„Cel care are inima curată,
cel care iubește pacea și suferă pentru adevăr
își dedică viața pentru binele tuturor”.

„Voi sunteți sarea pământului (Mt 5,13). Vă este încre­dințată slujirea cuvântului, spune Cristos, nu pentru voi, ci pentru întreaga lume. Nu vă trimit la două, sau la zece, sau la douăzeci de orașe sau la un popor în mod deosebit, ca în timpul profeților, ci vă trimit la tot pă­mântul, la mare, la întreaga lume, la această lume așa de stricată. Spunând: Voi sunteți sarea pământului, el lasă să se înțeleagă că omul este denaturat și stricat de păcate. Pentru aceasta, el cere de la ai săi acele virtuți care sunt mai necesare și folositoare pentru a-i mântui pe alții. Un om blând, umil, milostiv și drept nu ține ascunse în sine asemenea virtuți, ci face în așa fel încât aceste izvoare atât de bune să țâșnească în folosul altora. De asemenea, cel care are inima curată, cel care iubește pacea și suferă pentru adevăr își dedică viața pentru binele tuturor.
    Să nu credeți, pare să spună, că sunteți chemați la lupte mici și la îndeplinirea unor opere de mică importanță. Nu. Voi sunteți sarea pământului. De ce le-a dat această prerogativă? Oare ca să însănătoșească ceea ce se stri­case? Desigur, nu. Sarea nu salvează ceea ce este putred. Apostolii nu au făcut acest lucru. Mai întâi, Dumnezeu a reînnoit inimile și le-a eliberat de stricăciune, apoi le-a încredințat apostolilor, și atunci ei au devenit cu adevă­rat sare a pământului, menținând și păstrând oamenii în viața cea nouă, primită de la Domnul. Eli­berarea oame­nilor de stricăciunea păcatului este lucrarea lui Cristos, dar datoria de a împiedica recăderea în starea anteri­oară de mizerie revine grijii și eforturilor apostolilor”.

din Omiliile asupra Evangheliei după Matei ale sfântului Ioan Crisostomul, episcop
(Omil. 15, 6.7: PG 57, 231-232: Sarea pământului și lumina lumii)