Prea târziu te-am iubit…

“Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni” (Mc 1,17).

Când auzim această chemare a lui Cristos, toţi ne gândim la preoţi, la ucenicii lui. Spunem mai mereu că lor le-a strigat „veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni” (Mc 1,17). Ei să pescuiască oameni pentru Cristos şi pentru împărăţia cerurilor. Ei să iasă şi să strige „Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Mc 1,15). Doar ei pentru asta trăiesc, nu? Asta e viaţa lor: au fost aleşi.

Da, pentru asta trăiesc, pentru asta au fost aleşi… pentru asta ar trebui să trăiască: să atragă lumea la Cristos! Dar tu? Dar voi? Voi pentru cine trăiţi? Oare pe voi nu v-a ales Dumnezeu?

Eu nu cred că doar lor le strigă Cristos. E adevărat, le strigă lor în primul rând, dar şi altora. Şi ţie, şi vouă!

Şi ţie care eşti tânăr şi crezi că eşti prea mic şi că încă nu a sosit timpul tău  pentru a fi ceva sau cineva, pentru a influenţa. „E prea devreme”, îţi tot spui. „Şi apoi sunt prea rău, prea împrăştiat, prea instabil. Prea…” te amăgeşti şi a doua zi. Nu! Şi tu poţi fi pescar de oameni. Poţi fi pescar de oameni pentru colegii tăi de clasă, de joacă, de distracţie, de discuţii, de bucurii, de tristeţi… Pe cine ai încercat ultima dată să aduci la Cristos? Întreabă-l astăzi pe colegul tău, pe prietenul tău, pe vecinul tău: „Tu crezi în Dumnezeu? Tu mergi la Biserică?”. Nici nu ştii că poţi şi trebuie să fii pescar de oameni. Acum!

Şi ţie care poate crezi că dacă eşti medic, profesor, avocat, fizician, sportiv etc. vocaţia ta e alta: să vindeci, să înveţi, să aperi, să descoperi, să încânţi şi să câştigi etc. Da, astea sunt vocaţiile voastre, dar prin asta oare nu puteţi chema oameni la Cristos? Ce vă împiedică să fiţi pescari de oameni şi să-i apropiaţi de împărăţia cerurilor? Nimic, absolut nimic. Când ai privit ultima dată chipul lui Cristos într-o icoană sau pe un crucifix sau în omul suferind? Priveşte-l din nou şi vezi dacă nu va striga spre tine vino după mine şi fii pescar de oameni. Iar astăzi la serviciu, la locul vocaţiei tale, arată-l pe Cristos în cuvintele şi faptele tale. Simte-l pe Isus cum te priveşte şi-ţi spune: „aruncă mreaja în partea dreaptă”.

Ah, şi voi dragi bolnavi şi bătrâni, voi sunteţi pescarii cei mai doriţi de Cristos. Exemplul vostru, viaţa voastră, suferinţa voastră e ca un năvod mereu deschis în care se pot aduna peşti buni, oameni pentru împărăţia Domnului. Dacă aţi simţi cu câtă dragoste vă priveşte Isus. De la înălţimea crucii sale, cel răstignit se uită direct spre voi şi înviat din morţi pe voi vă îmbrăţişează primii. Arătaţi lumii că împărăţia cerurilor este aproape. Lăsaţi-l pe Cristos să strălucească în viaţa voastră. Voi nu trebuie să vorbiţi sau să strigaţi. Voi trebuie doar să trăiţi! Parcurgeţi suferinţa sau bătrâneţea voastră cu seninătate, cu ochii spre cer, spre cel cu care împărtăşiţi durerea voastră.

Şi ţie care poate crezi că dacă eşti preot sau persoană consacrată, pescuirea vine de la sine. Nu! Nu te-aşeza comod pe sutana sau pe haina congregaţiei tale! Nu aştepta să vină lumea la tine valuri şi iar valuri. Nu. Ridică-te, mergi şi aruncă năvodul. Ieşi în larg, strigă Cristos acum mai mult ca niciodată. Pescuirea e rodul muncii, sudorii. Când ai transpirat ultima dată pentru Cristos? Când ai cârpit ultima dată năvodul? Înaintează în larg!

Doamne, când treci pe strada mea în căutare de pescari, strigă tare, strigă în toate direcţiile. Strigă-le tuturor: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni”. Ştii, Doamne, nu ar fi bine ca astăzi să nu mai strigi din biserică sau din clopotniţe, ci să mergem prin şcoli, licee şi facultăţi, prin spitale, prin aziluri de bătrâni, prin tribunale, pe stadioane, pe străzi. Hai, Doamne, să ieşim astăzi împreună în stradă şi să strigăm: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni”.

Dar dacă Tu trebuie să fii în altă parte, ies eu, Doamne, pe strada mea. Strig eu. Strigăm noi. Aici ieşim noi, mergi tu acolo unde nu mai e nimeni care să strige pentru tine. Aici strig eu pentru tine.

Duminică, 22 ianuarie 2012 

† DUMINICA a 3-a de peste an
Sf. Vincentiu, diacon m.

LECTURA I

Ninivitenii au părăsit calea lor cea rea.

Citire din cartea profetului Iona 3,1-5.10
¹ Domnul i-a vorbit lui Iona astfel: ² „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare şi vesteşte acolo ce-ţi voi spune eu”. ³ Iona s-a sculat şi s-a dus la Ninive, după porunca Domnului. Ninive însă era o cetate foarte mare: îţi trebuiau trei zile ca să o străbaţi. ⁴ Iona a intrat în cetate, înaintând cale de o zi şi strigând: „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus!” ⁵ Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au vestit un post şi toţi, de la cel mai mare până la cel mai mic, au îmbrăcat haine de doliu. ¹⁰ Văzând deci faptele lor de pocăinţă, că au părăsit calea lor cea rea, Dumnezeu a renunţat la pedeapsa cu care îi ameninţase.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 24,4-5ab.6-7bc.8-9 (R.: 4b)
R.: Arată-ne, Doamne, căile tale.
⁴ Arată-mi, Doamne, căile tale,
condu-mă pe cărările tale.
^5ab Povăţuieşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă,
căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele! R.

⁶ Aminteşte-ţi, Doamne, de bunătatea şi îndurarea ta,
pentru că ele sunt veşnice.
^7bc Adu-ţi aminte de mine în îndurarea ta,
pentru bunătatea ta, Doamne! R.

⁸ Domnul este bun şi drept,
el arată păcătoşilor calea.
⁹ El conduce pe cei umili în dreptate
şi învaţă pe cei smeriţi căile sale. R.

LECTURA A II-A
Lumea, aşa cum o vedem, este trecătoare.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 7,29-31
Fraţilor, ²⁹ trebuie să vă spun: timpul este scurt. Pe viitor, cei ce au soţii să trăiască în aşa fel ca şi cum nu le-ar avea; ³⁰ cei ce plâng ca şi cum n-ar plânge, cei ce se bucură ca şi cum nu s-ar bucura, cei ce cumpără ca şi cum n-ar stăpâni, ³¹ cei ce se folosesc de această lume ca şi cum nu a s-ar folosi de ea, căci lumea, aşa cum o vedem noi, este trecătoare.

Cuvântul Domnului

ALELUIA Mc 1,15
(Aleluia) Împărăţia lui Dumnezeu este aproape, spune Domnul;
întoarceţi-vă la Dumnezeu şi credeţi în evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,14-20
¹⁴ După ce l-au arestat pe Ioan Botezătorul, Isus a plecat în Galileea, predicând evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu. ¹⁵ El spunea: „Timpul s-a împlinit; împărăţia lui Dumnezeu este aproape: convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” ¹⁶ Trecând pe malul Lacului Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mreaja în mare, căci erau pescari. ¹⁷ Isus le-a zis: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni”. ¹⁸ Lăsându-şi îndată mrejele, ei l-au urmat. ¹⁹ Mergând ceva mai departe, a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui Iacob. Ei erau în barcă şi îşi pregăteau mrejele. ²⁰ Isus i-a chemat imediat, iar ei l-au lăsat pe tatăl lor Zebedeu în barcă, împreună cu zilierii lui, şi au plecat după Isus.

Cuvântul Domnului