Când împarți pâinea,
trebuie să ai grijă să nu pierzi firimiturile.

Când se împarte pâine (și fericire) mereu rămân firimituri cu care se pot hrăni din belșug „păsările” cerului, oamenii care – prin felul lor de a trăi – cred TOTAL în Providență.

Cu „firimiturile” rămase de la proiectul „O carte și o pâine pentru un copil” (Detalii AICI), prin bunătatea dumneavoastră ați asigurat pâinea pentru TOATĂ VARA în casa surorilor MISIONARELE CARITĂȚII (din Bacău), o comunitate formată din 34 de persoane (5 surori care îngrijesc 29 de beneficiari). Aceste surori trăiesc Evanghelia potolind setea lui Isus care suferă în cei mici, în cei bolnavi și în cei săraci… în cei mai săraci dintre săraci!

Nu există vocație mai nobilă decât aceea de a oferi fericire, de a face pe cineva fericit. Aceasta este vocația noastră: să facem oamenii fericiți. Iar când suferința e copleșitoare, chiar și un strop de apă poate potoli un pic arșița, chiar și o firimitură de pâine poate potoli un pic foamea.

Nu putem face fericiți toți oamenii, nu putem salva lumea, dar un om putem salva! Un om, măcar un om, putem face fericit! Să începem cu cei mai săraci dintre săraci!

Acea fericire veșnică a Evangheliei în care credem și pe care o predicăm prin faptele noastre, începe de pe acest pământ.

Domnul să vă binecuvânteze pentru fiecare „firimitură” de pâine oferită celor mici, celor mai săraci dintre săraci, frații și surorile Domnului!

Cei care doresc să susțină în continuare opera Surorilor Misionarele Carității o pot face:

• fie contactându-le:
  Adresă: Str. Tecuciului, 21, 600391-Şerbăneşti, jud. Bacău
  tel. 0040234514264 (sr. Clare Therese)

• fie printr-o donație în proiectele Paxlaur cu mențiunea „Pentru Misionarele Carității”:

Iată și un articol despre prezența și munca surorilor „Misionarele Carității” în România, articol preluat din Arhiva Radio Vatican: (http://www.archivioradiovaticana.va/storico/2016/09/04/maica_tereza_și_misionarele_carității_în_românia/ro-1255563)

Anul acesta (2016), s-au împlinit 26 de ani de când Maica Tereza de Calcutta a venit pentru prima dată în România, mai întâi la București, în data de 1 mai 1990 și, la Bacău, pe 28 iunie 1990.

Fondatoarea Misionarelor Carității a deschis primele case din România cu scopul slujirii celor mai săraci dintre săraci, țara noastră numărându-se printre cele 134 de țări în care sunt prezente călugărițele din congregația Maicii Tereza, în întreaga lume existând 757 de case deschise pentru a-i ajuta în mod concret pe cei mai săraci.

La Bacău, în dieceza de Iași, activitatea Misionarelor Carității a început în 1990, când călugărițele au preluat din orfelinatele de stat cazurile cele mai grave de copii abandonaţi, subnutriţi, cu retard psiho-motor care trăiau în condiţii nedemne, transferându-i într-o clădire dezafectată căreia i-au adus îmbunătăţiri, sediu oferit spre folosinţă gratuită de către Consiliul Local Bacău. În decursul anilor, casa a găzduit și tinere mame care aşteptau un copil, încurajând şi promovând astfel dreptul la viaţă. La Bacău, capela Surorilor Carității a devenit loc de rugăciune pentru credincioşii din cartier, până când a fost construită noua biserică. Copiii bolnavii găzduiți în structură au primit asistenţă medicală şi tratament de specialitate în clinici medicale din ţară şi străinătate.

În dieceza de București, Casa din Chitila, jud. Ilfov, găzduieşte persoane adulte cu întârziere mentală severă şi profundă, fără aparţinători. Totodată, surorile se ocupă de vizitarea bolnavilor şi bătrânilor, oferind suport familiilor nevoiaşe și făcând cateheza cu copii rromi.

În cartierul Ferentari, din Bucureşti, călugărițele Maicii Tereza oferă sprijin în educarea copiilor rromi, colaborând cu preotul ortodox prin participarea la slujba duminicală şi catehizare, prin vizite în spitale şi cămine de bătrâni și prin suport oferit familiilor nevoiaşe.

În localitatea Sfântu Gheorghe surorile îi pregătesc pe rromi pentru toate sacramentele: Botez, Sfânta Împărtăşanie, Mir, Căsătorie; de asemenea vizitează familiile, se implica în educaţia copiilor fără posibilităţi şi oferă suport persoanelor bolnave.

În Bucureşti, apostolatul surorilor acorda prioritate familiilor sărace cu mulţi copii şi oamenilor străzii pe care îi primesc în propria casă, unde pot face săptămânal un duş, primesc o gustare, un cuvânt de mângâiere şi de încurajare.