Prea târziu te-am iubit...

Ultima zi. Cu Maria!

Am ajuns la final! Ultima zi este cu ea și pentru ea, pentru că tocmai ea, Preacurata, este cea căreia zilnic îi spunem de zeci de ori cât de mult ne dorim să fie alături de noi la final: „roagă-te pentru noi păcătoșii, acum și în ceasul morții noastre”. Pe ea o vrem alături mereu, ca orice copil care are nevoie de mama sa, dar mai ales la final. Nu se spune oare că „mama” este deseori ultimul cuvânt al muribunzilor?

O vrem cu noi acum și pentru că ea, ca orice mamă bună, este și modelul nostru de fiecare zi.

De la ea învățăm disponibilitatea de a-l primi pe Dumnezeu atunci când vine la noi, atunci când are nevoie de noi: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” (Lc 1,38).

De la ea învățăm să-l purtăm pe Dumnezeu oamenilor: „Ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ținutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta” (Lc1,39-40). Și a făcut asta în grabă, ca să învățăm și noi să nu ezităm atunci când trebuie să-l purtăm pe Dumnezeu oamenilor. Da, în grabă, fără să ezităm, pentru că harul Duhului Sfânt nu-i ajută pe cei lenți, harul nu-i cunoaște pe cei înceți, harul ignoră încetineala, cum spunea sfântul Ambroziu comentând Evanghelia după sfântul Luca (cfr. PL 15,1559-1562). Iar sfânta fecioară Maria nu doar că ne învață să mergem în grabă să-i vizităm pe cei în nevoie, ci ne arată că trebuie să rămânem cu ei, să fim cu ei și pentru ei, să-i slujim, să-i ajutăm în momentele dificile: „Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors la casa ei” (Lc 1,56).

De la ea învățăm să-i vorbim Domnului despre oameni și în favoarea oamenilor: „Nu mai au vin” (In 2,3). Cuvântul ei salvează sărbătorile noastre, momentele cele mai importante din viața omului.

De la ea învățăm să stăm mereu fermi, hotărâți, cu Dumnezeu și de partea lui, chiar și atunci când pare un Domn falimentar: „Lângă crucea lui Isus stăteau mama lui Isus și sora mamei lui, Maria a lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Așadar, văzând Isus că stăteau acolo mama lui și discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: „Femeie, iată-l pe fiul tău!”. Apoi, i-a spus discipolului: „Iat-o pe mama ta!”. Și, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el” (In 19,25-27).

De la ea învățăm să rămânem în Biserică și de partea Bisericii, chiar și atunci când e asaltată de rău, de teamă, de slăbiciunile oamenilor, de neliniște. Să stăm în Biserică cu ea și, în rugăciune, să implorăm noi Rusalii pentru fiecare creștin: „Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele numit al Măslinilor, care se află aproape de Ierusalim, cât un drum în zi de sâmbătă. Când au intrat, au urcat în încăperea de sus, unde [obișnuiau] să se adune. Erau: Petru și Ioan, Iacob și Andrei, Filip și Toma, Bartolomeu și Matei, Iacob, [fiul] lui Alfeu, și Simon Zelotul și Iuda al lui Iacob. Toți aceștia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații lui” (Fap 1,12-14).

De la ea învățăm să nu părăsim niciodată omul, Biserica și pe Dumnezeu! Maria este femeia prin excelență care nu părăsește pe nimeni niciodată, așa cum bine ne rugăm spunând: „Adu-ți aminte, o, preablândă Fecioară Marie, că nu s-a auzit niciodată să fi fost părăsit, cel ce a alergat sub ocrotirea ta, cel ce a cerut ajutorul și mijlocirea ta. Însuflețit de o astfel de încredere, alerg la tine, o, Maică Fecioară a fecioarelor. La tine vin și stau gemând înaintea ta ca un păcătos: Maica Cuvântului, nu disprețui cuvintele mele, dar auzi-mă cu milă și ascultă-mă. Amin”.

E bine că la finalul acestui proiect „Ofer(ă) un lemn unui copil” (Ofer(ă) „un lemn” unui copil și du în viața lui lumină, căldură și hrană. Detalii AICI: https://paxlaur.com/2021/05/01/ofera-un-lemn-unui-copil) suntem cu ea, cu Sfânta Fecioară Maria, pentru că nimeni nu a înțeles mai bine decât ea viața celor mici, simpli, săraci, smeriți, suferinzi. Ea este modelul nostru. Cu ea proclamăm și noi lucrările minunate pe care Domnul le-a făcut în viața noastră, în viața fraților noștri și în istoria mântuirii:

„Milostivirea Domnului rămâne din neam în neam
peste cei ce se tem de el.
A arătat puterea brațului său:
i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor.
I-a dat jos de pe tron pe cei puternici
și i-a înălțat pe cei smeriți;
pe cei flămânzi i-a copleșit cu bunuri,
iar pe cei bogați i-a lăsat cu mâinile goale” (Lc 1,50-53).

Ave Maria!!!

Cei care doresc să susțină blogul și proiectele Paxlaur
pot afla detalii scriind AICI
sau la adresa paxlaur@yahoo.com.

Susține proiectele Paxlaur prin:

PayPal: paxlaur@yahoo.com;

RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu

RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

Ofer(ă)„un lemn” unui copil sărăc…

€7.00

Despre acest proiect puteți citi aici:

Eu chiar am strâns lemne. De fapt, mai mult am căutat decât am strâns. Detalii AICI: https://paxlaur.com/2021/05/16/eu-chiar-am-strans-lemne-de-fapt-mai-mult-am-cautat-decat-am-strans/

Ofer(ă) „un lemn” unui copil și du în viața unui copil lumină, căldură și hrană. Detalii AICI: https://paxlaur.com/2021/05/01/ofera-un-lemn-unui-copil/
Sărăcia nu este o materie școlară… Detalii AICI: https://paxlaur.com/2021/05/10/saracia-nu-este-o-materie-scolara/
MULȚUMESC! Sunteți o mângâiere… Detalii AICI: https://paxlaur.com/2021/05/17/multumesc-sunteti-o-mangaiere/

31 mai 2021

VIZITA SF. FC. MARIA
Sf. Petronela, fc. m.
Sof 3,14-18 (Rom 12,9-16b); Ps Is 12,2-3.4bcd.5-6; Lc 1,39-56

LECTURA I*
Domnul, regele lui Israel, este în mijlocul tău.
Citire din cartea profetului Sofonia 3,14-18
Bucură-te, fiică a Sionului! Strigă de veselie, Israel! Veseleşte-te şi jubilează din toată inima, fiică a Ierusalimului! ¹⁵ Domnul a îndepărtat judecăţile tale, l-a îndepărtat pe duşmanul tău. Regele lui Israel, Domnul, este în mijlocul tău şi nu te vei mai teme de rău. ¹⁶ În ziua aceea, se va zice în Ierusalim: „Nu te teme!”, şi
în Sion: „Să nu-ţi slăbească mâinile!” ¹⁷ Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un viteaz care salvează; se va bucura cu veselie pentru tine şi va tăcea în iubirea lui. Se va veseli pentru tine cu cântare de bucurie. ¹⁸ Pe cei din tine care sunt mâhniţi că sunt departe de sărbători îi voi aduna şi va fi ridicată ocara de
deasupra lor.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Is 12,2-3.4bcd. 5-6(R.: cf. 6)
R.: Mare este Sfântul lui Israel în mijlocul vostru!

² Iată, Dumnezeu este mântuirea mea,
sunt încrezător şi nu mă voi teme de nimic!
Căci puterea şi cântarea mea este Domnul,
el este mântuirea mea.
³ Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii. R.

^4bcd Lăudaţi-l pe Domnul,
invocaţi al său nume,
faceţi cunoscute între popoare faptele sale,
amintiţi că preaînălţat este numele lui! R.

⁵ Cântaţi Domnului, căci a făcut lucruri minunate!
Să fie cunoscută aceasta pe tot pământul!
⁶ Strigă şi chiuie, tu, cea care locuieşti în Sion!
Căci mare este în mijlocul tău Sfântul lui Israel!” R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Lc 1,45
(Aleluia) Fericită eşti, Fecioară Marie, tu, care ai crezut că se vor împlini cele spuse ţie de Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
De unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,39-56
În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. ⁴⁰A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. ⁴¹ Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt ⁴² şi a strigat cu glas puternic:
„Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău! ⁴³ Şi de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine? ⁴⁴ Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! ⁴⁵ Fericită aceea care a crezut că se vor împlini
cele spuse ei de Domnul!” ⁴⁶ Maria a spus: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul ⁴⁷ şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, ⁴⁸ căci a privit la smerenia slujitoarei sale. Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită, ⁴⁹ căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic şi
numele lui e sfânt! ⁵⁰ Milostivirea lui rămâne din neam în neam peste cei ce se tem de el. ⁵¹ A arătat puterea braţului său: i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor. ⁵² I-a dat jos de pe tron pe cei puternici şi i-a înălţat pe cei smeriţi; ⁵³ pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, iar pe cei bogaţi i-a
lăsat cu mâinile goale. ⁵⁴ L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, amintindu-şi de îndurarea sa, ⁵⁵ după cum a promis părinţilor noştri, lui Abraham şi urmaşilor lui în veci”. ⁵⁶ Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors la casa ei.

Cuvântul Domnului

acum 2 luni 0 4

Dumnezeu nu ne vrea sezonieri. Și nici frunzari!

Modul lui Dumnezeu de a căuta roade este diferit de așteptările noastre. Dumnezeu are timpul său: un astăzi continuu, un „mereu gata”, mereu pregătit, mereu acum. Nu mâine. Nu din când în când. Astăzi!

Nimeni nu știe ziua când Domnului i se va face „foame” și va căuta rodul din viața noastră. Întocmai ca în evanghelie: „În ziua următoare, ieşind ei din Betania, lui Isus i s-a făcut foame. Văzând de departe un smochin care avea frunze, s-a dus acolo, doar va găsi ceva în el. Când a ajuns la el, n-a găsit nimic decât frunze, pentru că nu era timpul smochinelor” (Mc 11,12-13).

De câte ori nu spunem și noi: nu acum, nu e sezonul meu, nu e rândul meu…

Suntem sezonieri în a iubi;

sezonieri în a crede;

sezonieri în a ne ruga, în a vorbi cu Dumnezeu;

sezonieri în a predica, în a vorbi despre Dumnezeu;

sezonieri în a dărui;

sezonieri în a fi buni;

sezonieri în a-i vizita pe cei singuri și bolnavi;

sezonieri în a plânge cu cei care plâng;

sezonieri în a ne bucura cu cei care se bucură.

Sezonieri…

Oameni din când în când,

creștini din când în când.

Domnului nu-i plac sezonieri. Și nici frunzarii: oameni care – la adierea vântului prin viața lor, la trecerea Duhului Sfânt prin viața lor – fac doar zgomot, dar nici un rod.

Domnului nu-i plac frunzarii. Răul cel mai mare al frunzarilor nu e că nu fac rod, ci că împiedică soarele și vântul să treacă și să rodească în alții! Nici ei nu rodesc, nici pe alții nu-i lasă să rodească (cfr. Mt 23,13). Cât de greu e să asculți Cuvântul lângă un frunzar. Cât de greu e să simți lumina și căldura ei roditoare lângă omul care toată viața face doar umbră, doar zgomot fără rod…Acum este timpul potrivit. Astăzi este ziua în care Domnul caută roade. Fericiți cei care zilnic oferă ceva lui Dumnezeu prezent în cei săraci, în Euharistie și în Cuvântul Scripturii.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 11,11-26
În acel timp, Isus a intrat în Ierusalim, în templu; şi, privind toate în jur, fiind deja la timpul înserării, a ieşit spre Betania împreună cu cei doisprezece. ¹² În ziua următoare, ieşind ei din Betania, lui Isus i s-a făcut foame. ¹³ Văzând de departe un smochin care avea frunze, s-a dus acolo, doar va găsi ceva în el. Când a ajuns la el, n-a găsit nimic decât frunze, pentru că nu era timpul smochinelor. ¹⁴Şi, luând cuvântul, a zis: „Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veci!” Iar discipolii lui ascultau. ¹⁵ Apoi au venit la Ierusalim şi, intrând în templu, a început să-i alunge pe cei care vindeau şi cumpărau în templu, a răsturnat mesele
schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei. ¹⁶ Şi nu permitea nimănui să care vreun vas prin templu. ¹⁷ Îi învăţa şi le spunea: „Nu este scris oare: «Casa mea se va numi casă de rugăciune pentru toate popoarele!»? Dar voi aţi făcut-o peştera tâlharilor”. ¹⁸ Arhiereii şi cărturarii au
auzit şi căutau cum să-l dea la moarte; dar se temeau de el, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura lui. ¹⁹ Când s-a înserat, au ieşit din cetate. ²⁰ Dimineaţa, când au trecut din nou pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcină. ²¹ Amintindu-şi, Petru i-a spus: „Învăţătorule, iată, smochinul pe
care l-ai blestemat s-a uscat!” ²² Răspunzând, Isus le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu! ²³ Adevăr vă spun: oricine ar spune acestui munte «Ridică-te şi aruncă-te în mare!» şi nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că se va împlini ceea ce spune, i se va da. ²⁴ De aceea vă spun: tot ceea ce veţi
cere în rugăciune, credeţi că aţi primit deja şi vi se va da. ²⁵ Iar când staţi în rugăciune, dacă aveţi ceva împotriva cuiva, iertaţi, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre! ²⁶ Însă dacă voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru din ceruri nu va ierta greşelile voastre”.

Cuvântul Domnului

acum 2 luni 3 4

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, slavă lui Dumnezeu care este, care era şi care vine

Noi credem și mărturisim că „Treimea este una. Noi nu mărturisim trei Dumnezei, ci un singur Dumnezeu în trei persoane: Treimea cea de o fiinţă. Persoanele divine nu îşi împart dumnezeirea unică, ci fiecare dintre ele este în întregime Dumnezeu. Tatăl este tot ceea ce este Fiul, Fiul este tot ceea ce este Tatăl, Duhul Sfânt este tot ceea ce este Tatăl şi Fiul, adică un singur Dumnezeu în privinţa naturii” (CBC, 253).

În fața acestui mister ființa noastră tresaltă în cântări de uimire și de preamărire: „Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm, pe tine, Doamne, te mărturisim. Pe tine, Tatăl, a cărui slavă este fără de sfârşit, și pe Fiul tău, unic, adevărat şi vrednic de închinare, și pe Duhul Sfânt, Mângâietorul” (Imnul Te Deum).

Rugăciunea noastră de preamărire trebuie să fie un imbold pentru a imita lucrarea și prezența sfintei Treimi. Rugăciunea trebuie să ne ofere forța de care avem nevoie pentru ca și noi, asemenea Tatălui, să fim plini de iubire față de oameni: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (In 3,16). Viața noastră trebuie să aibă calitățile unui tată bun și astfel iubirea noastră, atenția noastră, gesturile noastre de caritate paternă să fie îndreptate asupra tuturor oamenilor, așa cum și Tatăl ceresc „face să răsară soarele său peste cei răi și peste cei buni și să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Mt 5,45).

De asemenea, trebuie să-l imităm pe Cristos, Fiul Tatălui, Cuvântul făcut om, jertfindu-ne și noi, împreună cu el, pentru frații noștri. Și așa cum Tatăl și-a găsit toată plăcerea în Cristos (cf. Mt 3,17; 17,5), la fel și noi trebuie să devenim bucuria Tatălui: „Cristos a devenit asemenea nouă în toate, în afară de păcat, pentru ca noi să devenim asemenea lui, iar Tatăl să poată afla în noi ceea ce iubea în el” (cf. Prefața a VII-a pentru duminicile de peste an).

Și nu în ultimul rând, toți trebuie să-l imităm pe Duhul Sfânt fiind iubire, răspândind iubire, făcând în aşa fel încât sufletele să se îndrăgostească de iubire, de Dumnezeu care este iubire (cf. 1In 4,8).