Privindu-vă viața, ce regretaţi cel mai mult?


Man hiding under laptop„În sudoarea frunții tale vei mânca pâine până te vei întoarce în pământul din care ai fost luat” (Gen 3,19) sunt cuvinte pe care le simțim împlinite în viața noastră și pe care puțini au curajul să le contesteze. De fapt, „Muncă, muncă și iar muncă!” a devenit refrenul zilelor noastre, chiar și a zilelor de sărbătoare. Însă pentru ce muncim? Doar pentru pâine? Oare nu simțim mustrarea din cuvintele lui Isus: „Lucraţi nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică pe care v-o va da Fiul Omului” (In 6,27)?!

Cuvintele Domnului ne poartă cu gândul spre alte fragmente din Sfânta Scriptură. De exemplu, ne putem aminti cuvântul prin care Isus ne îndeamnă la încredere în Providența divină: „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga” (Mt 6,33). Sau cuvintele Vechiului Testament: „În zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă şi vă culcaţi târziu, mâncându-vă pâinea în oboseală, pe când Domnul o dă preaiubiţilor săi în timpul somnului” (Ps 127,2).

Cineva a făcut un sondaj, întrebând mai mulți oameni care ştiau că vor muri curând: „Acum, în pragul morţii, privindu-vă viața, ce regretaţi cel mai mult?”… Iar unul dintre cele mai dese regrete menţionate a fost tocmai munca: „Am muncit prea mult neglijându-mi familia, prietenii, sufletul”. Sau: „Îmi doresc să nu fi dat atât de mare importanţă serviciului”. Munca, realizările, funcţionarismul, de fapt, activismul ne privează de frumuseţea de a trăi, ne răpeşte viaţa. Și, vai, ne poate răpi eternitatea, ni-l poate fura pe Dumnezeu.

Este adevărat, nu uităm îndemnul Apostolului Paul: „Dacă cineva nu vrea să muncească, nici să nu mănânce” (2Tes 3,10) sau învățătura Conciliul al II-lea din Vatican: „Bărbații și femeile care, câștigându-și existența pentru ei și pentru familia lor, își exercită astfel activitatea încât să aducă un serviciu corespunzător societății, pot considera pe bună dreptate că prin munca lor ei continuă lucrarea Creatorului, sunt de folos fraților lor și contribuie personal la realizarea planului lui Dumnezeu în istorie” (Gaudium et spes, nr. 34). Însă în tot ceea ce facem trebuie să fim echilibrați, inclusiv în felul nostru de a munci! Unii ajung să muncească până uită de ei înșiși, de sufletul lor, de cei dragi, de familie. Devin robii unei activități pe care ar fi trebuit să o controleze și să o stăpânească.

Să privim astăzi la sfântul Iosif, pe drept numit „Muncitorul”, și să cerem harul să fim și noi muncitori, dar nu doar pentru pâine, ci pentru „hrana care rămâne spre viaţa veşnică”. Cu aceasta să ne hrănim sufletul și pe cei din casa și inima noastră.


Trebuie să muncim, să fim harnici,
dar să nu lăsăm munca, activismul, carierismul să ne înrobească!
Viaţa este mai mult decât muncă:
viața înseamnă familie, prieteni, suflet… este veşnicie ce trebuie „câştigată”!


 


Ajută un copil să mănânce, să doarmă liniștit și să învețe să citească, să meargă la școală și să se bucure de viața aceasta minunată! SPRIJINĂ și tu UN COPIL care îndură foamea și riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține blogul și proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€7.00


1 mai 2017 

Luni din săptămâna a 3-a a Paştelui
Ss. Iosif Muncitorul *; Ieremia, profet
Fap 6,8-15; Ps 118; In 6,22-29

LECTURA I
Nu puteau ţine piept înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea.
Citire din Faptele Apostolilor 6,8-15
În zilele acelea, Ştefan, plin de har şi de putere, săvârşea minuni şi semne mari în popor. 9 Dar s-au ridicat unii din sinagoga numită a liberţilor, a cirenenilor, a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi Asia, ca să discute cu Ştefan, 10 însă nu puteau să se opună înţelepciunii şi duhului cu care vorbea. 11 Atunci i-au pus pe nişte bărbaţi să spună: „L-am auzit pe acesta rostind cuvinte de blasfemie împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu”. 12 Au instigat poporul, pe bătrâni şi pe cărturari, s-au năpustit asupra lui, l-au prins şi l-au dus în faţa Sinedriului. 13 Apoi au pus nişte martori falşi care spuneau: „Omul acesta nu încetează de a rosti cuvinte împotriva acestui loc sfânt şi împotriva Legii. 14 Într-adevăr, l-am auzit spunând: «Acest Isus, Nazarineanul, va distruge locul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a transmis Moise»”. 15 Atunci, toţi cei care şedeau în Sinedriu l-au privit fix şi au văzut faţa lui ca faţa unui înger.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),23-24.26-27.29-30 (R.: 1b)
R.: Fericiţi sunt cei care umblă în legea Domnului.
sau:
Aleluia.

23 Chiar dacă cei puternici se pun împotriva mea,
totuşi slujitorul tău meditează la hotărârile tale.
24 Mărturiile tale sunt desfătarea mea,
îndreptările tale sunt sfătuitorii mei. R.

26 Eu îţi fac cunoscute cărările mele şi tu îmi răspunzi:
învaţă-mă hotărârile tale!
27 Fă-mă să înţeleg calea orânduirilor tale
şi voi cugeta la faptele tale minunate! R.

29 Ţine departe de mine calea minciunii
şi dăruieşte-mi legea ta!
30 Am ales calea fidelităţii,
mi-am propus să urmez judecăţile tale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,4b
(Aleluia) Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Lucraţi, nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,22-29
După ce Isus săturase cinci mii de oameni şi discipolii săi îl văzuseră mergând pe mare, mulţimea care stătea pe ţărmul celălalt al mării a văzut că nu era acolo decât o barcă mică şi că Isus nu plecase în barcă cu discipolii săi, ci numai discipolii plecaseră. 23 Alte bărci din Tiberiada au venit aproape de locul unde mâncaseră pâinea pe care o binecuvântase Domnul. 24 Aşadar, când a văzut mulţimea că nici Isus, nici discipolii lui nu sunt acolo, s-au urcat şi ei în bărci şi au venit la Cafarnaum căutându-l pe Isus. 25 Găsindu-l pe ţărmul celălalt al mării, i-au spus: „Rabbi, când ai ajuns aici?” 26 Isus a răspuns şi le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. 27 Lucraţi nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică pe care v-o va da Fiul Omului; căci pe el l-a însemnat Dumnezeu Tatăl cu sigiliul său”. 28 Atunci i-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim faptele lui Dumnezeu?” 29 Isus a răspuns şi le-a zis: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeţi în cel pe care l-a trimis el!”

Cuvântul Domnului


Categorii:Predici si meditatii, Sfântul IosifEtichete:, , , , , , , ,

1 comentariu

  1. A republicat asta pe Prea târziu te-am iubit… și a comentat:

    Cineva a făcut un sondaj, întrebând mai mulți oameni care ştiau că vor muri curând: „Acum, în pragul morţii, privindu-vă viața, ce regretaţi cel mai mult?”… Iar unul dintre cele mai dese regrete menţionate a fost tocmai munca: „Am muncit prea mult neglijându-mi familia, prietenii, sufletul”. Sau: „Îmi doresc să nu fi dat atât de mare importanţă serviciului”. Munca, realizările, funcţionarismul, de fapt, activismul ne privează de frumuseţea de a trăi, ne răpeşte viaţa. Și, vai, ne poate răpi eternitatea, ni-l poate fura pe Dumnezeu.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: