„Nu te poticni de numele și faima scriitorului,
nu te gândi la cât de mare sau de mic a fost socotit;
la citire să te atragă un singur lucru: dragostea de adevăr.
N-are rost să te întrebi cine a zis cutare lucru,
ci urmărește cu sârguință ce a spus”.
Capitolul V: DESPRE CITIREA SFINTEI SCRIPTURI
1. Nu rostirea frumoasă, ci Adevărul e ceea ce trebuie căutat în Sfintele Scripturi. Întreaga Scriptură se cere astfel citită, în duhul în care a fost scrisă. Nu iscusința cuvântării, ci folosul învățăturii e de căutat cu precădere. Tocmai de aceea, cu aceeași plăcere se cade să citim cărțile evlavioase și simple, precum cele înalte și adânci. Nu te poticni de numele și faima scriitorului, nu te gândi la cât de mare sau de mic a fost socotit; la citire să te atragă un singur lucru – dragostea de adevăr. N-are rost să te întrebi cine a zis cutare lucru, ci urmărește cu sârguință ce a spus.
2. Oamenii sunt trecători, dar adevărul Domnului rămâne neclintit în veșnicie. Dumnezeu vorbește în noi în cele mai felurite chipuri fără a ține seama de crainic. Ne stânjenește adesea, în citirea Sfintelor Scripturi, dorința de iscodire nemăsurată, atunci când, de pildă, am vrea să cernem prin ciur și să deslușim lucruri asupra cărora, de fapt, trebuie trecut mai departe. Dacă ții să-ți priască citirea, citește cu duhul drept și cinstit al smereniei și nu urmări să capeți faimă de învățat. Nu te sfii să pui întrebări și ascultă în tăcere răspunsurile sfinților: nu disprețui pildele bătrânilor; nu fără rost au fost și-ți sunt împărtășite.
Prin Conciliul al II-lea din Vatican, Biserica ne invită să medităm: „În Cărțile sfinte, Tatăl care este în ceruri iese cu multă iubire în întâmpinarea fiilor săi și vorbește cu ei; în cuvântul lui Dumnezeu se află atâta putere și tărie încât el constituie pentru Biserică sprijin și forță iar pentru fiii Bisericii tăria credinței, hrană a sufletului, izvor curat și nesecat al vieții spirituale” (Dei verbum: Constituţia dogmatică despre revelaţia divină, nr.8).
Să ne rugăm: Vorbește, Domnul meu, inimii mele. Dăruiește-mi harul ca, prin citirea cărților sfinte să fiu instruit în legea ta și să deslușesc voința ta în fiecare clipă. Ajută-mă să te pot urma și fă ca tot ceea ce mă înveți să fie călăuză pentru faptele, cuvintele și gândurile mele. Amin.
Să reținem: N-are rost să te întrebi cine a zis cutare lucru, ci urmărește cu sârguință ce a spus.
Să practicăm: După ce citești capitolul din Noul Testament (așa cum am promis ! AICI că vom citi în fiecare zi un capitol din Noul Testament pentru a-l cunoaște și a-l iubi mai mult pe Dumnezeu), oprește-te și meditează în tăcere ceea ce ai citit!
Aici puteți citi alte capitole din Imitațiunea lui Cristos:
CARTEA I: Îndrumări de folos pentru viața sufletului
Capitolul I: Urmând pas cu pas pe Cristos, să trecem cu dispreț peste deșertăciunile lumii
Capitolul II: Să nu avem despre noi înșine păreri înalte
Capitolul IV: Buna chibzuință a faptelor noastre
VA URMA! Capitolul VI: DESPRE IMBOLDURILE NEÎNFRÂNATE… (vineri, 16 octombrie 2020).
Mai multe despre cartea Imitațiunea lui Cristos poți afla AICI:
Introducere: o carte care a schimbat milioane de vieți!
Pentru textul integral, meditații, rugăciuni…: The imitation of Christ, St Paul, 1995.
Sau: Imitațiunea lui Cristos, ARCB, 2003 (Librăria sfântul Iosif București).
Prea târziu te-am iubit... 
9 comentarii ›