Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Totul cade! Rămâne doar „Cerul”, o comoară în vase de lut…

Posted by Paxlaur pe 13/11/2016

„Iată, vine ziua în care va străluci soarele dreptății…
iar din lucrurile pe care le vedeți
nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată!”

sfantul-benedict-norciaCuvântul Domnului din această duminică este despre lucrurile de pe urmă, despre ziua în care Domnul va veni, despre ziua în care, așa cum am cântat în psalmul responsorial, Domnul va veni să judece toate popoarele cu dreptate. Domnul vine!

Dar tu chiar crezi aceste lucruri? Acum serios, chiar credem că Domnul va veni? Chiar îl așteptăm pe Cristos? Nu cumva de cele mai multe ori Cristos este un „eveniment” de acum două mii de ani?! Chiar credem că din ceea ce vedem „nu va rămâne piatră peste piatră”? Cei din timpul lui Isus nu au crezut… oare noi suntem mai buni decât ei?! Suntem noi mai credincioși, mai fideli Cuvântului divin?

Ieri, cu o parte dintre românii prezenți la Roma, am fost în Bazilica „Sfântul Petru”. Am trecut prin poarta milostivirii și apoi ne-am rugat în bazilică, celebrâns sfânta Liturghie. Poți să intri și de o mie de ori în bazilica aceasta, și totuși mereu te va impresiona! Este măreață! Mărețe sunt și alte bazilici și clădiri în Roma… Și totuși, va veni o zi când nu va mai rămâne piatră peste piatră. Chiar astăzi papa Francisc spunea: Chiar și cele mai sacre edificii se prăbușesc, cad… Totul cade!

Aproape că ne scandalizăm: cum să cadă o clădire, o bazilică așa cum este Sfântul Petru?! E măreață! Templul din Ierusalim era la fel de măreț, dacă îmi permiteți această comparație… Poate chiar mai măreț! Era imens. Era împodobit cu pietre frumoase, prețioase… Iosif Flaviu spune în scrierile sale că în templu, printre altele, era o viță-de-vie din aur care avea ciorchini de mărimea unui om… Totul din aur… Și despre aceasta a zis Isus că nu va rămâne piatră peste piatră… Normal că au fost socați, scandalizați, revoltați… Și totuși, astăzi nu mai e nimic din gloria acelui Templu!

Spuneam că ieri am fost în Sfântul Petru. Ce a fost emoționant ieri – și este mereu emoționant mai ales când se întâmplă în această Bazilică – nu a fost atât faptul de a ne afla acolo, ci înflăcărarea cu care ne-am putut mărturisi credința acolo… Acolo, pe morâmntul apostolului Petru, am proclamat din toată inima: „Cred! Cred, Doamne, vino în ajutorul necredinței mele”…

Credința că Isus vine, credința într-un Dumnezeu care vine să mă poarte spre un loc de odihnă mă ajută să nu mă sperii, să nu mă descurajez în fața fragmentului evanghelic din această zi. Astăzi evanghelia vorbește despre războaie și revolte, cutremure, epidemii și foamete, fapte infricoșătoare, însă scopul evangheliei nu este să ne sperie. Suntem și așa destul de speriați. Nu avem nevoie de evanghelie pentru aceasta! Scopul evangheliei este să ajungem la cunoașterea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Acesta este și scopul Bisericii: să-l cunoaștem și să-l iubim pe Dumnezeu, să credem în el și să ajungem la mântuirea dăruită nouă prin Cristos.

Iată cât de frumos sintetizează Biserica acest adevăr precum și esența liturgiei cuvântului de astăzi, într-o rugăciune, într-una din prefețele propuse pentru liturghia de duminică: „Părinte Sfânt, izvorul adevărului și al vieții, în această zi sfântă ne-ai chemat în casa ta. Astăzi, familia ta, unită în ascultarea cuvântului și în comuniune pentru a frânge unica pâine, îl celebrează pe Cristos înviat în așteptarea duminicii fără de apus când omenirea întreagă va intra în odihna ta. Atunci noi vom vedea chipul tău și vom lăuda fără sfârșit milostivirea ta”.

Aceasta este fericita noastră sperață cu care ascultăm, cu care primim în viața noastră Evanghelia: într-o zi vom intra în odihna Tatălui și ne vom bucura contemplând chipul său! Cât de sublim este misterul: noi îl vom vedea pe Dumnezeu așa cum este! Vom intra în odihna ta, Doamne, și vom vedea chipul tău. Abia atunci vom vedea adevărata frumusețe: Chipul Tatălui… Este cel mai frumos vis al inimii treze, este cea mai puternică speranță a omului care crede!

Evanghelia și Biserica vor să ne ajute să ne pregătim pentru acea zi.

Pentru aceasta vă invit să punem evanghelia acestei zile în contextul ei și să privim la întreg capitolul 21 din Evanghelia după sfântul Luca. Doar așa vom înțelege că nu e important când va fi ziua întâlnirii cu Tatăl, ci important este cum ne pregătim, cum dăm noi mărturie depsre Dumnezeu în mijlocul a ceea ce se întâmplă. Însuși Isus a spus astăzi: „Aceasta va fi pentru voi ocazie de a da mărturie”.

Cum este mărturia noastră într-o lume plină de război, de cutremure, de foamete? Cum ajutăm? Fugim de cei care ne cer ajutorul? Închidem ochii? Să nu spunem niciodată că nu avem nimic de oferit…

Capitolul 21 din Evanghelia după sfântul Luca începe cu Isus care-și ridică privirea și-i vede pe bogații care îți punea darurile în cutia de la templu. Însă atenția lui se îndreaptă spre o văduvă care pune doar 2 bănuți… Și o îndrăgește, o laudă, ne-o oferă ca exemplu… Un Dumnezeu care-și ridică privirea să vadă cum se comportă oamenii pe pământ în templul său, în Biserica sa… Un dumnezeu care ne privește… ne caută, dar nu pentru a ne înfricoșa, ci pentru a ne îndruma pe calea cea bună, pentru a ne amenti că tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru este o ocazie propice pentru a da mărturie despre el, despre viața veșnică.

Cristos anunță distrugerea templului, anunță semnele sfârșitului, războaie, cutremure, foamete, fapte înfricoșătoare, semne mari din cer, persecuții, trădări în familie, între prieteni etc. ne vorbește despre toate relele posibile. Însă spune: „Vedeți să nu fiți înșelați… Toate acestea vor fi pentru voi ocazii de a da mărturie… Nu vă temeți, nici un fir de păr de pa capul vostru nu se va pierde”!

Dacă avem încredere, nu ne înfricoșăm nici măcar atunci când anunță nu doar distrugerea templului, a clădirilor, ci a întregului Ierusalim, distrugerea orașului, distrugerea lumii. Nu ne temem pentru că nu acesta este mesajul evangheliei. Esențialul evangheliei vine după toate aceste „anunțuri înfricoșătoare” și este ceea ce ne liniștește pe noi. Să ascultăm cum spune însuși Isus: „Vor fi semne în soare, în lună și în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării și al valurilor. Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în așteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite”… Și ascultați cum continuă, câtă pace în sufletul nostru atunci când ascultăm cu Isus ne spune că în tot acel haos, în toată acea scenă îngrozitoare, oamenii „îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere și cu mare glorie”. Și același Isus ne invită: „Când vor începe să se întâmple acestea, întăriți-vă și ridicați-vă capul pentru că se apropie eliberarea voastră” (cf. Lc21, 25-28).

Întăriți-vă și ridicați-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră! Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele sale nu vor trece, spune Domnul. Așadar să fim pregătiți. Să veghem! De fapt acesta este și îndemnul cu care să termină discursul lui Isus: „Aveți grijă de voi înșivă ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beție și grijile vieții, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neașteptate, ca un laț; căci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe fața întregului pământ. Vegheați, așadar, în orice moment și rugați-vă ca să fiți în stare să fugiți de toate cele ce se vor întâmpla și să stați în picioare în fața Fiului Omului!” (Lc 21,34-36)

Să citim în liniște tot capitolul 21 din Evanghelia după sfântul Luca și inima noastră se va umple de pace, viața noastră va găsi sensul și forța pentru a da mărturie. Să citim ca să înțelegem mai bine mesajul lui Cristos pentru noi: e un mesaj de speranță. Domnul vine și vrea să fim pregătiți ca să-i putem ieși în întâmpinare.

Îmi amintesc trăirile de ieri, din Bazilica „Sfântul Petru”! Ne-am reînnoit credința, așa cum facem și duminica, în Biserică, și în alte zile, acasă sau în alte locuri, atunci când spunem Crezul! Cât de liniștiți am fi dacă am crede ceea ce spunem aici în biserică: venirea lui Cristos, învierea morților, viața veșnică. Ce fericiți am fi, nerăbdători, dacă l-am aștepta pe Cristos care vine! Aceasta este credința noastră… Așa am strigat ieri în Bazilica „Sfântul Petru”! „Aceasta este credința noastră, aceasta este credința Bisericii și noi suntem fericiți că o putem mărturisi”… Suntem fericiți? O mărturisim? Cum?

Să o mărturisim pentru că nu avem altă comoară. Aceasta este comoara noastră. „Noi avem această comoară în vase de lut pentru ca puterea neobișnuită să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi. Suntem apăsați de necazuri din toate părțile, dar nu striviți; suntem în cumpănă, dar nu disperați; persecutați, dar nu abandonați; doborâți, dar nu uciși. Pretutindeni purtăm în trupul nostru moartea lui Isus ca să se arate și viața lui Isus în trupul nostru” (2Cor 4,7-10).

Să se arate în trupul și în viața noastră, așa cum s-a arătat și în viața sfintei Fecioare Maria, viața lui Isus. Să se vadă în viața noastră, să dăm mărturie în aceste vremuri în care „suntem apăsați de necazuri din toate părțile, dar nu striviți; suntem în cumpănă, dar nu disperați; persecutați, dar nu abandonați; doborâți, dar nu uciși…. pentru că el este cu noi și nici un fir de păr de pe capul nostru nu se va pierde. Cerul și pământul vor trece, totul va trece, dar promisiunea sa, cuvintele sale nu vor trece și noi vom vedea chipul său. Atunci ne vom afla pacea, odihna în veci de veci. Amin!

13 noiembrie 2016 

† DUMINICA a 33-a de peste an
Sf. Augustina (Livia), călug.
Mal 3,19-20a; Ps 97; 2Tes 3,7-12; Lc 21,5-19

LECTURA I
Va răsări pentru voi soarele dreptăţii.
Citire din cartea profetului Malahia 3,19-20a
Iată, vine ziua care va arde ca un cuptor şi toţi cei mândri şi toţi cei care săvârşesc nelegiuire vor fi ca pleava. Îi va arde ziua care vine, zice Domnul Sabaot, încât nu va rămâne din ei nici rădăcină, nici ramură. 20a Dar pentru voi, cei care vă temeţi de numele meu, va străluci soarele dreptăţii, iar vindecarea va veni pe aripile sale.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 97(98),5-6.7-9a.9bc (R.: cf. 9)
R.Domnul va veni să judece toate popoarele cu dreptate.

5 Cântaţi Domnului imnuri cu harpa,
cu harpa şi în cântări de psalmi!
6 Sunând din trompetă şi din corn,
strigaţi de bucurie în faţa Domnului, regele nostru! R.

7 Să vuiască marea şi tot ce cuprinde ea,
lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea!
8 Toate râurile să bată din palme
şi munţii să tresalte de bucurie împreună
9a în faţa Domnului care vine să judece pământul. R.

9bc El va judeca lumea cu dreptate
şi popoarele cu nepărtinire. R.

LECTURA A II-A
Dacă cineva nu vrea să muncească, nici să nu mănânce.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 3,7-12
Fraţilor, voi înşivă ştiţi cum trebuie să ne imitaţi! Noi n-am umblat în neorânduială între voi, 8 nici n-am mâncat pâine de la nimeni pe degeaba, ci am lucrat cu trudă şi osteneală, noaptea şi ziua, ca să nu fim povară pentru nimeni dintre voi. 9 Nu că n-am fi avut autoritatea, ci ca să vă dăm în noi înşine un exemplu pentru a fi imitaţi. 10 Căci şi când eram la voi, v-am poruncit acestea: dacă cineva nu vrea să muncească, nici să nu mănânce! 11 Auzim însă că unii dintre voi umblă în neorânduială, nelucrând nimic, ci amestecându-se peste tot. 12 Unora ca aceştia le poruncim şi-i sfătuim în Domnul Isus Cristos să-şi mănânce pâinea proprie, muncind în linişte.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 21,28b
Aleluia) Întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră! (Aleluia)

EVANGHELIA
Prin statornicia voastră vă veţi mântui sufletele.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,5-19
În acel timp, unora care vorbeau despre templu că este ornat cu pietre frumoase şi daruri votive, Isus le-a spus: 6 „Cât despre lucrurile acestea pe care le vedeţi, vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată”. 7 Ei l-au întrebat: „Învăţătorule, când vor fi acestea şi care va fi semnul că ele au să se întâmple?” 8 El le-a zis: „Vedeţi să nu fiţi înşelaţi, căci vor veni mulţi în numele meu, spunând: «Eu sunt!» şi: «Timpul este aproape!» Nu mergeţi după ei! 9 Când veţi auzi despre războaie şi revolte, nu vă temeţi, căci trebuie să se întâmple acestea mai întâi, însă nu va fi îndată sfârşitul!” 10 Apoi le spunea: „Se va ridica un neam împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. 11 Vor fi cutremure mari şi, în diferite locuri, foamete şi epidemii; vor fi fapte înfricoşătoare şi semne mari din cer. 12 Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâna pe voi şi vă vor persecuta; vă vor purta prin sinagogi şi închisori, vă vor duce în faţa regilor şi a guvernanţilor din cauza numelui meu. 13 Aceasta va fi pentru voi o ocazie de a da mărturie. 14Puneţi la inima voastră să nu vă pregătiţi dinainte cum vă veţi apăra, 15 căci eu vă voi da grai şi înţelepciune cărora niciunul dintre potrivnicii voştri nu le vor putea rezista şi nici răspunde! 16 Veţi fi trădaţi de părinţi, de fraţi, de rude şi prieteni şi vor ucide pe unii dintre voi; 17 veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu. 18 Dar niciun fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde. 19 Prin statornicia voastră vă veţi mântui sufletele”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: