„Rar se întâmplă să putem spune că am înfrânt în noi, 
cu desăvârșire, 
măcar un singur viciu, 
iar de înaintarea zilnică a sufletului nostru 
nu ne sinchisim prea mult: 
iată de ce rămânem atât de reci și împietriți în lâncezeală”.

Cartea I: Îndrumări de folos pentru viața sufletului

Capitolul XI

Dobândirea păcii lăuntrice
și râvna propășirii sufletești

1. Ne-am putea bucura de multă pace dacă n-am ține să ne amestecăm cu tot dinadinsul în treburile, faptele și spusele altora, care, de fapt, nici măcar nu ne privesc. Într-adevăr, cum s-ar putea bucura mult timp de pace cel ce se amestecă tam-nisam în treburi care nu-l privesc, zorind într-una după prilejuri din afară, și dând astfel uitării datoria de a se reculege măcar din când în când în sufletul său? Ferice de inimile limpezi și curate, căci se vor bucura de belșug de pace.

2. Cum de-au izbutit unii sfinți să atingă atâta desăvârșită reculegere și să dobândească atâta lumină lăuntrică în sufletul lor? Silindu-se din răsputeri să-și răstignească orice imbold și poftă pământească, ei s-au dovedit în stare să se contopească, din adâncul inimii lor, cu Dumnezeu și lui singur să-i slujească în deplină libertate lăuntrică. Iar noi prea mult ne lăsăm stăpâniți de patimi, prea mult ne lăsăm frământați de lucruri vremelnice și trecătoare. Rar se întâmplă să putem spune că am înfrânt în noi, cu desăvârșire, măcar un singur viciu, iar de înaintarea zilnică a sufletului nostru nu ne sinchisim prea mult: iată de ce rămânem atât de reci și împietriți în lâncezeală.

3. Dacă am izbuti să răstignim cu desăvârșire în noi pornirile rele, scuturând totodată acele lanțuri care ne țin legați pe dinăuntru, am putea deprinde și gusta, măcar în parte, plăcerile luminării dumnezeiești. Una este pricina dintâi și piedica cea mai mare: rămânem încă robiți pornirilor rele și poftelor; șovăim să pășim bărbătește pe calea desăvârșirii pe care au mers sfinții. E de ajuns, iată, să întâmpinăm pe drumul nostru o împotrivire cât de mică, și ne pierdem de îndată cumpătul și ne reîntoarcem spre mângâierile omenești.

4. Dacă ne-am lupta cu bărbăție, ținând piept până la capăt împotrivirii, fără nici o îndoială am vedea ajutorul lui Dumnezeu coborând asupra noastră din cer, să ne întărească. Celor ce luptă cu nădejdea în puterea harului său, Dumnezeu nu șovăie să le dea mâna de ajutor trebuincioasă: ne trimite în cale prilejuri de luptă tocmai pentru a ne ajuta să învingem. Dacă am lega înaintarea noastră pe calea desăvârșirii doar de păzirea acelor cerințe și rânduieli ce se pot vedea pe dinafară, evlavia noastră s-ar stinge curând. Să punem, așadar, securea la rădăcină, ca, răstignind pornirile noastre rele, să putem dobândi pacea lăuntrică.

5. Dacă în fiecare an ne-am dezbăra de un singur viciu, stârpindu-l cu totul din suflet, n-am întârzia să devenim desăvârșiți. Din păcate se întâmplă adesea pe dos, ca, după mulți ani de viață religioasă, să ne simțim mai puțin buni și mai puțin desăvârșiți, decât eram la început. Râvna și dorința de mai bine se cuvin să crească din zi în zi mai mult; iată însă că a ajuns acum să ni se pară lucru mare dacă cineva și-a putut păstra în suflet râvna aprinsă de la început. Măcar dacă din capul locului am pune mai multă hotărâre și dârzenie, toate le-am putea face, după aceea, cu voie bună și ușurință. 

6. E greu să te lepezi de o obișnuință; mai greu încă e să te debarasezi de un nărav care a prins rădăcini în voință. Dacă însă nu te vei înfrânge pe tine însuți în lucruri mărunte și lipsite de însemnătate, cum vei izbuti oare să fii învingător în cele grele? Împotrivește-te din capul locului pornirilor rele, dezvață-te din timp de nărav, dacă nu vrei să te trezești, pe nesimțite, la ananghie mai mare. O, dacă ai ști ce pace ai putea câștiga pentru tine, ce bucurie ai putea dărui celor din jur, rânduindu-ți purtările cum se cade – nu mă îndoiesc că alta ar fi tragerea de inimă cu care te-ai îngriji de progresul tău sufletesc.

---

Prin Conciliul al II-lea din Vatican, Biserica ne invită să medităm: „Progresul uman, care este un mare bine al omului, comportă totuși o tentație gravă: când se tulbură ordinea valorilor iar binele și răul se amestecă, indivizii și grupurile au în vedere numai interesele proprii, nu și ale altora. Astfel, lumea nu mai este spațiul unei adevărate fraternități, în timp ce creșterea puterii omenirii amenință deja să distrugă însuși neamul omenesc.

Întreaga istorie a oamenilor e străbătută de o bătălie aprigă împotriva puterilor întunericului; aceasta a început de la origini și va dura, după cum spune Domnul, până în ziua de apoi. Prins în această înfruntare, omul trebuie să se lupte necontenit pentru a adera la bine și nu-și poate dobândi unitatea lăuntrică decât cu mari eforturi, cu ajutorul harului lui Dumnezeu” (Gaudium et spes: Constituţia pastorală privind Biserica în lumea contemporană, nr. 37).

Să ne rugăm: Doamne, Mântuitorul meu, ajută-mă să îndestulez dreptatea ta prin penitență și iubirea ta prin fidelitate. Rupe în bucăți lanțurile mele și eliberează-mă de sclavia pasiunilor crude și nedrepte.

Să reținem: Ne-am putea bucura de multă pace dacă n-am ține să ne amestecăm cu tot dinadinsul în treburile, faptele și spusele altora, care, de fapt, nici măcar nu ne privesc.

Să practicăm: Împotrivește-te ispitelor încă de la început, înainte ca viciile să preia controlul vieții tale. 

---

Aici puteți citi alte capitole din Imitațiunea lui Cristos:

CARTEA I: Îndrumări de folos pentru viața sufletului- AICI

Capitolul I: Urmând pas cu pas pe Cristos, să trecem cu dispreț peste deșertăciunile lumii – AICI

Capitolul II: Să nu avem despre noi înșine păreri înalte – AICI

Capitolul III: Să ne biruim pe noi înșine: ce anume te stânjenește și-ți aduce mai multe necazuri pe cap? – AICI

Capitolul IV: Buna chibzuință a faptelor noastre – AICI

Capitolul V: La citire să te atragă un singur lucru: dragostea de adevăr! – AICI

Capitolul VI: Iată de ce inima omului robit simțurilor nu cunoaște pacea – AICI

Capitolul VII: Nu te socoti mai bun decât alții – AICI

Capitolul VIII: Nu-ți dezvălui inima oricărui om – AICI

Capitolul IX: Mai la adăpost este cel ce știe să primească sfaturi, decât cel care se încumetă să le dea – AICI

Capitolul X: Dacă are într-adevăr vreun rost să deschizi gura, fă ca vorbele tale să fie pline de miez și sufletește folositoare – AICI

VA URMA! Capitolul XII: Nu sunt fără rost împrejurările potrivnice… (sâmbătă, 23 ianuarie 2021).

---

Mai multe despre cartea Imitațiunea lui Cristos poți afla AICI: 
Introducere: o carte care a schimbat milioane de vieți!

Pentru textul integral, meditații, rugăciuni…: The imitation of Christ, St Paul, 1995.

Sau: Imitațiunea lui Cristos, ARCB, 2003 (Librăria sfântul Iosif București).

---

Cei care doresc să susțină blogul și proiectele Paxlaur
pot afla detalii scriind AICI
sau la adresa paxlaur@yahoo.com.

De asemenea,
puteți utiliza una dintre posibilitățile de mai jos
pentru a fi alături de cei care trăiesc vremuri grele și triste.

Singuri putem face (prea)puțin,
împreună putem oferi mult mai mult.
Încă nu e (prea) târziu!

„Dăruind vei dobândi!”

---

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).