Nimănui nu-i face plăcere să primească povețe împotriva părerilor sale. Și totuși…

De Paxlauracum 2 luni

Dacă Dumnezeu ar fi ținta curată
a tuturor gândurilor și dorințelor noastre,
nu ne-am frământa atâta
când părerile noastre
întâmpină împotrivirea celorlalți.

Cartea I: îndrumări de folos pentru viața sufletului

Capitolul XIV

Să ne ferim să facem judecăți temerare

1. întoarce-ți privirea spre tine însuți și ferește-te să judeci faptele altora. Atunci când îi judecă pe ceilalți, omul se ostenește zadarnic, greșește des și lesne alunecă în păcat; în schimb, când se judecă pe sine și-și cercetează propriul cuget, fapta-i priește, aducându-i întotdeauna rod și folos. Ne dăm mereu cu părerea cu privire la acele lucruri care ne stau pe suflet, ceea ce face ca, orbiți de iubirea de noi înșine, să pierdem ușor din vedere dreapta judecată. Dacă Dumnezeu ar fi ținta curată a tuturor gândurilor și dorințelor noastre, nu ne-am frământa atâta când părerile noastre întâmpină împotrivirea celorlalți.

2. Dar iată că stă cuibărit în noi câte un lucru – alteori vine și altceva să ne dea ghes din afară – și ne pomenim, într-un fel sau altul, mânați care încotro de imbolduri. Mulți, de fapt, se caută într-ascuns pe sine în tot ceea ce fac, dar nu-și dau seama de asta. Pot chiar părea cu totul împăcați cu ei înșiși, atunci când, după voia și părerea lor, toate le merg strună; e de ajuns însă ca lucrurile să ia altă întorsătură decât cea dorită, și ei nu întârzie să intre în frământare și să se întristeze. Între prieteni și concetățeni, între oameni evlavioși și călugări, se nasc astfel, destul de des, neînțelegeri, dezbinări și sfadă.

3. Năravul care a prins rădăcini anevoie se dezvață și nimănui nu-i face plăcere să primească povețe împotriva părerilor sale. Dacă te vei bizui mai mult pe luminile minții și pe iscusințele tale decât pe virtutea supunerii lui Isus Cristos, cu greu, dacă totuși vreodată, vei ajunge cu adevărat luminat la suflet: Dumnezeu, într-adevăr, ne dorește cu desăvârșire supuși voinței sale și înălțați dincolo de toată priceperea și lumina minții omenești, prin focul arzător al dragostei sale.

Prin Conciliul al II-lea din Vatican, Biserica ne invită să medităm: Respectul și iubirea trebuie să se extindă și asupra acelora care gândesc sau acționează diferit de noi în cele sociale, politice și chiar religioase; de altfel, cu cât mai multă umanitate și iubire vom aprofunda modul lor de a simți, cu atât mai ușor vom putea iniția un dialog cu ei… Singur Dumnezeu este Judecătorul și Cercetătorul inimilor: de aceea, el ne interzice să decidem asupra vinovăției interioare a cuiva (Gaudium et spes: Constituţia pastorală privind Biserica în lumea contemporană, nr. 28)

Să ne rugăm: Dăruiește-mi harul, Isuse, să uit sau să ignor complet tot ceea ce nu trebuie nici să cunosc, nici să observ, și astfel să trăiesc numai pentru tine, cu tine și în tine. Amin

Să reținem: Dacă Dumnezeu ar fi ținta curată a tuturor gândurilor și dorințelor noastre, nu ne-am frământa atâta când părerile noastre întâmpină împotrivirea celorlalți.

Să practicăm: Nu fi nesăbuit în a-i judeca pe alții, ca să nu fii judecat și tu în același mod.

Aici puteți citi alte capitole din Imitațiunea lui Cristos:

CARTEA I: Îndrumări de folos pentru viața sufletului- AICI

Capitolul I: Urmând pas cu pas pe Cristos, să trecem cu dispreț peste deșertăciunile lumii – AICI

Capitolul II: Să nu avem despre noi înșine păreri înalte – AICI

Capitolul III: Să ne biruim pe noi înșine: ce anume te stânjenește și-ți aduce mai multe necazuri pe cap? – AICI

Capitolul IV: Buna chibzuință a faptelor noastre – AICI

Capitolul V: La citire să te atragă un singur lucru: dragostea de adevăr! – AICI

Capitolul VI: Iată de ce inima omului robit simțurilor nu cunoaște pacea – AICI

Capitolul VII: Nu te socoti mai bun decât alții – AICI

Capitolul VIII: Nu-ți dezvălui inima oricărui om – AICI

Capitolul IX: Mai la adăpost este cel ce știe să primească sfaturi, decât cel care se încumetă să le dea – AICI