Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Viața, ca o cântare de dragoste

Posted by Paxlaur pe 08/10/2017

Sfanta Liturghie de hirotonire intru diaconat_invocarea tuturor sfintilorNoi suntem alegerea Domnului. Noi, adică tu și eu, cu slăbiciunile noastre, cu răutatea noastră, cu ambițiile noastre. Și cu toate acestea nu tremurăm la gândul că Dumnezeu, privind spre lume, ne-a inclus în planul său! Mai mult, ne-a încredințat un rol, o misiune în această istorie a mântuirii. Tocmai nouă. Oare ne-a ales din milă sau din iubire?

Uimitor și înfricoșător lucru este să ne gândim că Dumnezeu ne-a ales din iubire, nu (doar) din milă. Ne-a ales în primul rând pentru că ne iubește. Dacă ne alegea doar pentru că și-a făcut milă de noi, poate că înțelegeam altfel lucrurile și ni se păreau normale: el e puternic, noi slabi, el e Dumnezeu, noi doar ființe fragile, vase de lut. Dar nu, el ne-a ales pentru că ne-a iubit. Milostivirea lui Dumnezeu își are izvorul în iubirea sa față de noi. Dumnezeu a pus iubirea față de noi mai presus de orice alt lucru, astfel încât noi, plini de recunoștință și cu sfântă teamă, să proclamăm zilnic: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (In 3,16).

Prin aceasta Domnul a făcut ca istoria lumii să fie o „cântare de dragoste” pentru noi, iubirea inimii sale, aleșii săi. Cât har și câtă iubire! Cât har să te uiți la trecutul tău – plin de bune și de rele! – și să vezi în el o „cântare de dragoste”: iubirea pe care Dumnezeu ți-o poartă. Să ne ridicăm și să mergem în fața oglinzii, să ne privim și să spunem cu voce tare: „Eu sunt cântarea de dragoste a lui Dumnezeu, eu sunt alegerea lui Dumnezeu. Cel atotputernic, Creatorul universului mă iubește tocmai pe mine. Eu sunt via pe care Domnul a ales-o și a plantat-o”.

Mare este harul, dar și mare ne este responsabilitatea. Ne-a ales și ne-a iubit și ne iubește așa cum suntem. Dar aceasta nu înseamnă că trebuie să rămânem așa cum suntem, fără să ne gândim că se apropie „timpul culesului” (cf. Mt 21,34). El ne-a ales nu ca să rămânem cum suntem, ci ca să devenim mai buni – adică sfinți! – și să aducem rod. Da, în această „cântare de dragoste”, în această istorie a mântuirii, suntem aleși ca să aducem roade!

Numai în măsura în care ne vom strădui și vom colabora cu harul Domnului revărsat din belșug în inimile noastre – „ce ar mai fi putut să facă pentru noi și nu a făcut” (cf. Is 5,4)? –, numai atunci vom simți cum „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire, va păzi inimile şi gândurile noastre” și vom aduce rod bun (cf. Fil 4,7). Pacea sa întrece orice închipuire. La fel și iubirea sa!


Să trudim pentru a aduce roade bune,
lăsând să facă parte din viața noastră „doar cele adevărate,
cele demne, cele drepte, cele curate,
cele plăcute, cele vrednice de laudă, ce e virtute” (Fil 4,8).
Doar așa vom răspunde la iubire cu iubire
și viața noastră va fi la rândul ei o „cântare de dragoste pentru Dumnezeu”,
iubitul inimii noastre.


8 octombrie 2017 

† DUMINICA a 27-a de peste an
Sf. Pelagia, fc. m.
Is 5,1-7; Ps 79; Fil 4,6-9; Mt 21,33-43

LECTURA I
Via Domnului universului este casa lui Israel.
Citire din cartea profetului Isaia 5,1-7
Vreau să cânt o cântare de dragoste pentru iubitul meu. Iubitul meu avea o vie pe un deal mănos. 2 A săpat-o, a curăţat-o de pietre şi a plantat viţă aleasă, a construit un turn în mijlocul ei şi a pus un teasc în ea, a aşteptat să facă struguri, dar a făcut aguridă. 3 Acum, locuitori ai Ierusalimului şi oameni ai lui Iuda: faceţi judecată între mine şi via mea! 4 Ce ar mai fi trebuit să fac pentru via mea şi nu am făcut? De ce, aşteptându-mă să facă struguri, a făcut aguridă? 5 Acum, vă voi face cunoscut ce-i voi face viei mele: îi voi îndepărta gardul şi va fi devastată; îi voi distruge zidul şi va fi călcată în picioare. 6 O voi preface în pustiu; nu va mai fi tăiată şi nici săpată şi vor creşte mărăcini şi spini. Voi porunci norilor să nu mai verse ploaie asupra ei. 7 Căci via Domnului Sabaot este casa lui Israel şi cei din Iuda, plantaţia lui preferată. Se aştepta judecată, şi iată vărsare de sânge; dreptate, şi iată strigăte!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 79(80),9 şi 12.13-14.15-16.19-20 (R.: Is 5,7a)
R.: Via Domnului Sabaot este casa lui Israel.

9 Tu ai scos o vie din Egipt
şi ai alungat popoare, ca s-o sădeşti.
12 I-ai întins mlădiţele până la mare
şi lăstarii ei ajungeau până la fluviu. R.

13 Pentru ce i-ai spart acum zidul,
încât toţi trecătorii o jefuiesc?
14 O pustieşte mistreţul din pădure
şi o pasc animalele sălbatice. R.

15 Dumnezeule Sabaot, întoarce-te!
Priveşte din cer şi vezi, vizitează via aceasta!
16 Ocroteşte ceea ce a plantat dreapta ta
şi pe fiul omului pe care l-ai întărit pentru tine! R.

19 Atunci nu ne vom mai abate de la tine,
tu ne vei da viaţă şi vom invoca numele tău.
20 Doamne, Dumnezeul Sabaot, fă-ne să ne întoarcem,
fă să strălucească faţa ta şi vom fi mântuiţi! R.

LECTURA A II-A
Aceea să puneţi în practică! Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 4,6-9
Fraţilor, nu vă îngrijoraţi pentru nimic şi, în orice împrejurare, cerând cu insistenţă prin rugăciune, cu mulţumire, să fie făcute cunoscute cererile voastre lui Dumnezeu! 7 Iar pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire, va păzi inimile şi gândurile voastre în Cristos Isus. 8 În rest, fraţilor, gândiţi-vă la acestea: cele adevărate, cele demne, cele drepte, cele curate, cele plăcute, cele vrednice de laudă, ce e virtute, ce-i de laudă, 9 ceea ce aţi învăţat şi primit, ce aţi auzit şi văzut la mine, aceea să puneţi în practică! Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. In 15,16
(Aleluia) Eu v-am ales pe voi şi v-am constituit ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Via o va da în arendă altor viticultori.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 21,33-43
În acel timp, Isus le-a zis arhiereilor şi bătrânilor poporului: „Ascultaţi o altă parabolă: era odată un stăpân care a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat în călătorie. 34 Când s-a apropiat timpul culesului, i-a trimis pe servitorii săi la viticultori, ca să primească roadele sale. 35 Dar viticultorii, prinzându-i pe servitorii săi, pe unul l-au lovit, pe altul l-au ucis, pe altul l-au bătut cu pietre. 36 A trimis din nou alţi servitori, mai numeroşi decât primii, dar le-au făcut la fel. 37 În cele din urmă l-a trimis pe fiul său la ei, zicându-şi: «De fiul meu le va fi ruşine”. 38 Însă viticultorii, când l-au văzut pe fiu, au zis între ei: «Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem, ca să avem moştenirea lui!» 39 Prinzându-l, l-au aruncat afară din vie şi l-au ucis. 40 Aşadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face acelor viticultori?” 41 I-au zis: „Pe acei răi îi va ucide fără milă, iar via o va da în arendă altor viticultori, care îi vor da roadele la timpul cuvenit”. 42 Isus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au dispreţuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri»? 43 De aceea, vă spun: Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: