„Urmându-l pe Isus cel sărac, 
nu se descurajează în lipsa bunurilor vremelnice, 
nici nu se trufesc în belșug; 
imitându-l pe Cristos cel smerit, 
nu devin căutători de glorie deșartă (cf. Gal 5,26), 
ci se străduiesc să placă lui Dumnezeu mai mult decât oamenilor, 
gata oricând să părăsească toate pentru Cristos (cf. Lc 14,26)”

(Din Decretul despre apostolatul laicilor, Apostolicam Actuositatem, nr. 4).

Cartea I: Îndrumări de folos pentru viața sufletului 

Capitolul II. SĂ NU AVEM DESPRE NOI ÎNŞINE
PĂRERI ÎNALTE

1. Dorința de a cunoaște e firească la tot omul; dar la ce-ar folosi știința de carte fără frica lui Dumnezeu? Fără îndoială, mai câștigat e țăranul slujind lui Dumnezeu cu smerenie, decât filosoful semeț care, lăsându-și propriul suflet în paragină, se încumetă să iscodească mersul stelelor. Omul care se cunoaște pe sine însuși temeinic știe bine să se umilească: pe el n-au cum să-l încânte laudele oamenilor. La ce mi-ar folosi înaintea lui Dumnezeu, care mă va judeca după faptele mele, să am cunoștință de toate câte sunt pe lume, dacă inima mea ar fi lipsită de dragoste?

2. Silește-te să-ti înfrânezi năzuința nesăbuită de a cunoaște, căci multă risipire și multă amăgire stau cuibărite în aceasta. Celor cu știință de carte le place mereu să se afle în văzul lumii și să treacă în văzul oamenilor drept înțelepți. Multe sunt însă lucrurile a căror cunoaștere nu aduce câștig sufletului, sau îi priesc doar prea puțin; mare nesăbuință, prin urmare, este să-ți irosești vremea cu lucruri ce nu sunt de folos mântuirii. Nu vorba multă satură sufletul omului; în schimb viața cinstită și dreaptă dăruiește pace cugetului, după cum o conștiință curată dă o mare încredere în Dumnezeu.

3. Cu cât vei ști mai mult și cu cât vei cunoaște mai bine, cu atât mai aspru vei fi judecat, dacă viața pe care o duci nu va fi la înălțime. Ferește-te așadar de a te umfla în pene pentru destoinicia sau știința ta de carte, ci, mai degrabă, teme-te pentru tot ceea ce ți-a fost dat să cunoști. Iar dacă ți se pare cumva că știi sumedenie de lucruri, nu uita că mai multe și mai nenumărate sunt cele despre care nu ai habar. Nu te făli așadar cu nimic ci, mai curând, mărturisește-ți mărginirea. Cum ai putea să te socotești mai presus decât altul, când în jurul tău se găsesc atâția mai învățați și mai pricepuți în cunoașterea legii decât tine? De vrei cu adevărat să știi și să deprinzi un lucru de folos, învață-te să treci nebăgat în seamă și socotit drept bun de nimic!

4. Cea mai înaltă și mai folositoare învățătură este adevărata cunoaștere și disprețuire de sine. Mare înțelepciune și desăvârșire este să te socotești pe tine însuți bun de nimic, iar pe ceilalți să-i vezi întotdeauna mai buni și mai vrednici ca tine. Chiar dacă ai vedea pe altul greșind pe față, ori căzând în păcat, nu te grăbi să te socotești pe tine însuți mai bun, deoarece nu poți ști cât timp ai să poți fi în stare să ții tu însuți calea dreaptă. Slabi suntem cu toții din fire: însă mai slab și mai șubred decât tine nu socoti pe nimeni.

Prin Conciliul al II-lea din Vatican, Biserica ne invită să medităm: Cei care au această credință trăiesc în speranța descoperirii fiilor lui Dumnezeu, amintindu-și de crucea și învierea Domnului. 

În peregrinarea acestei vieți, ascunși cu Cristos în Dumnezeu și eliberați de robia bogățiilor, tinzând spre bunurile ce rămân în veac, ei se dedică total, cu suflet generos, pentru răspândirea împărăției lui Dumnezeu, pentru a pătrunde și desăvârși sfera realităților pământești cu spiritul creștin. În greutățile vieții acesteia, ei își află tărie în speranță, considerând că „nu se pot măsura suferințele ceasului de față cu mărirea viitoare care se va arăta în noi” (Rom 8,18). 

Împinși de iubirea care vine de la Dumnezeu, ei fac bine tuturor, mai ales fraților în credință (cf. Gal 6,10), lepădând „orice răutate și orice vicleșug și prefăcătoriile și invidiile și toate clevetirile” (1Pt 2,1), atrăgându-i astfel pe oameni la Cristos. Iubirea lui Dumnezeu „revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Rom 5,5) îi face pe laici capabili să exprime realmente în viața lor spiritul fericirilor. Urmându-l pe Isus cel sărac, nu se descurajează în lipsa bunurilor vremelnice, nici nu se trufesc în belșug; imitându-l pe Cristos cel smerit, nu devin căutători de glorie deșartă (cf. Gal 5,26), ci se străduiesc să placă lui Dumnezeu mai mult decât oamenilor, gata oricând să părăsească toate pentru Cristos (cf. Lc 14,26) și să îndure prigoană pentru dreptate (cf. Mt 5,10), amintindu-și de cuvântul Domnului: „Dacă vrea cineva să vină după mine, să se lepede de sine, să își ia crucea și să mă urmeze” (Mt 16,24). Cultivând între ei prietenia creștină, ei își dau unii altora ajutor în orice nevoie (Din Decretul despre apostolatul laicilor, Apostolicam Actuositatem, nr. 4).

Să ne rugăm: O, Isuse, potolește-mi dorința de a ști atât de multe și vindecă-mă de neglijența de a face atât de puțin pentru mântuirea mea. Fă, Doamne, ca toți să te cunoască, să te cinstească și să te iubească și să fie mereu călăuziți de tine. Amin. 

Să reținem: Toți suntem slabi din fire: însă nu socoti pe nimeni mai slab și mai șubred decât.

Să practicăm: Pentru a-l cunoaște și a-l iubi mai mult pe Dumnezeu citește în fiecare zi un capitol din Noul Testament.

Capitolul III: Învățătura adevărului … (va urma).

---

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).

---

Mai multe despre cartea Imitațiunea lui Cristos puteți afla AICI: Introducere: o carte care a schimbat milioane de vieți!

Aici puteți citi: Cartea I: Îndrumări de folos pentru viața sufletului

Capitolul I. URMÂND PAS CU PAS PE CRISTOS, SĂ TRECEM CU DISPREȚ PESTE DEȘERTĂCIUNILE LUMII

Pentru textul integral, meditații, rugăciuni…: The imitation of Christ, St Paul, 1995.

Sau: Imitațiunea lui Cristos, ARCB, 2003 (Librăria sfântul Iosif București: http://www.librariasfiosif.ro/carte.php?id_produs=5).