Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Despre o moarte bună…

Posted by Paxlaur pe 05/11/2016

Verano_Roma_cimitir_raposati  Apostolul spune: Lumea este răstignită pentru mine iar eu pentru lume (Gal 6,14). În afară de aceasta, ca să știm că și trăind putem să avem o moarte, însă o moarte bună, ne îndeamnă să purtăm mereu și pretutindeni în trupul nostru moartea lui Isus; căci cine are în el moartea lui Isus va avea în trupul său și viața Domnului Isus (cf. 2Cor 4,10).
Așadar, să lucreze în noi moartea, pentru ca și viața să-și împlinească lucrarea. Să vină o viață bună după moarte, adică o viață bună după victorie, o viață bună la sfârșitul bătăliei. Legea trupului să nu mai fie în stare să se opună legii duhului și să nu mai fie nici o luptă cu trupul muritor, ci în trupul muritor să domnească vic­toria. Eu însumi n-aș ști să spun dacă această moarte nu are putere mai mare decât viața. Desigur, mă simt stimulat de autoritatea Apostolului care spune: În noi lucrează moartea, iar în voi viața(2Cor 4,12). La câte popoare a dus mântuirea moartea unuia singur! De aceea, ne învață că noi, puși în această viață, trebuie să dorim această moarte, pentru ca moartea lui Cristos să strălucească în trupul nostru, acea moarte fericită, prin care omul exterior se descompune, pentru ca omul interior să se reînnoiască din zi în zi (cf. 2Cor 4,16), iar locu­ința noastră pământească să fie distrusă (cf. 2Cor 5,1), și astfel, să ni se deschidă locuința cerească.
Pentru aceasta, imită moartea celui care se sustrage de la complicitatea trupului acestuia și se dezleagă de acele lanțuri despre care vorbește Domnul prin Isaia: Dezleagă lanțurile nedreptății, rupe legăturile jugului, eliberează pe cei asupriți și sfărâmă orice jug (Is 58,6).
De aceea a permis Domnul să intre moartea ca să înceteze păcatul. Dar pentru ca moartea, la rândul ei, să nu însemne sfârșitul naturii, a fost dată învierea din morți. Astfel, prin moarte înceta păcatul, iar prin înviere, natura rămânea pentru totdeauna.
Așadar, această moarte este trecerea obligatorie pentru toți. Este necesar ca viața ta să fie o trecere continuă, să faci o trecere de la stricăciune la nestricăciune, de la mor­talitate la nemurire, de la neliniște la calm. De aceea, să nu-ți displacă numele morții; în schimb, să-ți dea bucurie binefacerile unei morți fericite. În realitate, ce este moar­tea, dacă nu înmormântarea viciilor și învierea virtu­ților? Pentru aceasta, și Balaam a spus: Fie ca eu să am parte de moartea celor drepți (Num 23,10), adică: să fiu înmormântat în așa fel încât să depun viciile și să mă îmbrac cu harul celor drepți, care poartă mereu și pretutindeni în trupul lor și în sufletul lor moartea lui Cristos.

(Din tratatul Despre o moarte bună al sfântului Ambroziu, episcop
Cap. 3, 9; 4, 15: CSEL 32, 710.716-717: să purtăm mereu în noi pătimirea lui Cristos)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: