Fericit este omul pe care îl călăuzeşti tu, Doamne, *
pe care îl înveţi legea ta,
ca să-l păstrezi netulburat
în ziua nenorocirii, *
până se va săpa groapa păcătosului.
Pentru că Domnul nu respinge poporul său *
şi nu părăseşte moştenirea sa.
Se va face judecată după dreptate *
şi o vor urma toţi cei cu inima curată.
Cine se va ridica pentru mine împotriva celor răi? *
Cine îmi va sta alături împotriva celor ce fac fărădelege?
Dacă Domnul nu mi-ar fi venit în ajutor, *
sufletul meu ar fi ajuns curând în locuinţa tăcerii.
Când spun: „Mi se clatină piciorul!”, *
îndurarea ta, Doamne, mă susţine.
Când multe gânduri negre
se frământă în inima mea, *
mângâierile tale îmi înviorează sufletul.
Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.
Cf. Ps 93/94
Lasă un răspuns