Este atât de multă splendoare într-o poezie și atât de multă armonie în muzica clasică încât în prezența lor ne simțim inima înveșmântată în bucăți de cer senin. Iar dacă muzica și poezia reușesc să ne înalțe ființa spre cer, cu mult mai mult reușește Euharistia: prin ea coboară tot Cerul direct în inima și în viața noastră. Cu mult mai mult decât orice poezie și orice muzică este Euharistia pentru suflet, pentru om, pentru Biserică, pentru Univers! „Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul, fericit omul care îşi caută refugiu în el! (Ps 34,9)”.

În timp ce muzica, prin armonia ei, poate fi o muză pentru orice altă artă (fie că vorbim de cele șapte arte liberale, fie că vorbim de cele șapte arte frumoase!), Euharistia este izvorul oricărui bine, oricărei opere desăvârșite. În Euharistie se vede cel mai bine că Dumnezeu este mai mult decât frumusețe și armonie. Este însuși creatorul lor! Este iubire!

Ceea ce poezia este pentru literatură și pentru cultura universală, iar muzica clasică pentru artă, Euharistia este pentru Biserică și în Biserică. Ba chiar mult mai mult, pentru că dacă scoți poezia din literatură, rămâne multă cultură, rămân opere cu adevărat geniale, plăcute minții; dacă excluzi muzica din artă, rămân multe creații care să-ți încânte inima, rămâne multă știință care să-ți copleșească intelectul. Însă dacă scoți Euharistia din Biserică totul se năruie! Totul! Euharistia nu este doar unul din cele șapte sacramente, ci este sacramentul prin excelență, este preasfântul și dumnezeiescul Sacrament, este prezența reală a lui Cristos în Biserică și în lume!

Iar dacă Biserica nu poate exista fără Euharistie, ce să mai spunem de noi, firave și sărmane făpturi?

Astăzi se împlinesc 31 de ani de când l-am primit pentru prima dată pe Isus în inima mea, 31 de la prima sfânta Împărtășanie! Mulțumesc, Doamne, că vii în inima mea. Spune numai un cuvânt și se va tămădui sufletul meu (cf. Mt8,5-13)!

Să ne rugăm:„Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest Sacrament minunat memorialul morţii şi învierii tale, fă-ne, te rugăm, ca astfel să cinstim sfântul mister al trupului şi sângelui tău, încât să simţim necontenit în noi roadele răscumpărării tale, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin”.