La tine vreau să-mi petrec Paştele

De Paxlaur13/04/2022

Pentru cel care crede cu adevărat Cristos este Dumnezeu, iar când aude că „Fiul Omului” va fi trădat „se întristează peste măsură” și plin de îngrijorare întreabă: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” (Mt 26,22). Însă pentru cel necredincios, Cristos poate fi cel mult un învățător, un om iscusit, dar nu Dumnezeu! Și astfel întreabă cu ipocrizie, lipsit de convingere, întocmai ca Iuda trădătorul: „Nu cumva sunt eu, învățătorule?” (Mt 26,25). Iar acestuia Cristos îi răspunde fără ezitare: „Tu ești!”.

Tu ești cel care îl trădează pe Cristos și Crezul atunci când nu ai curajul să numești rău ceea ce este cu adevărat rău și să numești virtute doar ceea ce este virtute. Trăim vremuri în care moda dulcegăriilor spirituale și a celebrului „merge și așa” fac ravagii. Sunt prea mulți cei care în loc să imite viața lui Cristos atunci când vine vorba de a iubi și mărturisi adevărul cu prețul oricărei jertfe, preferă să încerce varianta lui Iuda: „să vedem ce (îmi) va ieși de aici!”. Adevărata viață de credință nu se trăiești prin încercări, prin „forțarea” mâinii sau a planurilor lui Dumnezeu – „Încerc și poate-mi merge!” –, ci prin însușirea unui caracter care refuză compromisul și ambiguitatea. Nu ne vom putea bucura pe deplin de învierea Domnului dacă nu vom renunța la tot ceea ce ar putea să ne asemene cu Iuda. Și nu este întâmplător că Iuda este menționat deseori în aceste zile. El este simbolul slăbiciunilor noastre și totodată un semnal de alarmă pentru cei care cred că este suficient să stai în preajma celor sfinte pentru a fi în siguranță.

Tu ești cel care îl trădează pe Cristos și Biserica sa atunci când te faci că nu auzi dorința lui Cristos: „La tine vreau să fac Paştele cu ucenicii mei” (Mt 26,18). Da, Domnul se gândește chiar la tine, să fie chiar oaspetele tău, în casa ta, în familia ta, în comunitatea ta, în inima ta. Iar tu te faci că nu înțelegi… Iar el insistă: „Timpul este aproape, la tine vreau să-mi petrec Paştele”, cu tine, în viaţa şi-n inima ta vreau să trăiesc zilele acestea pătimirea, moartea şi învierea mea… „La mine, Doamne?” Păi…” şi căutăm motive să amânăm pe mâine, pe poimâine, poate pentru anul viitor, că doar va fi și atunci Învierea Domnului… Dar învierea ta? Trezirea ta? Convertirea ta? Mereu „mâine”?

Oare nu arde sufletul în noi când ne vorbeşte, așa cum ardea inima ucenicilor în drum spre Emaus (Lc 24,32-33)? Să fim purificați de focul arzător al cuvântului și să ne arătăm disponibili să-l primim și să sărbătorim Paștele împreună. Să vină în casa noastră, să vorbească inimii noastre în aceste zile şi ne vom ridica din starea noastră de păcat, ne va ajuta să ne menţinem departe de tot ce e rău, departe de păcat, departe de trădarea angajamentelor noastre.

Tu ești cel la care Domnul vrea să facă Paștele.
Tu!
Ești pregătit?
Deschide-ți larg inima și el te va vindeca,
el te va purifica,
el îți va dărui adevărata viață!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 26,14-25
În acel timp, unul dintre cei doisprezece, care se numeşte Iuda Iscarioteanul, s-a dus la arhierei ¹⁵ şi le-a zis: „Ce-mi daţi ca să-l dau pe mâna voastră?” Ei i-au fixat treizeci de arginţi. ¹⁶ Şi de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea pe mâna lor. ¹⁷ În prima zi a Azimelor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând: „Unde vrei să-ţi pregătim ca să mănânci Paştele?” ¹⁸ El a spus: „Mergeţi în cetate la cutare şi spuneţi: «Învăţătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paştele cu discipolii mei!»” ¹⁹ Discipolii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit Paştele. ²⁰ La lăsatul serii, stătea la masă împreună cu cei doisprezece ²¹ şi, în timp ce mâncau, a zis: „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”. ²² Întristaţi peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” ²³ El, răspunzând, a zis: „Cel care şi-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda. ²⁴Căci Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut!” ²⁵ Atunci Iuda, cel care avea să-l trădeze, luând cuvântul, l-a întrebat: „Nu cumva sunt eu, rabbi?” El i-a răspuns: „Tu ai zis”.