„Atunci când vine vorba de alții,
dăm crezare mai curând lucrurilor rele
decât celor bune…
Mare înțelepciune e să nu te pripești niciodată”.
Capitolul IV: Buna chibzuință a faptelor noastre
Nu te pripi să dai crezare oricărei vorbe și porniri, ci mai înainte de orice, cumpănește și chibzuiește temeinic orice faptă în fața lui Dumnezeu. Căci iată, vai, de cele mai multe ori, atunci când vine vorba de alții, dăm crezare mai curând lucrurilor rele decât celor bune, atâta suntem de șubrezi. Dar cel desăvârșit nu ia drept bună orice vorbă, căci își dă seama care sunt metehnele firii, trăgând omul la rău, mai ales pe alunecușurile limbuției.
Mare înțelepciune e să nu te pripești niciodată și să nu ții cu încăpățânare la părerile tale. Aceeași trăsătură te ferește de a te încrede în cuvântul orișicui; și, de asemenea, de a purta vorba de colo-colo, de îndată ce vreun zvon ți-a ajuns la urechi. De aceea, sfătuiește-te, pe cât se poate, cu un om înțelept și conștiincios, căutând mai curând să dobândești învățătură de minte, decât să urmezi orbește năzăririle tale. Viața chibzuită, potrivită voinței lui Dumnezeu, face omul înțelept și priceput în multe. Cu cât va fi mai smerit în fața conștiinței sale și mai supus înaintea lui Dumnezeu, cu atât, în toate privințele, el va fi mai înțelept și se va bucura de mai multă pace.
Prin Conciliul al II-lea din Vatican, Biserica ne invită să medităm:
„Natura intelectuală a persoanei umane se desăvârșește și trebuie desăvârșită prin înțelepciune, care atrage cu suavitate mintea omului să caute și să iubească adevărul și binele, și care îl călăuzește pe omul ce se hrănește cu ea, prin cele văzute, la cele nevăzute.
Epoca noastră, mai mult decât secolele trecute, are nevoie de o astfel de înțelepciune pentru ca toate noile descoperiri ale omului să devină mai umane. Soarta viitoare a lumii se află în primejdie dacă nu se vor ridica oameni mai înțelepți. Pe deasupra, trebuie observat faptul că multe popoare, deși mai sărace în bunuri materiale dar mai bogate în înțelepciune, pot oferi celorlalte un ajutor de preț” (Gaudium et spes: Constituţia pastorală privind Biserica în lumea contemporană, nr. 15).
Să ne rugăm: O, Isuse, Mântuitorul nostru preaiubit, dăruiește-ne harul să împlinim cu grijă desăvârșită porunca iubirii față de aproapele nostru: să-l iubim așa cum tu ne iubești. Amin.
Să reținem: Viața chibzuită, potrivită voinței lui Dumnezeu, face omul înțelept și priceput în multe.
Să practicăm: Să practicăm umilința și vom crește în înțelepciune și în sfințenie.
Aici puteți citi
Cartea I: îndrumări de folos pentru viața sufletului
Capitolul I: Urmând pas cu pas pe Cristos, să trecem cu dispreț peste deșertăciunile lumii
Capitolul II: Să nu avem despre noi înșine păreri înalte
VA URMA! Capitolul V: DESPRE CITIREA SFINTEI SCRIPTURI… (vineri, 9 octombrie 2020).
Mai multe despre cartea Imitațiunea lui Cristos poți afla AICI:
Introducere: o carte care a schimbat milioane de vieți!
Pentru textul integral, meditații, rugăciuni…: The imitation of Christ, St Paul, 1995.
Sau: Imitațiunea lui Cristos, ARCB, 2003 (Librăria sfântul Iosif București).
Prea târziu te-am iubit... 
10 comentarii ›