Prea târziu te-am iubit…

De la sfânta Liturghie de dimineaţă am plecat cu acest gând: „Mângâietorul, Duhul Sfânt pe care-l va trimite Tatăl în numele meu, el vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte tot ceea ce v-am spus” (In 14,25-26). Şi mă tot gândeam, venind spre cameră, cum simţim această mângâietoare prezenţă a Duhului Sfânt în viaţa noastră: cum ne aminteşte el de Cristos, de Evanghelie, de virtuţi, de prieteni, de cele uitate… Prezenţa lui e chiar ca o rouă de dimineaţă peste iarba încinsă de razele soarelui în ziua precedentă. Nu prea m-am gândit până astăzi că între roua dimineţii şi iarba fragedă a primăverii poate fi o relaţie de iubire atât de puternică pe care aş putea fi invidios pentru că e un model despre cum ar trebui să fie relaţia mea cu Duhul Sfânt.

Mângâietorul este o prezenţă rodnică, benefică. E ca un magician: te fascinează, te inspiră, te face să înfloreşti instantaneu…

La toate astea mă gândeam până am dat deschis aparatul de radio şi toată liniştea a fost spulberată – la fel de instantaneu! – de cântarea celor de la Holograf. Răsuna puternic un cântec cunoscut de toţi: „Să nu-mi iei niciodată dragostea”. Nici nu mă gândeam că se potriveşte atât de mult cu evanghelia zilei.
Cântecul spune aşa:

Poti sa-mi iei tot ce-am mai scump pe lume
Poti sa-mi iei zile, noptile si anii de vrei
Sa ma lasi singur intr-un loc anume
De unde sa nu pot vreodata sa ma intorc la-ai mei,
Dar sa nu-mi iei niciodata dragostea..

Poti sa ma faci una cu pamantul
Sa ma calci in picioare de-o mie de ori
Sa ma sfasai cu dintii si-apoi sa chemi vantul
Sa-mi imprastie trupul intr-o mie de zari,
Dar sa nu-mi iei niciodata dragostea..
Poti sa ma torni intr-un pahar cu apa
Sau sa ma uiti pe fundul marii printre pestii rapitori
Sa ma lasi sa plutesc pe un val in Marea Moarta
Sau din cer cu ploaia incet sa ma cobor,
Dar sa nu-mi iei niciodata dragostea..
Fiindca atunci am sa mor de dorul tau!

Şi tot ce-am făcut, în timp ce ascultam melodia, a fost să-mi dau seama că putem înlocui câteva cuvinte: Dar să nu-mi iei niciodată Duhul Sfânt (Mângâietorul), fiindcă atunci am să mor.

Da, putem pierde multe în această viaţă şi să supravieţuim zâmbind şi senini, însă când îl pierdem pe Duhul Sfânt, pierdem dragostea, pierdem amintirile cele mai dragi legate de Cristos, de Biserică, dar şi de prieteni… Pierdem nemurirea după care tânjim.

Aşadar, nu-mi luaţi dragostea: nu mi-l luaţi pe Duhul Sfânt, nu mi-l luaţi pe Cristos, nu-mi luaţi prietenii şi amintirile, fiindcă atunci am să mor! În rest, poate să mi se întâmple orice…

Să avem o săptămână plină de Duhul Sfânt.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,21-26
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ²¹ „Cine primeşte poruncile mele şi le păzeşte, acela mă iubeşte; iar cine mă iubeşte pe mine, va fi iubit de către Tatăl meu, şi-l voi iubi şi eu şi mă voi arăta lui”. ²² Iuda, nu Iscarioteanul, l-a întrebat: „Doamne, pentru care motiv ai să ni te arăţi nouă şi nu lumii?” ²³ Isus i-a răspuns: „Dacă mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi, vom veni la el şi vom rămâne la el. ²⁴ Cine nu mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele mele; or, cuvântul pe care îl auziţi nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis. Dar acestea vi le spun câtă vreme mai sunt cu voi; ²⁵ Mângâietorul, Duhul Sfânt pe care-l va trimite Tatăl în numele meu, ²⁶ el vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte tot ceea ce v-am spus”.

Cuvântul Domnului