Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Cultura dialogului: să umanizăm educația pentru că educaţia este generatoare de speranţă…

Posted by Paxlaur pe 10/02/2017

Raffaello Sanzio - Speranta_Dragostea_CredintaIubiţi fraţi şi surori,

Îi mulţumesc cardinalului prefect pentru cuvintele de introducere la această întâlnire şi îi salut cordial pe membrii Congregaţiei pentru Educaţia Catolică numiţi recent, între care chiar şi prefectul, care pentru prima dată prezidează Adunarea Plenară. Îi salut pe componenţii Fundaţiei Gravissimum educationis, constituită de puţin timp pentru a relansa conţinuturile declaraţiei conciliare.

În aceste zile aţi luat în consideraţie multe teme, pentru a face un bilanţ al muncii Dicasterului în ultimii trei ani şi pentru a trasa orientările activităţilor viitoare.

Sectoarele din vastul domeniu educativ care sunt de competenţa Congregaţiei voastre v-au angajat în reflecţia şi în discuţia despre diferite aspecte importante, cum ar fi formarea iniţială şi permanentă a profesorilor şi a conducătorilor, luând în considerare şi necesitatea unei educaţii inclusive şi informale; sau cum ar fi contribuţia de neînlocuit a congregaţiilor călugăreşti, precum şi sprijinul care poate să vină de la Bisericile particulare şi de la organizaţiile din sector. O bună parte din munca voastră a fost dedicată instituţiilor universitare ecleziastice şi catolice pentru aducerea la zi a constituţiei apostolice Sapientia christiana; promovării studiilor de drept canonic în raport cu reforma proceselor de nulitate a căsătoriei; precum şi pentru a susţine pastoraţia universitară. În afară de asta aţi luat în considerare oportunitatea de a oferi directivele pentru a mări responsabilizarea tuturor celor care sunt implicaţi în domeniul angajant al educaţiei.

Aşa cum am amintit în exortaţia Evangelii gaudium, „universităţile sunt un domeniu privilegiat pentru a gândi şi a dezvolta angajarea de evanghelizare”; şi „şcolile catolice […] constituie o contribuţie foarte valabilă la evanghelizarea culturii, şi în ţările şi în oraşele în care o situaţie adversă ne stimulează să folosim creativitatea pentru a găsi parcursuri adecvate” (nr. 134).

În acest orizont de evanghelizare simt să împărtăşesc cu voi câteva aşteptări.

Înainte de toate, în faţa unui individualism invadent, care ne face săraci din punct de vedere uman şi sterili din punct de vedere cultural, este necesar să umanizăm educaţia. Şcoala şi universitatea au sens deplin numai în raport cu formarea persoanei. La acest proces de creştere umană toţi educatorii sunt chemaţi să colaboreze cu profesionalitatea lor şi cu bogăţia de umanitate ai cărei purtători sunt, pentru a-i ajuta pe tineri să fie constructori ai unei lumi mai solidare şi paşnice. Şi mai mult instituţiile educative au misiunea de a oferi orizonturi deschise la transcendenţă. Gravissimum educationis aminteşte că educaţia este în slujba unui umanism integral şi că Biserica, mamă educatoare, priveşte mereu la noile generaţii în perspectiva „formării persoanei umane fie în vederea scopului său ultim fie pentru binele diferitelor societăţi, al căror membru este omul şi în care el, devenit adult, va avea îndatoriri de desfăşurat” (nr. 1).

O altă aşteptare este aceea ca să crească cultura dialogului. Lumea noastră a devenit un sat global cu multiple procese de interacţiune, unde fiecare persoană aparţine omenirii şi împărtăşeşte speranţa unui viitor mai bun cu întreaga familie a popoarelor. În acelaşi timp, din păcate, există atâtea forme de violenţă, sărăcie, exploatare, discriminare, marginalizare, abordări restrictive ale libertăţilor fundamentale care creează o cultură a rebutului. În acest context, institutele educative catolice sunt chemate în prima linie să practice gramatica dialogului care formează la întâlnire şi la valorizarea diversităţilor culturale şi religioase. De fapt, dialogul educă atunci când persoana se relaţionează cu respect, stimă, sinceritate de ascultare şi se exprimă cu autenticitate, fără a întuneca sau a îmblânzi propria identitate hrănită de inspiraţia evanghelică. Ne încurajează convingerea că noile generaţii, educate creştineşte la dialog, vor ieşi din aulele şcolare şi universitare motivate să construiască punţi şi, apoi, să găsească noi răspunsuri la multele provocări ale timpului nostru. În sens mai specific, şcolile şi universităţile sunt chemate să înveţe o metodă de dialog intelectual care să aibă ca finalitate căutarea adevărului. Sfântul Toma a fost şi încă este maestru în această metodă, care constă în a-l lua în serios pe celălalt, pe interlocutor, încercând să se perceapă până în profunzime motivaţiile sale, obiecţiile sale, pentru a putea răspunde în mod non-superficial, ci adecvat. Numai aşa se poate înainta împreună cu adevărat în cunoaşterea adevărului.

Există o ultimă aşteptare pe care aş vrea s-o împărtăşesc cu voi: contribuţia educaţiei la a semăna speranţă. Omul nu poate trăi fără speranţă şi educaţia este generatoare de speranţă. De fapt, educaţia înseamnă a face să se nască, a face să crească, se situează în dinamica dăruirii vieţii. Şi viaţa care se naşte este izvorul cel mai ţâşnitor de speranţă; o viaţă orientată spre căutarea a ceea ce este frumos, bun, adevărat şi a comuniunii cu alţii pentru o creştere comună. Sunt convins că tinerii de astăzi au nevoie mai ales de această viaţă care construieşte viitor. De aceea, adevăratul educator este ca un tată şi o mamă care transmite o viaţă capabilă de viitor. Pentru a avea această atitudine trebuie să stea în ascultarea tinerilor: „munca urechii”. A sta în ascultarea tinerilor! Şi vom face asta îndeosebi cu următorul Sinod al Episcopilor dedicat lor. Apoi, educaţia are în comun cu speranţa aceeaşi „stofă” a riscului. Speranţa nu este un optimism superficial, nici capacitatea de a privi la lucruri cu bunăvoinţă, ci înainte de toate înseamnă a şti să se rişte în modul corect, exact ca educaţia.

Iubiţi fraţi şi surori, şcolile şi universităţile catolice dau o mare contribuţie misiunii Bisericii când sunt în slujba creşterii în umanitate, în dialog şi în speranţă. Vă mulţumesc pentru lucrarea pe care o desfăşuraţi pentru a face din instituţiile educative locuri şi experienţe de evanghelizare. Invoc asupra voastră pe Duhul Sfânt, prin mijlocirea Mariei Sedes sapientiae, pentru ca să facă eficace slujirea voastră în favoarea educaţiei. Şi vă cer, cu rugăminte, să vă rugaţi pentru mine, şi din inimă vă binecuvântez. Mulţumesc!

Papa Francisc

Audienţă acordată participanţilor la Adunarea Plenară a Congregaţiei pentru Educaţia Catolică (a Institutelor de Studii) (9 februarie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: