Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Nu-mă-uita, legenda unei flori albastre

Posted by Paxlaur pe 30/03/2017

Forget-Me-Not-flower-blueMulţumit de frumuseţile împrăştiate pe pământ, de mâna sa puternică şi creatoare, Dumnezeu se plimba uitându-se la toate, cu o înduioşare părintească. Toate mulţumite, se plecau înaintea Domnului şi ziceau: “Doamne, cu toate ne-ai înzestrat. Dă-ne şi nouă nume, precum ai dat primului om şi soţiei sale.” Iar Dumnezeu le zise: “Fie după cum cereţi, şi pe rând fiecare primi numele ce Creatorul îi dete şi toate vesele se chemau între ele şi-şi răspundeau, iar Dumnezeu îşi urmă înainte plimbarea.

În mijlocul acestor cugete, Dumnezeu se opri, auzind un glas de durere şi plângere, ridicându-se spre el: “Cine plânge? Cine este nedreptăţit în mijlocul dreptăţii şi iubirii?” şi plecându-şi Dumnezeu privirea, zări înaintea lui o mica şi neînsemnată floare albastră ce plângea cu o durere aşa de mare, încât Părintele-a-Toate simţi milă pentru această floare pierdută şi uitată printre toate. “De ce plângi? Spune, căci lacrimi nu voi decât in ochiul celor ce vor greşi şi mă vor uita.” “Doamne şi părinte, uitată am fost de tine. Toate au nume, numai eu singură n-am primit pe al meu.” “Ei bine, te vei numi Nu-mă-uita. Tu vei servi celor ce se vor iubi şi nu se vor uita.”

Şi floarea surâdea şi micul ochi albastru mulţumea şi se închina lui Dumnezeu, care plecă mai departe zicând: “Va veni un timp, când mâna omenească nici te va mai sădi, nici te va mai culege şi oamenii te vor călca în picioare, precum vor călca peste inimile lor, fără a-şi mai aduce aminte că ceea ce odată s-a iubit nu trebuie a se uita şi ura va ţine loc mare în viaţa omului şi mă vor uita şi pe mine, precum te-am uitat eu pe tine, căci omul va fi cel dintâi, care va aduce pe pământ ura, crima şi uitarea şi capăt la toate va fi moartea.”

( Legende Româneşti )


Floarea de nu mă uita

( Myosotis )

Floarea de nu mă uita (Myosotis) este o plantă anuală sau perenă, ce aparţine familiei Boraginaceae. Este întâlnită din Noua Zeelandă, până în Europa, Asia şi America de Nord. Creşte atât în stare spontană, cât şi cultivată.

Frunzele sunt lungite sau lanceolate.

Florile au o culoare albastră intensă.

Fructele sunt păstăi, care conţin multe seminţe mici. În funcţie de specie, înfloresc din luna Mai până în Iulie.

Din punct de vedere etimologic, numele florii – Nu mă uita – vine din limba franceză – Ne m’oubliez mye – care e întâlnit pentru prima dată în anul 1532, însă, ca sens, numele vine din spaţiul german, unde, mulţi bărbaţi au ochii de culoare albastră, iar femeile purtau la piept aceste flori, ca mod de a-şi aminti de iubiţii lor. Aceasta e legenda numelui florii.

Sursa : http://www.roportal.ro/

Articol preluat de pe https://sfinxredivivus.wordpress.com


 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: