Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Cum să faci așa ceva astăzi?! Suntem în 2017!!!

Posted by Paxlaur pe 12/02/2017

Little boy hugging an old book

Little boy hugging an old book, he is happy

„Isus îi învăţa pe discipolii săi” și pregătea evanghelia pentru o călătorie în timp, până în zilele noastre, până în viața mea și a ta. Aceasta deși astăzi, când proclamăm evanghelia, ne simțim că nu aparținem timpului nostru, că am călătorit în timp, într-o epocă în care valorile s-au schimbat, iar „Da” poate fi din când în când și „Nu”.

Să ne imaginăm că mergem într-o călătorie cu mașina timpului și ne întoarcem în anul 50 d.C. Ni se spune că avem voie să luăm cu noi numai un obiect, așa că ne luăm telefonul mobil. Este un smartphone și avem în el pozele cu cei dragi, avem adresele lor, avem salvate zeci de cărți pe care le putem citi etc. Noi, cu telefonul în mână, ajungem în piața Ierusalimului, în anul 50. Este o zi aglomerată, plină de oameni care vând și cumpără mâncare, ulei, animale etc. Suntem uimiți de atmosfera de acolo și vrem să facem o fotografie cu telefonul. Oamenii ne observă, se adună imediat în jurul nostru și ne întreabă: „Ce-i obiectul acela?” Iar noi le răspundem cu simplitate că e doar un telefon mobil. „Ce-i acela un telefon”, ne întreabă ei. „Este o cutie în care poți salva fotografii și informații și cu care poți…” Dar ne întrerup și ne întreabă „Ce-i aia o fotografie?” Încercăm să evităm explicațiile despre fotografie și le spunem că de fapt telefonul este mai mult pentru a vorbi cu cineva de la distanță, de oriunde în lume… Iar ei ne privesc uimiți. Apoi ne entuziasmăm și începem să le vorbim despre mesaje, despre emailuri, despre jocurile pe care le avem pe telefon… Iar ei, oameni de acum 2000 de ani, trec dincolo de faza de uimire, și când aud astfel de lucruri încep să se întrebe despre starea noastră mintală: „Cum adică să vorbești cu cineva care nu e lângă tine? Cum să trimiți mesaje în câteva secunde?” Și încep să plece, zicându-și: „Săracul, a înnebunit”…

Când citim evanghelia putem să ne simțim ca și cum Cristos ar fi călătorit în timp și ar fi ajuns la noi și începe să ne spună: „Fii om de cuvânt, nu jura. Cuvântul tău să fie: da, da; nu, nu. Împacă-te cu fratele tău! Nu spune nimănui Prostule! sau Nebunule!… Să nu comiți adulter, ba nici măcar să nu priveşte o femeie dorind-o. Să respecți familia și angajamentele luate. Să ierți. Să-l iubește pe celălalt ca pe tine însuți etc. Iar noi ne uităm uimiți la el și-l întrebăm: „Cum să faci acestea astăzi? Suntem în 2017!”… Plecăm și-l lăsăm pe Isus singur. Am ajuns să ne comportăm față de Cristos și față de evanghelie ca și cum am fi văzut un telefon mobil acum 2000 de ani: învățături imposibile, neadaptate timpului nostru. Am uitat că „lucruri pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el”.


Cristos și evanghelia sa
sunt iubirea lui Dumnezeu
pentru orice om,
dincolo de timp și spațiu!


12 februarie 2017 

† DUMINICA a 6-a de peste an
Ss. Martiri din Abitina
Sir 15,15-20; Ps 118; 1Cor 2,6-10; Mt 5,17-37 (Mt 5,20-22a.27-28.33-34a.37)

LECTURA I
Dumnezeu n-a poruncit nimănui să fie nelegiuit.
Citire din cartea lui Ben Sirah 15,15-20
Dacă vrei, îi vei ţine poruncile; a fi fidel ţine de bunăvoinţă. 16 El a pus alături de tine focul şi apa, spre care, dacă vei voi, îţi vei întinde mâna. 17 În faţa oamenilor sunt viaţa şi moartea; ceea ce-i va place fiecăruia, aceea i se va da. 18 Mare este înţelepciunea Domnului; el este tare în putere şi vede toate. 19 Ochii lui sunt spre cei care se tem de el şi cunoaşte orice faptă a omului. 20 El nu a poruncit nimănui să fie nelegiuit şi nu a dat nimănui permisiunea să păcătuiască.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),1-2.4-5.17-18.33-34 (R.: 1b)
R.: Fericiţi sunt aceia care umblă în legea Domnului.

1 Fericiţi sunt cei neprihăniţi pe cale,
care umblă în legea Domnului.
2 Fericiţi sunt cei care păzesc mărturiile lui
şi-l caută din toată inima. R.

4 Tu ai dat orânduirile tale,
ca să fie păzite cu grijă.
5 O, de ar fi căile mele statornice
în a păzi hotărârile tale! R.

17 Fă bine slujitorului tău, ca să rămân în viaţă
şi să păzesc cuvântul tău!
18 Deschide-mi ochii,
ca să văd faptele minunate ale legii tale! R.

33 Arată-mi, Doamne, calea hotărârilor tale
şi o voi păzi până la sfârşit!
34 Fă-mă să pricep, ca să păzesc legea ta,
şi o voi păzi din toată inima! R.

LECTURA A II-A
Noi vorbim de înţelepciunea pe care Dumnezeu o hotărâse înaintea veacurilor spre gloria noastră.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 2,6-10
Fraţilor, noi vorbim de înţelepciune printre cei desăvârşiţi, dar nu de înţelepciunea lumii acesteia, nici a conducătorilor acestei lumi care sunt pieritori. 7 Însă noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu, care a fost tăinuită şi pe care Dumnezeu o hotărâse înaintea veacurilor spre gloria noastră, 8 pe care niciunul dintre conducătorii lumii acesteia n-a cunoscut-o, căci dacă ar fi cunoscut-o, nu l-ar fi răstignit pe Domnul gloriei. 9 Însă, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el”. 10 Dar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul, căci Duhul cercetează toate, chiar şi profunzimile lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici, misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Aţi auzit că s-a spus celor din vechime. Dar eu vă spun.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,17-37
În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Să nu socotiţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii! Nu am venit să desfiinţez, ci să împlinesc. 18 Căci, adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul şi pământul, nicio iotă şi nicio linioară nu va trece din Lege, până ce nu se vor împlini toate. 19 Aşadar, cel care va încălca una dintre aceste porunci mai mici şi-i va învăţa astfel pe oameni, va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor. Dar dacă cineva le va împlini şi va învăţa astfel, acesta va fi numit mare în împărăţia cerurilor. 20 Căci vă spun: dacă dreptatea voastră nu o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. 21 Aţi auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu ucizi!» Dacă cineva comite o crimă, va fi condamnat la judecată. 22 Dar eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va fi condamnat la judecată. Dacă cineva îi spune fratelui său «prostule!», va fi condamnat de Sinedriu. Dacă cineva îi spune «nebunule!», va fi condamnat la focul Gheenei. 23 Aşadar, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, 24 lasă acolo, darul tău, în faţa altarului, du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău şi apoi, venind, oferă-ţi darul! 25 Pune-te de acord cu duşmanul tău repede, cât timp mai eşti cu el pe drum, ca nu cumva duşmanul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul gardianului şi să fii aruncat în închisoare! 26 Adevăr îţi spun, nu vei ieşi de acolo până când nu vei fi restituit ultimul ban. 27 Aţi auzit că s-a spus: «Să nu comiţi adulter!» 28 Eu însă vă spun că oricine priveşte o femeie dorind-o a şi comis adulter cu ea în inima lui. 29 Dacă ochiul tău drept te scandalizează, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci este mai bine pentru tine să piară unul dintre membrele tale decât să-ţi fie aruncat în Gheenă tot trupul! 30 Şi, dacă mâna dreaptă te scandalizează, taie-o şi arunc-o de la tine, pentru că este mai bine pentru tine ca să piară unul dintre membrele tale, decât tot trupul tău să ajungă în Gheenă! 31 S-a spus: «Dacă cineva îşi lasă femeia, să-i dea act de despărţire!” 32 Eu însă vă spun: oricine îşi lasă femeia, în afară de caz de desfrânare, o face să comită adulter şi oricine se căsătoreşte cu una lăsată, comite adulter. 33 Din nou aţi mai auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu faci jurământ fals, ci să ţii jurămintele făcute înaintea Domnului!” 34 Eu însă vă spun: să nu juri deloc! Nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu. 35 Nici pe pământ, pentru că este scăunelul picioarelor sale. Nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui rege. 36 Nici pe capul tău să nu juri, căci nu poţi face niciun fir de păr alb sau negru. 37 Deci cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este în plus faţă de acestea este de la Cel Rău.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: