Nu știu dacă există Moș Crăciun, dar știu că există ceva mai bun!

Privirea și zâmbetul copiilor nu mint niciodată! 

Cu ani în urmă – mulți, mulți ani! – m-au întristat unii spunându-mi că nu există Moș Crăciun. Eram mic și aveam încă nevoie de Moș Crăciun. De fapt, Moș Gerilă, cum era pe atunci. Cruda sentință a celor mari s-a lovit de dubiile mele, de îndoielile care nu-mi izvorau nici pe departe din înțelepciunea copilăriei, ci din necesitate: era bine ca măcar o dată pe an să primești cadoul dorit… Pe atunci aveam nevoie de Moș Crăciun, aveam multe speranțe, multe așteptări… Apoi am crescut și nu am mai aprofundat subiectul cu Moș Crăciun… Cine știe, poate încă există. Sper să existe: unii copii merită măcar o dată pe an să fie fericiți. Și dacă cei din jurul lor nu reușesc să-i facă fericiți, atunci Moș Crăciun este necesar!

Însă dincolo de aceste dubii copilărești, cu ceva timp în urmă – tot ani, tot mulți! – am aflat că există ceva mai bun decât Moș Crăciun. Am aflat că există omul. Mai exact, omul bun. Omul bun ca pâinea caldă. Omul care știe să fie bun mai mult decât o singură dată pe an. Omul mai bun decât orice Moș Crăciun. Omul bun care vine în fiecare zi. Omul bun care e mereu prezent. Omul bun care e mereu acolo unde omul, aproapele său, are nevoie. Omul bun care e creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. 

Astfel de oameni buni ați fost și sunteți toți cei care vă implicați în susținerea acestui proiect: Cinci copii într-o fabrică părăsită (Detalii AICI: https://paxlaur.com/2022/12/08/priviti-ce-minune-ati-facut-in-3-4-zile-sa-fiti-binecuvantati/ ). Acești copii s-au întâlnit astăzi, cred că pentru prima dată în viața lor, cu Moș Crăciun. Dar cu mult înainte de a se întâlni cu Moșul, s-au întâlnit cu omul bun, cu voi toți. Voi toți sunteți ceva mai bun decât Moș Crăciun: sunteți mâna lui Dumnezeu, sunteți o binecuvântare! Le-ați schimbat privirea tristă într-un chip plin de fericire, într-o viață cu zâmbet! Să fiți binecuvântați așa cum și voi i-ați binecuvântat pe acești copii minunați. 

Din toată inima, felicitări și mulțumiri celor care au dat acestor copii o casă, un cadou și mai ales o inimă fericită. În sfârșit, zâmbesc și ei! 

Domnul să ne ajute să fim Omul bun de care are nevoie lumea întreagă!

…

Cei care vor să ajute și să susțină acest proiect Paxlaur (decembrie 2022 – Cinci copii într-o fabrică părăsită), o pot face prin:

  • prin Banca Transilvania:

cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu 

cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.

  • DIRECT AICI prin PayPal / VISA / MASTERCARD/ MAESTRO
paxlaur-cinci-copii-din-fabrica-intr-o-casa-13

Cinci copii dintr-o fabrică părăsită într-o casă

Ajută-ne să oferim acestor copii o casă pe care o vor numi „acasă”! Dăruiește:

€10.00

1

Mâna Domnului

Ioan,
atât de necesar și astăzi omenirii,
ne amintește făptura minunată care apare
în orice loc și în orice timp
atunci când părinții colaborează cu harul lui Dumnezeu,
când mâna Domnului călăuzește familia.

(cf. Lc 1,57-66)

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,57-66
Când s-a împlinit timpul pentru Elisabeta ca să nască, a născut un fiu. Când vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul şi-a arătat marea îndurare faţă de ea, se bucurau împreună cu ea. 59 În ziua a opta au venit pentru circumcizia copilului şi voiau să-i pună numele Zaharia, ca al tatălui său. 60 Însă, luând cuvântul, mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan”. 61 Dar ei i-au zis: „Nu este nimeni dintre rudele tale care să poarte numele acesta”. 62 I-au făcut semne tatălui său cum ar vrea să fie numit. 63 Cerând o tăbliţă, a scris: „Ioan este numele lui”. Şi toţi s-au mirat. 64 Îndată i s-a deschis gura şi i s-a dezlegat limba, iar el vorbea binecuvântându-l pe Dumnezeu. 65 I-a cuprins frica pe toţi vecinii şi în tot ţinutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri. 66 Toţi cei care le auzeau le puneau la inima lor, spunând: „Ce va fi oare acest copil?”, pentru că mâna Domnului era cu el.

Cuvântul Domnului

0

Magnificat

Sufletul meu *   
    îl preamăreşte pe Domnul
şi duhul meu tresaltă de bucurie * 
    în Dumnezeu, mântuitorul meu,
căci a privit la smerenia slujitoarei sale. * 
    Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită, 
căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic, * 
    şi numele lui e sfânt. 
Milostivirea lui rămâne din neam în neam * 
    peste cei ce se tem de el.

A arătat puterea braţului său, * 
    i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 
i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * 
    şi i-a înălţat pe cei smeriţi; 
pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, * 
    iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. 
  
L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, * 
    amintindu-şi de îndurarea sa, 
după cum a promis părinţilor noştri, * 
    lui Abraham şi urmaşilor lui în veci. 
  
Slavă Tatălui, şi Fiului, * 
    şi Sfântului Duh. 
Precum era la început, şi acum, şi pururea, * 
    şi în vecii vecilor. Amin.

(cf. Lc 1,46-55)

0