Efrem Sirul o numeşte pe Sfânta Fecioară Maria „cea tăcută” şi scrie în imnurile sale de Crăciun: „Aşadar, când tu auzi vorbindu-se despre naşterea lui Dumnezeu, să rămâi în tăcere: ceea ce a spus Gabriel să rămână imprimat în sufletul tău! Nimic nu este prea dificil pentru acea maiestate preaînaltă care pentru noi s-a înjosit ca să se nască între noi şi din noi. Astăzi Maria este pentru noi un cer, pentru că îl poartă pe Dumnezeu”. Un mare maestru de viaţă spirituală, abatele fericit Columba Marmion, comentează astfel viaţa Mariei: „În această reculegere internă trăia Fecioara Maria: Evanghelia spune că păstra în inima sa cuvintele Fiului său divin pentru a le medita: «Maria conservabat omnia haec verba conferens in corde suo» (Lc 2,19); nu se risipea în cuvinte, ci plină de har şi de iluminări divine, inundată de darurile Duhului Sfânt, rămânea tăcută, adorându-l pe Fiul său, contemplând misterul inefabil care s-a împlinit în ea şi prin ea, înălţând către Dumnezeu un neîncetat imn de laudă şi de mulţumire din sanctuarul inimii sale neprihănite” (Dom Columba Marmion, Cristos ideal al călugărului [Cristo ideale del monaco, pag. 375-384, passim]).

Rugăciunea tăcută a Mariei. În ziua pro orantibus
de Emiliano Antenucci
După L’Osservatore Romano, 21 noiembrie 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Preluat de pe ercis.ro

---