Modul lui Dumnezeu de a căuta roade este diferit de așteptările noastre. Dumnezeu are timpul său: un astăzi continuu, un „mereu gata”, mereu pregătit, mereu acum. Nu mâine. Nu din când în când. Astăzi!

Nimeni nu știe ziua când Domnului i se va face „foame” și va căuta rodul din viața noastră. Întocmai ca în evanghelie: „În ziua următoare, ieşind ei din Betania, lui Isus i s-a făcut foame. Văzând de departe un smochin care avea frunze, s-a dus acolo, doar va găsi ceva în el. Când a ajuns la el, n-a găsit nimic decât frunze, pentru că nu era timpul smochinelor” (Mc 11,12-13).

De câte ori nu spunem și noi: nu acum, nu e sezonul meu, nu e rândul meu…

Suntem sezonieri în a iubi;

sezonieri în a crede;

sezonieri în a ne ruga, în a vorbi cu Dumnezeu;

sezonieri în a predica, în a vorbi despre Dumnezeu;

sezonieri în a dărui;

sezonieri în a fi buni;

sezonieri în a-i vizita pe cei singuri și bolnavi;

sezonieri în a plânge cu cei care plâng;

sezonieri în a ne bucura cu cei care se bucură.

Sezonieri… 

Oameni din când în când, 

creștini din când în când.

Domnului nu-i plac sezonieri. Și nici frunzarii: oameni care – la adierea vântului prin viața lor, la trecerea Duhului Sfânt prin viața lor – fac doar zgomot, dar nici un rod. 

Domnului nu-i plac frunzarii. Răul cel mai mare al frunzarilor nu e că nu fac rod, ci că împiedică soarele și vântul să treacă și să rodească în alții! Nici ei nu rodesc, nici pe alții nu-i lasă să rodească (cfr. Mt 23,13). Cât de greu e să asculți Cuvântul lângă un frunzar. Cât de greu e să simți lumina și căldura ei roditoare lângă omul care toată viața face doar umbră, doar zgomot fără rod…Acum este timpul potrivit. Astăzi este ziua în care Domnul caută roade. Fericiți cei care zilnic oferă ceva lui Dumnezeu prezent în cei săraci, în Euharistie și în Cuvântul Scripturii.

---

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 11,11-26
În acel timp, Isus a intrat în Ierusalim, în templu; şi, privind toate în jur, fiind deja la timpul înserării, a ieşit spre Betania împreună cu cei doisprezece. ¹² În ziua următoare, ieşind ei din Betania, lui Isus i s-a făcut foame. ¹³ Văzând de departe un smochin care avea frunze, s-a dus acolo, doar va găsi ceva în el. Când a ajuns la el, n-a găsit nimic decât frunze, pentru că nu era timpul smochinelor. ¹⁴Şi, luând cuvântul, a zis: „Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veci!” Iar discipolii lui ascultau. ¹⁵ Apoi au venit la Ierusalim şi, intrând în templu, a început să-i alunge pe cei care vindeau şi cumpărau în templu, a răsturnat mesele
schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei. ¹⁶ Şi nu permitea nimănui să care vreun vas prin templu. ¹⁷ Îi învăţa şi le spunea: „Nu este scris oare: «Casa mea se va numi casă de rugăciune pentru toate popoarele!»? Dar voi aţi făcut-o peştera tâlharilor”. ¹⁸ Arhiereii şi cărturarii au
auzit şi căutau cum să-l dea la moarte; dar se temeau de el, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura lui. ¹⁹ Când s-a înserat, au ieşit din cetate. ²⁰ Dimineaţa, când au trecut din nou pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcină. ²¹ Amintindu-şi, Petru i-a spus: „Învăţătorule, iată, smochinul pe
care l-ai blestemat s-a uscat!” ²² Răspunzând, Isus le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu! ²³ Adevăr vă spun: oricine ar spune acestui munte «Ridică-te şi aruncă-te în mare!» şi nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că se va împlini ceea ce spune, i se va da. ²⁴ De aceea vă spun: tot ceea ce veţi
cere în rugăciune, credeţi că aţi primit deja şi vi se va da. ²⁵ Iar când staţi în rugăciune, dacă aveţi ceva împotriva cuiva, iertaţi, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre! ²⁶ Însă dacă voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru din ceruri nu va ierta greşelile voastre”.

Cuvântul Domnului