Sufletul meu *   
    îl preamăreşte pe Domnul
şi duhul meu tresaltă de bucurie * 
    în Dumnezeu, mântuitorul meu,
căci a privit la smerenia slujitoarei sale. * 
    Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită, 
căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic, * 
    şi numele lui e sfânt. 
Milostivirea lui rămâne din neam în neam * 
    peste cei ce se tem de el.

A arătat puterea braţului său, * 
    i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 
i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * 
    şi i-a înălţat pe cei smeriţi; 
pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, * 
    iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. 
  
L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, * 
    amintindu-şi de îndurarea sa, 
după cum a promis părinţilor noştri, * 
    lui Abraham şi urmaşilor lui în veci. 
  
Slavă Tatălui, şi Fiului, * 
    şi Sfântului Duh. 
Precum era la început, şi acum, şi pururea, * 
    şi în vecii vecilor. Amin.

(cf. Lc 1,46-55)