu, şi tu…
Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs, cu ochii murdari,
şi noi suntem cei doi tâlhari!
Şi eu, şi tu…
Şi nu ostaşilor prin sorţi
cămaşa albă Şi-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
Şi eu, şi tu…
Nu doar în stânci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am ascuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Şi eu, şi tu…
Şi-acum Isus cel condamnat
azi El te-ntreabă :”Da sau nu ?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?”
Eu am spus da! Şi-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu ? Dar tu?…
Parafrazăm această poezia tocmai pentru astăzi, pentru ziua alegerilor, dar și pentru cele care vin după alegeri, și spunem:
Nu-i singur Primarul vinovat
de lucrul rău ce se făcu.
Nici „marii” oameni din Senat,
ci lumea-ntreagă dintr-un „sat”,
Şi eu, şi tu…
Nu drumul cel făr’ de asfalt
sau podul cel de apă luat,
nici șpăgi, nici pungi cu zahăr sau găleți
ci noi, toți oamenii indiferenți,
Și eu și tu.
Nu doar bătrânii pensionari,
nu doar mai marii activiști, nu!
Ci cei absenți, indiferenții cei murdari,
şi noi suntem ca doi tâlhari!
Şi eu, şi tu…
Şi-acum poporul condamnat la sărăcie
E întrebat de vot: Te duci sau nu?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?”
Eu am spus da și am votat.
Eu am spus da.
Dar tu ? Dar tu?…
Mergi și votează schimbarea pe care o dorești. Implică-te! Nu sta indiferent! Nu lăsa pe altul să facă ceea ce este de datoria ta!
Știu, am auzit și eu expresia: „Noi votăm pe cine vrem și iese cine trebuie”. I-am auzit și pe cei care spun că „dacă votul nostru chiar ar conta, atunci nu ne-ar mai lăsa să votăm”. Poate că e adevărat. Poate că deja cărțile sunt făcute. Dar nu putem sta în indiferență. Trebuie să încercăm mai mult, să avem mai multe pretenții, să ne respectăm mai mult. Trebuie să ne implicăm acum în timpul alegerilor, dar și după alegeri! Poate că pun „ei” pe cine vor, dar noi putem „hotărî” ce mai trebuie făcut în localitatea noastră, noi putem exercita presiuni, pentru că ni s-a dat acest drept, această putere prin sângele martirilor de la revoluții și nu doar de la „Revoluția” din ’89. Pe noi nu trebuie să ne intereseze atât persoana care ne conduce, ci cum ne conduce, ce face pentru noi, cetățenii. Iar dacă alții ne impun ceea ce nu vrem, ne impun oameni care nu fac nimic, atunci va trebui să învățăm să fim uniți în a protesta pentru binele nostru. Trebuie să învățăm să ieșim în stradă, dar nu doar pentru a schimba primarul sau guvernul, ci pentru a (ne/le) schimba mentalitatea. Și nu trebuie să ieșim în stradă doar pentru o demisie și apoi fiecare se retrage în colțul lui de indiferență. Nu! Trebuie să învățăm să ieșim în stradă în fiecare zi! Trebuie să învățăm să rămen în stradă! Trebuie să ne educăm la responsabilitate și implicare în societate, în politică. Aceasta trebuie să o facem pentru binele nostru, dar mai ales pentru viitoarele generații! Ce lume lăsați copiilor voștri? Ce vor face nepoții noștri?
Votul e un drept pentru care mii de oameni, chiar sute de mii au murit! S-au jertfit ca noi să avem dreptul să votăm. Cel puțin din respect față de ei ar trebuie să mergem să votăm! Respect față de trecut, dar și iubire pentru viitor. Trebuie să dăm viitorului – copiilor, nepoților, prietenilor – o speranță, să lăsăm o lume mai bună! Trebuie! Au murit mii de oameni ca noi să avem dreptul de a vota, iar noi stăm în casă, dormim în indiferență pentru că, ne spunem, și așa nu are rost!
Culmea este că are rost dacă ieșim din indiferență, dacă învățăm să ne interesăm de politică și de oamenii care ne conduc. Dăcă învățăm să-i apaludăm doar atunci când merită, nu atunci când ne mint cu pomeni electorale. Dacă învățăm să privim mai mult la caracterul omului și nu la culoarea politică sau la zâmbetul lui fals. Trebuie să ne alegem conducătorii și să ne ținem de ei, să le amintim promisiunile în care poate au crezut și ei. Și chiar dacă nu au crezut și au fost doar demagogii, noi trebuie să le amintim! Zi de zi!
Nu trebuie să avem încredere oarbă în oamenii politici pentru că puterea corupe!!! Noi trebuie să ne ținem de ei, să ne interesăm de/despre ei, să fim lângă ei. Să le amintim de ce sunt puși acolo, de ce au fost aleși și pe cine și ce reprezintă: ei trebuie să reprezinte dorința noastră pentru o lume mai bună, pentru un viitor mai bun. Trebuie să le amintim mereu!
Știu, preoții nu trebuie să facă politică. Și cred că e bine așa: să nu fim implicați politc dacă suntem preoți. Dar avem dreptul să ne interesăm de politică și de oamenii care ne conduc. Mai mult, este o obligație. Isus ne-a spus: „Dați-i, așadar, cezarului ceea ce este al cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu” (Mt 22,21). Trebuie să dăm și noi ceva cezarului, chiar dacă suntem preoți. Nu putem fi indiferenți, dar nici părtinitori cu un partid sau cu un candidat. Noi trebuie să fim implicați suficient de mult încât să nu ne lăsăm păcaliți și să-i ajutăm pe toți cei cu drept de vot să se implice fără a se lăsa păcăliți. Noi trebuie să deșteptăm interesul pentru politică, pentru binele comun al societății. Suntem chemați să responsabilizăm, convinși fiind că vom da cont de ceea ce vine după noi, de felul în care lăsăm o localitate, o comunitate.
Știu, noi trebuie să ne și rugăm. Clar! Și o facem: ne rugăm pentru familiile noastre, pentru comunitățile noastre, pentru cei care ne conduc. Este foarte important, poate că e chiar cel mai important lucru pe care putem și trebuie să-l facem. Dar nu e suficient. Există într-adevăr schimbări care vin ca printr-o minune atunci când stai în genunchi și te rogi din toată inima, dar există și schimbări pe care trebuie să le provoci, suflecându-ți mâinile, mintea și alergând, străbătând ulițile satului și strigând: „Încă un ales corupt, egoist și localitatea noastră va fi nimicită, țara noastră va fi vândută, iar copiii și tineri vor lua calea exilului” (cf. Iona 3). Cineva trebuie să străbată și ulițile noastre și mintea noastră și să ne strige: „Trezirea! Ieșirea din indiferență! Țara noastră este o republică, nu o proprietate privată. Țara este/trebuie să fie a noastră, ca și fiecare localitate”. Dar dacă nu luptăm mai mult pentru ceea ce este al nostru, nu vom primi! Indiferența, lenea, ucide viitorul omenirii, al localităților noastre.
Să nu uităm în această zi cuvintele Domnului„Dați-i, așadar, cezarului ceea ce este al cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”.
Ce dăm noi cezarului? Ce dăm țării? Familii, dați țării noi conducători, noi oameni politici. Încurajați noile generații să facă politică, o politică fără să-și mânjească mâinile, conștiința cu compromisuri și găinării. Încurajați noile generații să meargă la vot pentru a putea rămâne „acasă”, în localitatea și patria lor, fără a se teme de viitor!
Ieși din casă dacă vrei ca peste zece ani să poți fi încă „acasă”!
Mergi la vot! Indiferența ucide viitorul țării, viitorul județului tău, viitorul localității tale. Mergi la vot! Indiferența îți ucide viitorul! Indiferența ucide viitorul copiilor tăi! Mergi și alege, nu lăsa pe alții să aleagă în locul tău!
Cine nu votează nu are respect față de cei care au murit pentru ca noi să avem acest drept, dar mai ales nu are iubire pentru viitor, pasiune pentru o lume mai bună, pentru a țară mai bună, pentru un viitor mai bun pentru el și pentru cei dragi ai lui!
Indiferența ne ucide viitorul, viitorul tau și al meu și al urmașilor noștri, copii și nepoți!
Am luaturmătoarele informații de pe http://www.gandul.info/eu-primar/alegeri-locale-2016-ziua-votului-exit-poll-si-rezultate-15427641 și e bine de știu că: „18.274.891 de români cu drept de vot sunt aşteptaţi duminică la urne să-şi aleagă primarii şi consilierii la alegerile locale 2016. Dintre aceştia, 233.367 sunt tineri care au împlinit recent 18 ani şi votează pentru prima dată la acest scrutin, în vreme ce 5.272 sunt persoane de peste 100 de ani. În total, în ţară au fost organizate 18.616 secţii de votare pentru alegerile locale”.
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu