Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Inima uitată și… voluntariatul (în vacanță!)

Posted by Paxlaur pe 14/07/2017

singuratate fuga risipaEste atât de puternic parfumul vacanței cu bucuria timpului petrecut „altfel” decât în restul anului. Vara sună mai puțin clopoțelul pentru școală, iar ceasul unora nu-i va mai trezi cu noaptea-n cap ca să meargă la muncă. Nu doar că ziua este mai lungă, ci ființa noastră întreagă pare să fie scufundată într-un imens ocean de timp pe care am vrea să-l petrecem cu familia, cu prietenii, cu oamenii dragi. Acestea sunt zilele când timpul pare generos cu noi și cu planurile noastre. Cum ne vom petrece vacanța, concediul? Ce planuri avem pentru vara aceasta? Am inclus în planurile noastre și o „inimă uitată”?

Există multe locuri, unele chiar foarte aproape de noi, în care trăiesc zeci de „inimi uitate”: copii sau bătrâni, sănătoși sau bolnavi, oameni pe care uneori îi vezi zâmbind, însă pe chipul lor stă cimentată tristețea singurătății. Cele mai multe din aceste „inimi uitate” – într-o casă de copii, într-un azil de bătrâni, într-o casă părăsită, într-o familie numeroasă și săracă etc. – nu-și permit planuri de vacanță, bucuria unei excrusii, fericirea de a sta cu cei dragi. Ei își permit doar firimituri de fericire, dar și pe acestea doar atunci când o „inimă generoasă” se apropie de ei. Nu există flăcări de fericire mai mari ca acelea care se nasc din întâlnirea unei „inimi uitate” cu o inimă generoasă. Aceste flăcări de fericire ating cerul și devin o frumoasă ploaie de stele.

Cum ar fi să strecurăm în planurile noastre pentru timpul liber – vacanță sau concediu! – și câteva ore, zile în care să ne așezăm inima lângă o „inimă uitată”? Chiar și o vizită într-o casă de copii sau un azil de bătrâni poate însemna un câștig imens pentru viața noastră și a celor vizitați. Ba mai mult, nu doar să ne așezăm inima lângă ei, ci să ne suflecăm mâinile și să muncim câteva ore sau zile pentru ei. Lucrurile mici, simple, făcute cu o inimă mare pentru și lângă „inimile uitate” ne vor umple viața de fericire, ne vor umple de Cristos (cf. Mt 25,40).

Voluntariatul sau slujirea dezinteresată este izvor de har, de forță, de fericire. Răsplata pe care o aduce volunatariatul nu se poate număra. Nu e în bani. Nici cântări. Nu e în aur. Însă se poate simți: e iubire, acea forță care „mișcă sori și stele”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: