„Pacea sufletului nu-l părăsește niciodată pe cel smerit,
în timp ce în inima celui cu ifose
clocotesc într-una nemulțumirea și pizma”.
Capitolul VII : SĂ NU NE LĂSĂM AMĂGIȚI DE NĂDEJDI ZADARNICE ȘI SĂ FUGIM DE ÎNFUMURARE
1. în zadar nădăjduiește cel care se bizuie pe oameni sau pe făpturi. Nu-i nici o rușine să te pui în slujba altora, din dragoste pentru Isus Cristos iar în ochii lumii să treci drept neajutorat. Nu te bizui pe tine însuți, ci pune-ți întreaga nădejde în Dumnezeu. Fă doar tot ceea ce depinde de tine, și mâna lui Dumnezeu nu va părăsi bunăvoința ta. Nu te încrede în știința ta de carte sau în iscusința judecății nimănui, ci doar în harul lui Dumnezeu, ajutorul de nădejde al celor smeriți, care, însă, pe cei înfumurați îi umilește.
2. Nu te mândri cu bogăția, dacă întâmplător te bucuri de ea, nici cu prietenii, chiar dacă ar fi preaputernici; ci mândrește-te cu Dumnezeu singur, cel care dăruiește tot darul și care, mai presus de orice, dorește să ni se dea pe sine însuși în dar. Nu te fuduli că ai fi chipeș și frumos, căci orice trup e iute destrămat și se strică la cea mai mică atingere a bolii și suferinței. Să nu ai părere bună despre priceperea și înzestrările tale, oricare ar fi ele, de teamă ca Dumnezeu să nu aibă, dimpotrivă, altă părere, El căruia îi datorezi tot ceea ce ai primit în dar de la fire.
3. Nu te socoti mai bun decât alții, ca nu care cumva, în ochii lui Dumnezeu, care cunoaște tot ceea ce ascunde inima omului, să fii socotit mai rău. Nu te făli cu faptele tale bune, deoarece judecățile lui Dumnezeu se deosebesc de ale oamenilor, și nu o dată se întâmplă ca ceea ce place oamenilor să nu fie deloc pe placul lui Dumnezeu. Chiar dacă ai avea părți bune, fii încredințat că alții sunt totuși mai buni decât tine, ca făcând astfel să poți păstra în suflet smerenia. Nu-i nimic dacă te socoți pe tine mai prejos decât oricine: vătămător ar fi să te socoți mai presus chiar decât unul singur dintre semenii tăi. Pacea sufletului nu-l părăsește niciodată pe cel smerit, în timp ce în inima celui cu ifose clocotesc într-una nemulțumirea și pizma.
Prin Conciliul al II-lea din Vatican, Biserica ne invită să medităm: „Nu cunoaștem timpul împlinirii pământului și a omenirii și nici nu cunoaștem modul în care va fi transformat universul. Desigur, chipul lumii acesteia, deformat de păcat, trece, însă ni s-a dezvăluit că Dumnezeu pregătește un lăcaș nou și un pământ nou în care sălășluiește dreptatea și a cărui fericire va împlini și va depăși toate dorințele de pace care se urcă la inima omului. Atunci, moartea fiind învinsă, fiii lui Dumnezeu vor fi înviați în Cristos și ceea ce a fost semănat în slăbiciune și în stricăciune se va îmbrăca în nestricăciune. Iubirea și faptele ei vor dăinui și întreaga creație făcută de Dumnezeu pentru om va fi eliberată de robia deșertăciunii” (Gaudium et spes: Constituţia pastorală privind Biserica în lumea contemporană, nr. 39).
Să ne rugăm: Isuse Cristoase, vindecă-ne de mândrie; eliberează-ne mintea de ambiții; fă inima noastră smerită, supusă și ascultătoare față de voința ta sfântă. Amin!
Să reținem: Fă doar tot ceea ce depinde de tine, și mâna lui Dumnezeu nu va părăsi bunăvoința ta.
Să practicăm: Dacă vrei să fii răsplătit pentru ceea ce faci – deși bine ar fi să nu aștepți nicio răsplată!, atunci să aștepți și să speri o singură răsplată: viața veșnică oferită de Dumnezeu.
Aici puteți citi alte capitole din Imitațiunea lui Cristos:
CARTEA I: Îndrumări de folos pentru viața sufletului
Capitolul I: Urmând pas cu pas pe Cristos, să trecem cu dispreț peste deșertăciunile lumii
Capitolul II: Să nu avem despre noi înșine păreri înalte
Capitolul IV: Buna chibzuință a faptelor noastre
Capitolul V: La citire să te atragă un singur lucru: dragostea de adevăr!
Capitolul VI: Iată de ce inima omului robit simțurilor nu cunoaște pacea
VA URMA! Capitolul VIII: SĂ NE FERIM DE APROPIEREA
NESĂBUITĂ FAŢĂ DE CEILALŢI … (vineri, 30 octombrie 2020).
Mai multe despre cartea Imitațiunea lui Cristos poți afla AICI:
Introducere: o carte care a schimbat milioane de vieți!
Pentru textul integral, meditații, rugăciuni…: The imitation of Christ, St Paul, 1995.
Sau: Imitațiunea lui Cristos, ARCB, 2003 (Librăria sfântul Iosif București).
Prea târziu te-am iubit... 
7 comentarii ›