Mulțumesc! Sunteți oameni minunați! „O floare (și o pâine)” continuă…

Mulțumesc celor care ați oferit și continuați să oferiți din puținul dvs. pentru a aduce pe chipul unei mame zâmbetul și pentru a pune în inima unui copil speranța. Ce mare dar să poți oferi speranță! Ce mare consolare să vezi că oamenii nu sunt simpli spectatori în fața sărăciei, ci devin instrumente pentru o societate mai bună! Felicitări din inimă celor care au contribuit la campania „O floare (și o pâine)”…

Acestea sunt o parte din florile pregătite și dăruite de dvs. unor femei care nu au primit niciodată flori, nici măcar de 8 martie sau de ziua lor. Mulțumesc tuturor! Dumnezeu știe cel mai bine ce poate pune în inima și casa dvs. pentru a răsplăti binele făcut, zâmbetul oferit și speranța răsădită pe chipul și în viața celor săraci! 

Campania „O floare (și o pâine)” continuă pentru că nu este zi în care să nu poți face pe cineva fericit cu o floare (și o pâine)! Cei care doresc pot oferi darul lor DONÂND prin:

  • RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu 
  • RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.
  • Sau aici: 
o-floare-si-o-paine-paxlaur

O floare (și o pâine)

Susține Paxlaur și proiectul „O floare (și o pâine)”: dăruiește zâmbet și speranță!

€6.00

Mulțumesc!

O primăvară frumoasă tuturor, mai ales ție, femeie fără flori, mai ales vouă, copii înlăcrimați, împovărați de lipsuri și griji! Nu sunteți singuri!

Mai multe despre campania „O floare (și o pâine)” puteți citi aici: https://paxlaur.com/2021/02/22/ajuta-un-copil-sarac-sa-ofere-o-floare-si-o-paine-mamei-sale-la-multi-ani-femeie-fara-flori/

Redau un text ce-l păstrez cu drag în suflet și-l reînnoiesc în fiecare primăvară (și nu numai!) cu gândul la cele ce încă suferă:

La mulți ani, femeie fără flori…
La mulți ani, femeie înlăcrimată…
La mulți ani, femeie singură și uitată…

De obicei în această zi mă trezesc hotărât să duc la altar un tablou frumos, unul imens, viu colorat cu chipurile ființelor gingașe prin care am devenit om și de la care continui să învăț cum să fiu om: mama, bunicile, surorile, cumnata, nepoatele și verișoarele, prietenele și persoane consacrate, profesoarele, învățătoarele, educatoarele și colegele, vecinele… Toate acele chipuri de femei frumoase și nobile care sălășuiesc în inima noastră! Un imens tablou…

Însă…
Astăzi m-am trezit purtând un alt tablou. Unul la fel de colorat, viu, dar umbrit de o tristețe imensă.

Astăzi port pe altar și să-l rog pe Domnul pentru acele femei care nu vor primi flori. Acele femei care nu au primit niciodată flori. Și nici urări. Și nici vizite sau telefoane. Nimic. Ci doar dispreț, batjocură, violență, suferință și moarte.

Port în sufletul meu în această dimineață femeia uitată de copiii ei sau de propriul soț sau tată sau frate. Femeia respinsă de toate rudele.
Femeia văduvă. Femeia orfană. 
Femeia divorțată. Femeia părăsită.
Femeia condamnată. Femeia păcătoasă. Femeia nimănui.
Femeia uitată de cei din casa ei, de cei cu care împărțea pâinea sau pentru care pregătea pâinea.
Femeia folosită, maltratată, abuzată, neglijată chiar și astăzi, de 8 martie, de ziua ei, așa cum a fost în toate celelalte zile! Femeia suferințelor zilnice…
Femeia căreia nimeni nu-i spune: „Mulțumesc!”, „Săru’mâna”, „Te iubesc”…
Femeia care nu are amintiri frumoase, cu oameni zâmbindu-i, îmbrățișând-o, încurajând-o…
Femeia care își așteaptă stinsă de dor și de trecerea anilor soțul sau copiii sau nepoții… și nu vine nimeni. Nimeni! Nici măcar cei care sunt sânge din sângele ei… Absolut nimeni!

Port în inima mea femeia din spital, din închisoare, din țările în care este prigonită și desconsiderată.
Femeia alungată din casă, din familie, din țară.
Femeia care cerșește rușinată pâinea cea de toate zilele…
Femeia care nu are unde să-și plece capul și a îndurat frigul nopții…
Femeia pentru care am făcut atât de puțin…

Doamne, îți prezint în rugăciune aceste femei.
Ți le încredințez în rugăciune.
Ele sunt opera ta întocmai ca mama, bunicile, surorile și toate femeile pe care ai rânduit să le întâlnesc…

Fii milostiv cu ele, Doamne.
Fă speranță în viața lor!
Fă o minune în viața lor!
Trimite un om bun în viața lor, la ușa lor, în inima lor!
Iar dacă nu găsești un om, trimite un înger!

La mulți ani, femeie fără flori…
La mulți ani, femeie înlăcrimată…
La mulți ani, femeie singură și uitată…
La mulți ani, femeie tăcută…

Te port la sfântul altar lipsit și el de flori în această zi de post,
dar împodobit cu tabloul prezenței tale.
Unesc suferința ta cu suferința lui Cristos,
singurătatea ta cu părăsirea lui,
lacrimile tale cu sângele său
și le ofer Tatălui prin mijlocirea Mamei noastre cerești!

Miluiască-se de tine, femeie, blândul Dumnezeu
și din înaltul cerului
sau de la capătul pământului
sau din adâncurile mării
să-ți trimită un înger de om
care să-ți aducă o floare
sau măcar un surâs,
o vorbă bună, o alinare!

La mulți ani!
Mi-e gândul la tine,
Mi-e ruga pentru tine…

PS 1. Să-mi fie iertată înaintea lui Dumnezeu și a fraților îndrăzneala de a spune că ar fi bine dacă astăzi (și nu doar astăzi!) am citi un pic altfel fragmentul din Evanghelia după sfântul Luca:

„Când dai o floare sau orice altceva dăruiești nu dărui prietenilor, nici fraților, nici rudelor, nici vecinilor bogați, ca nu cumva să-ți dăruiască și ei la rândul lor și asta să-ți fie răsplata.
Dimpotrivă, tu când dăruiești, oferă celor săraci, infirmi, șchiopi, orbi și vei fi fericit, pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepți” (Lc 14,12-14).

Așadar, tu când dai flori, dă celor care știi că nu-ți vor putea oferi nimic altceva decât o privire senină, un zâmbet, un mulțumesc. Atunci începe să fie primăvară și în viața ta și în viața celui ce primește! Abia atunci înțelegem forța primăverii, puterea vieții ce renaște, frumusețea omului. Putem face atât de mult bine în jurul nostru…

PS 2. Să-mi mai fie iertată o îndrăzneală:
Îndrăzneala de a-mi aminti și de a mă gândi că astăzi (ca și anul trecut!) vor fi femei, doamne și domnișoare, nemulțumite că au primit doar 3 sau 7 sau 11 flori în loc de 25 sau 55. Cât de triste și răutăcioase pot fi privirile nerecunoscătoare aruncate spre ceilalți doar pentru că florile primite erau galbene sau violete și nu roșii sau albe, că erau „doar” trandafiri sau daor zambile și nu ceva mult mai exotic… Asta în timp ce există femei care nu au primit niciodată – NICIODATĂ – o floare, un zâmbet, un cuvânt bun…

Cât de norocoasă ești, femeie, dacă te numeri printre cele care astăzi au primit o floare, un cuvânt, un zâmbet, un telefon… Mulțumește omului și Cerului pentru că ești binecuvântată! Și nu uita să dăruiești la rândul tău fericire. (Da, femeile dăruiesc și pot dărui chiar și de 8 martie!)

PS 3. Să dăruim fericire. Dacă cunoașteți vreo persoană despre care știți că nu are cine să-i deschidă ușa și să-i ducă o floare, faceți acest gest. Soarele vă va încălzi inima, casa, familia! Bărbați și femei, tineri sau bătrâni, bunici și nepoți, să fim buni și generoși cu cei care nu au cum să fie generoși cu noi și cu cei la care nimeni, dar absolut nimeni nu se mai gândește… Este o zi prea frumoasă ca cineva să fie singur și uitat!La mulț ani, mamă. La mulți ani, femeie! (Acest text „La mulți ani, femeie fără flori”, l-am publicat prima data aici: https://paxlaur.com/2018/03/08/la-multi-ani-femeie-fara-flori-la-multi-ani-femeie-inlacrimata/)

De ce avem ceea ce avem?

Când conștiința noastră se va trezi cu adevărat
și când vom fi cuprinși de dorința mântuirii
ne vom rușina că avem mai multe bogății
decât Isus din Nazaret.

De ce avem ceea ce avem? De fapt, de ce am primit ceea ce avem? Cu ce scop? 

Dacă în această viață nu depășim „prăpastia” (v. 26) dintre noi și ei, dacă acum nu trecem de partea lor – oferind (din) ceea ce avem, (din) ceea ce suntem și devenind asemenea Celui care deși era bogat s-a făcut sărac (2Cor 8,9) – cu atât mai puțin în viața viitoare vom fi alături de ei. E clar că acum între noi și ei este o prăpastie, dar din ceea ce avem putem construi o punte. Astăzi putem, mâine nu se știe dacă nu cumva va fi prea târziu, dacă nu cumva va fi „arșiță”…

Când conștiința noastră se va trezi cu adevărat și când vom fi cuprinși de dorința mântuirii ne vom rușina că avem mai multe bogății decât Isus din Nazaret. Abia atunci vom începe drumul convertirii și vom avea ochi și brațe și inimă pentru cei săraci, pentru prezența Lui smerită în cei mai săraci dintre săraci.

Întocmai despre El și despre ei, săracii, e vorba…


De 8 martie oferă o floare (și o pâine) celor mai săraci dintre săraci, mamelor care nu au primit niciodată o floare!

Susține Paxlaur și proiectul „O floare (și o pâine)” prin PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

€6.00

Detalii despre proiectul „O floare (și o pâine) de 8 martie”, AICI: Ajută un copil sărac să ofere o floare (și o pâine) mamei sale! La mulți ani, femeie fără flori!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 16,19-31
În acel timp, Isus le-a spus fariseilor: „Era un om bogat care se îmbrăca în purpură şi mătăsuri fine şi se bucura în fiecare zi cu mare fast; 20 la poarta lui zăcea un sărac, al cărui nume era Lazăr, plin de bube: 21 el ar fi dorit să se sature cu ceea ce cădea de pe masa bogatului. Ba mai mult, veneau şi câinii să-i lingă bubele. 22 A murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Abraham. A murit şi bogatul şi a fost îngropat. 23 Pe când se chinuia în iad, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Abraham şi pe Lazăr în sânul lui 24 şi, strigând, a zis: «Părinte Abraham, îndură-te de mine şi trimite-l pe Lazăr ca să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinui cumplit în flăcările acestea!» 25 Însă Abraham i-a spus: «Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune în timpul vieţii tale, după cum Lazăr, cele rele! Acum însă el este aici mângâiat, tu însă suferi. 26 Şi, pe lângă toate acestea, între noi şi voi este o mare prăpastie, încât cei care ar vrea să treacă de aici la voi să nu poată şi nici de acolo la noi». 27 El a zis: «Atunci te rog, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, 28căci am cinci fraţi, ca să-i prevină, nu cumva să ajungă şi ei în acest loc de chin!» 29 Dar Abraham i-a spus: «Îi au pe Moise şi pe Profeţi: să asculte de ei!» 30 El însă a zis: «Nu, părinte Abraham, dar dacă unul dintre morţi ar veni la ei, s-ar converti». 31 I-a răspuns: «Dacă nu ascultă de Moise şi Profeţi, chiar dacă ar învia cineva din morţi, nu se vor convinge»”.

Cuvântul Domnului

Ce înseamnă în mod esenţial Postul Mare pentru creştini?

Ca şi cum Cristos n-ar exista.
Este ideea de bază cu care lumea
şi mijloacele sale de comunicare
vorbesc tot timpul despre Biserică.
Interesează istoria ei
(aproape mereu cea negativă, nu cea a sfinţeniei),
organizarea, punctul de vedere asupra problemelor momentului,
faptele şi bârfele din interiorul ei…
Cu greu este numită o dată persoana lui Isus.

Predicatorul Casei Pontificale explică tema meditaţiilor pentru papa şi Curia Romană

Pentru a vorbi despre Isus (de Nicola Gori)

Se vorbeşte mult despre Biserică, mai ales despre defectele membrilor săi, şi mai puţin despre Isus. A pornit de la această consideraţie cardinalul Raniero Cantalamessa, predicator al Casei Pontificale, în pregătirea reflecţiilor de Postul Mare din acest an. De fapt, a-l pune în centru pe Cristos este ceea ce propune cardinalul de la fraţii capucini în predicile pentru papa şi pentru Curia Romană care începând din 26 februarie 2021, se vor ţine în Vatican timp de patru vineri până la 26 martie. Într-un timp încă marcat de pandemie, ca în experienţa precedentă din Adventul 2020, pentru cardinalii, episcopii şi prelaţii din familia pontificală, angajaţii din Vatican şi din Vicariatul de Roma, superiorii generali sau procuratorii ordinelor călugăreşti care fac parte din Capela Pontificală întâlnirea este la ora 9.00 în Aula „Paul al VI-lea”. Tema întâlnirilor „«Voi cine spuneţi că sunt eu?» (Mt 16,15): dogma cristologică, izvor de lumină şi de inspiraţie”. Predicatorul vorbeşte despre asta în acest interviu la „L’Osservatore Romano”.

Pentru ce alegerea acestei teme?

Este datorată ascultării câtorva cuvinte ale Papei Francisc. M-au impresionat puternic acelea rostite de el la audienţa generală din 25 noiembrie 2020. Spunea el, şi se înţelegea din ton că acest lucru îl atingea profund: „Găsim aici [în Faptele Apostolilor 2,42] patru caracteristici esenţiale ale vieţii ecleziale: ascultarea învăţăturii apostolilor, prima; a doua, păstrarea comuniunii reciproce; a treia, frângerea pâinii şi, a patra, rugăciunea. Ele ne amintesc că existenţa Bisericii are sens dacă rămâne puternic unită cu Cristos… Tot ceea ce în Biserică creşte în afara acestor «coordonate» este lipsit de temelii„. Cele patru coordonate ale Bisericii, aşa cum se vede, se reduc în cuvintele papei la unul singur: a rămâne ancorată în Cristos. Este cunoscută maxima de a trăi etsi Deus non daretur, ca şi cum Dumnezeu n-ar exista. Este o maximă discutabilă şi de fapt foarte discutată şi pe bună dreptate contestată. Însă există şi un alt pericol care nu este mai mic şi este de a trăi etsi Christus non daretur, ca şi cum Cristos n-ar exista. Este ideea de bază cu care lumea şi mijloacele sale de comunicare vorbesc tot timpul despre Biserică. Interesează istoria ei (aproape mereu cea negativă, nu cea a sfinţeniei), organizarea, punctul de vedere asupra problemelor momentului, faptele şi bârfele din interiorul ei… Cu greu este numită o dată persoana lui Isus. Amintim ideea, promovată un scurt timp şi în Italia, a unei posibile alianţe între cei care cred şi cei care nu cred, bazată pe valorile civile şi etice comune, pe rădăcinile creştine ale culturii noastre şi aşa mai departe. Cu alte cuvinte, o înţelegere care nu este bazată pe ceea ce s-a întâmplat în lume cu venirea lui Cristos, ci pe ceea ce s-a întâmplat după aceea, după el. Toate acestea au făcut să se nască în mine dorinţa de a dedica meditaţiile din Postul Mare persoanei lui Isus Cristos. Este adevărat, despre Isus se vorbeşte încontinuu printre cei care cred, în cadrul Bisericii, însă se face asta împreună cu atâtea alte lucruri. M-am gândit că ar fi util, o dată, să vorbim numai despre el, ca şi cum ar exista numai el şi ar merita să ne ocupăm numai de el (care, până la urmă, este adevărul!].

Ce spaţiu va avea în meditaţii situaţia actuală a pandemiei?

Aproape niciunul! Despre pandemie am vorbit la cald în discursul ţinut în „Sfântul Petru” în Vinerea Sfântă din 2020. În el încercam să arăt cum să citim cu ochi de credinţă acest eveniment teribil, ce ne spune el despre Dumnezeu şi despre noi. După aceea, în predicile din Adventul trecut (sub titlul luat din psalm: „Învaţă-ne să numărăm zilele noastre şi vom ajunge la înţelepciunea inimii”) am încercat să reflectez asupra câtorva teme pe care pandemia ne-a constrâns să le scoate din uitare: moartea, viaţa veşnică şi mai ales asigurarea că, întrupându-se, Dumnezeu a urcat în însăşi barca noastră, care de aceea nu se poate scufunda. În Postul Mare, tocmai pentru a respecta intenţia de a vorbi o dată numai despre Isus, m-am gândit să las la o parte tema pandemiei, asupra căreia, de altfel, ar fi prezumţie să vreau să adaug alte cuvinte la tot ceea ce Sfântul Părinte, se poate spune că în fiecare zi, ne dăruieşte cu privire la ea nouă credincioşilor şi lumii.

Ce înseamnă în mod esenţial Postul Mare pentru creştini?

Aş spune, în substanţă, ceea ce a însemnat el pentru Isus! Isus s-a retras în pustiu pentru a posti, desigur, însă nu numai şi nu îndeosebi pentru asta. S-a retras pentru a se ruga, pentru a se sintoniza perfect, şi ca om, cu voinţa Tatălui şi a se pregăti s-o realizeze perfect în activitatea publică pe care urma s-o înceapă. Şi pentru noi, Postul Mare ar trebui să fie înainte de toate un timp în care să ne gândim un pic mai mult la Dumnezeu, să ascultăm cuvântul său, să ne distanţăm un pic de preocupările zilnice care riscă să ne facă să uităm de ce suntem în lume. Sunt lucruri pe care cu alte cuvinte ni le-a amintit Papa Francisc în mesajul său pentru Postul Mare, centrat în întregime pe modul de a cultiva acest timp cele trei virtuţi teologale ale credinţei, speranţei şi carităţii.

(După L’Osservatore Romano, 25 februarie 2021)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Preluat de pe ercis.ro


ofera-o-floare-si-o-paine-martie-2021

Susține blogul și proiectele Paxlaur: oferă o floare în luna martie

Oferă o floare unei mame fără flori. PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Mulțumesc din suflet!

€6.00

<span>%d</span> blogeri au apreciat: