Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Feţele persecuţiei anticreştine, intervenţiile pentru a nu-i lăsa singuri.

Posted by Paxlaur pe 10/08/2016

religious-persecutionKirche in Not de aproape 70 de ani documentează martiriul creştini din toată lumea şi anul acesta, de la 19 la 25 august, va fi la Meeting-ul de la Rimini cu o expoziţie de 400 de metri pătraţi despre persecuţia anticreştină cu titlul: „Rezistenţa voastră este martiriu, rouă care fecundează”. Feţele persecuţiei anticreştine, intervenţiile pentru a nu-i lăsa singuri.

Un scrânciob inconştient, şase bănci de universitate, masa pregătită a unui restaurat ca sute de milioane în lume. Cronica ne relatează astăzi că atacuri de ură împotriva credinţei se pot întâmpla în locurile cele mai neaşteptate. Cele pe care le vedem în fiecare zi şi fac parte din cotidianitatea noastră.

Pentru aceasta Kirche in Not a decis să termine expoziţia despre persecuţia anticreştină pe care a adus-o la această ediţie a Meeting-ului de la Rimini cu o reprezentaţie scenică a trei locuri obişnuite transformate în teatru al ororii.

La sfârşitul parcursului expoziţional sunt de fapt trei reconstituiri: parcul de joacă din Lahore unde a avut loc atentatul din 27 martie, aula de la Garissa University College unde la 2 aprilie 2015 au fost ucişi 148 de studenţi creştini, masa de la cafeneaua din Dacca teatru al măcelului de la 1 iulie.

O scriere pe perete spune „Se poate întâmpla oriunde şi oricui din motive de credinţă”. Sub cele trei reconstituiri.

Mici amănunte care indică o normalitate frântă de violenţă. Ursuleţul unuia dintre cei 30 de copii ucişi în atentatul de la parcul Gulshan-e-Iqbal din Lahore.

Teza pe care Mary Muchire Shee, abia aleasă Miss Garissa University, n-o va scrie niciodată pentru că viaţa sa a fost frântă împreună cu aceea a celor 147 de colegi ai săi studenţi care asemenea ei nu cunoşteau versetele din Coran sau n-au ştiut să răspundă la întrebări despre profetul Mahomed. Cartea de meniu de la Holey Artisan Bakery din Dacca pe care victimele au răsfoit-o cu doar puţin clipe înainte de a fi torturate şi ucise pentru aceeaşi vină: de a aparţine unei credinţe diferite de cea islamică.

În zidul din faţă se contrapun alte trei reconstituiri care arată, aşa cum explică sloganul de pe perete, „Răspunsul concret al lui Kirche in Not dat persecuţiei”. Trei exemple de proiecte strâns legate de tot atâtea atentate reprezentate.

În faţa celui care, aşa cum s-a întâmplat la Lahore, frânge vieţi nevinovate Kirche in Not seamănă credinţa în inima copiilor prin Biblia copilului, Biblia ilustrată care a fost tradusă în 180 de limbi şi răspândită în peste 52 de milioane de exemplare în toată lumea. La Meeting-ul de la Rimini, Kirche in Not a adus o selecţie de traduceri în 137 de limbi diferite din cele cinci continente. De la urdu din Pakistan la sango din Centrafrica, de la tigr? din Eritreea la quechua din Peru, de la pidgin din Papua Noua Guinee la armeană.

Răspunsul pentru studenţii ucişi la Garissa sunt cei peste 11 mii de seminarişti formaţi în fiecare an graţie sprijinului lui Kirche in Not, dintre care mulţi (circa 35%) sunt africani. Mii de „soldaţi ai credinţei” reprezentaţi de un birou acoperit cu texte sacre pe care fundaţia pontificală le-a adus la Meeting.

Şi în sfârşit în faţa măcelului petrecut la Dacca, Kirche in Not va realiza un gest concret împreună cu familia uneia dintre victime, Simona Monti. Celui care-i ucide pe creştini fundaţia Kirche in Notrăspunde întărind comunitatea creştină locală, prin construirea unei biserici în Bangladesh. Biserica „Sfântul Mihail Arhanghel” se va ridica în curând la Harintana, dar la Rimini a fost reprodus altarul ei. Potirul şi veşmintele sacre reprezintă realmente darul oferit minorităţii creştine bengaleze, născută din barbaria fundamentalistă.

Aceste reconstituiri nu sunt totuşi unicul element experimental al expoziţiei lui Kirche in Not. De-a lungul parcursului expoziţional vizitatorii trec printr-un tunel în care sunt amintiţi câţiva „martiri” creştini asasinaţi din ură faţă de credinţă. De la părintele Jacques Hamel la părintele Andrea Santoro, de la Shahbaz Bhatti la micul Emmanuel Dike. În timp ce fotografia lor este proiectată pe pereţii întunecaţi ai tunelului, un glas aminteşte numele lor alături de motivul morţii lor: „ucis pentru că era creştin”.

Imagini şi scene care vor să-i facă pe vizitatori să reflecteze despre ceea ce se întâmplă şi astăzi milioanelor de creştini din lume şi care fără îndoială trezesc numeroase întrebări. Întrebări la care vor răspunde martorii Bisericii suferinde şi persecutate care în fiecare zi, în timpul întregului orar de deschidere a Meeting-ului, împărtăşesc cu vizitatorii trăirea lor personală şi suferinţele comunităţilor lor.

Numele lor:

Irak – părintele Rebwar Basa, călugăr din Ordinul Antonian al Sfântului Ormisda al caldeilor, s-a născut la Erbil, unde în vara anului 2014 au venit peste 125 de mii de creştini care fug de Statul Islamic. Părintele Basa a fost hirotonit preot în mănăstirea „Sfântul Gheorghe” din Mosul, de peste doi ani aflată în mâna lui ISIS.

Siria – monseniorul Mtanios Haddad, arhimandrit melchit, rector al bazilicii „Santa Maria in Cosmedin” din Roma. S-a născut într-un sat aproape de Maaolula, centrul creştin în care se vorbeşte aramaică atacat de Frontul al-Nusra în 2013. Rudele sale încă trăiesc acolo.

Pakistan – prof. Shahid Mobeen. Născut la Jhelum în Punjab, provincia pakistaneză în care au avut loc cele mai puternice atacuri la adresa comunităţii creştine. Era prieten al lui Shahbaz Bhatti, ministru pentru minorităţile religioase ucis la 2 martie 2011, cu care a colaborat îndelung pentru a limita abuzul legii anti-blasfemie, pentru a promova drepturile creştinilor din Pakistan şi pentru a o apăra pe Asia Bibi.

Ţara Sfântă – părintele Issa E.H. Abusada, preot din Patriarhia Melchită din Ierusalim. Născut la Betleem, câţiva ani a fost paroh la Ramallah în Cisiordania, unde a contribuit la construirea unui centru pastoral pentru tineri. Discriminaţi din cauza crezului lor, creştinii din Ţara Sfântă găsesc de muncă numai în sectorul turistic şi în realizarea de obiecte sacre din lemn de măslin. Însă condiţiile economice dificile şi tensiunea constantă dintre Israel şi Palestina îi determină pe tot mai mulţi creştini să părăsească ţara în care s-a născut Isus.

Ucraina – părintele Oleksandr Khalayim. Preot din dieceza de Kamyanetz-Podilskyi, a fost mult timp paroh în câteva oraşe ucrainene şi capelan al închisorilor. În aceşti ultimi doi ani de război, a vizitat diferite zone din ţara sa şi a cunoscut drama trăită de atâtea familii din cauza conflictului. Printre prietenii săi au fost şi unii dintre preoţii răpiţi lângă Donetsk în estul Ucrainei.

Republica Centrafricană – părintele Herman Tanguy Pounekrozou. Preot din dieceza de Bangui, capitala centrafricană. Povesteşte despre criza gravă care a lovit ţara sa încă din decembrie 2012 cu înaintarea coaliţiei rebele islamice Seleka. O criză care a dus la deteriorarea gravă a raporturilor interreligioase odinioară foarte bune în ţară. Între sărăcie şi violenţă, Centrafrica a găsit în sfârşit pacea după vizita Papei Francisc în noiembrie 2015. Dar este o pace fragilă care trebuie să fie alimentată.

Columbia – părintele Martino Serrano, călugări care aparţine Operei lui Isus Marele Preot. Născut la Bogota, capitala Columbiei, printre satele cele mai sărace şi cele mai nesigure. Părintele Serrano a trăit şi în Uruguay şi cunoaşte profund condiţia creştinilor din America Latină.

Tunelul martirilor

Părintele Jacques Hamel, paroh francez, ucis pentru că era creştin.

Preotul paroh al bisericii Saint-Etienne-du-Rouvray aproape de Rouen în Franţa, decapitat la 26 iulie 2016 în timp ce celebra liturghia.

Shahbaz Bhatti, politician pakistanez, ucis pentru că era creştin.

Ministru pentru minorităţile religioase din Pakistan, ucis la 2 martie 2011 la Islamabad datorită angajării sale în lupta împotriva abuzului legii anti-blasfemie şi pentru a că apărat-o pe Asia Bibi. Uciderea a fost revendicată de talibani.

Părintele Ragheed Ganni, preot irakian, ucis pentru că era creştin.

A studiat în Italia, în 2003 s-a întors în Irak la Mosul. A fost ucis de extremişti islamici la 3 iunie 2007 după ce a terminat de celebrat liturghia duminicală. Extremiştii îi ordonaseră să închidă biserica unde era paroh, dar el a refuzat.

Emmanuel Dike, 4 ani, nigerian, ucis pentru că era creştin.

Ucis împreună cu tatăl său şi cu trei dintre cei 4 fraţi ai săi la Madalla în Nigeria la 25 decembrie 2011 în atentatul la biserica „Sfânta Tereza” făcut de Boko Haram în timpul liturghiei de Crăciun.

Ranim Darrouj, 17 ani, siriană, ucisă pentru că era creştină.

Ucisă la Sadad în Siria, împreună cu familia sa, în timpul unuia dintre cele mai tragice masacre anticreştine. În octombrie 2013 islamişti din Frontul al-Nusra au intrat în orăşelul de circa 15 mii de locuitori şi au ucis 45 de creştini. Trupurile lor au fost găsite după mai multe zile în gropi comune.

Părintele Andrea Santoro, preot italian în Turcia, ucis pentru că era creştin.

Preot din Roma, fidei donum în Turcia din 2000. A fost ucis la 5 februarie 2006 la Trebisonda, în timp ce se ruga în biserica „Sfânta Maria”. Ucigaşul său a spus că l-a ucis pentru că a fost zbuciumat de caricaturile împotriva lui Mahomed publicate de un ziar danez.

Mariah Manisha, 18 ani, pakistaneză, ucisă pentru că era creştină.

Tânără creştină din dieceza de Faisalabad, ucisă la 27 noiembrie 2011 cu un glonţ la tâmplă pentru că a refuzat un bărbat musulman care mai înainte o ceruse în căsătorie şi să se convertească la islam şi apoi a încercat s-o violeze. Este numită şi sfânta Maria Goretti din Pakistan.

Adam Udai, 3 ani, irakian, ucis pentru că era creştin.

Mică victimă nevinovată a atentatului în catedrala siro-catolică „Stăpâna noastră a Ajutorului Veşnic” din Bagdad, petrecut la 31 octombrie 2010. În timpul liturghiei şase atentatori sinucigaşi au ţinut ostatici şi au ucis cel puţin 70 de persoane, între care doi preoţi, Tha’ir Saad şi Boutros Wasim.

Sora Leonella Sgorbati, misionară italiană în Somalia, ucisă pentru că era creştină.

Născută în provincia din Piacenza şi călugăriţă din ordinul Surorilor Misionare ale Maicii Îndurerate se afla în Somalia. La 17 septembrie 2006 a fost ucisă la Mogadiscio în afara spitalului pediatric unde lucra. Probabil că motivul asasinării, o răzbunare pentru lecţia lui Benedict al XVI-lea la Regensburg.

(Sângele martirilor sămânţă de noi creştini,
după Zenit, 11 august 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: