„Cântarea noastră cea cu umilință auzind-o,
ia aminte la smerita noastră rugăciune,
Născătoare de Dumnezeu Fecioară,
că pe tine te rugăm:
nu trece cu vederea glasul robilor tăi.
La tine năzuim în năpaste,
în mâhniri și în necazurile noastre
și înaintea ta stând,
cu lacrimi ne rugăm și cântăm”: