Provocare


Sfânta Scriptură este plină de oameni cu o viaţă fascinantă. Te uimeşte curajul Iuditei şi al Esterei, răbdarea lui Iob, forţa profetului Ilie. Apoi venind în lumea Noului Testament avem viaţa apostolilor şi ale altora care l-au urmat sau au crezut în Isus: cei care şi-au dat viaţa pentru el. Suntem în faţa unei cărţi ce abundă de oameni care fie au crezut până la moarte, fie au trădat până la disperarea sinuciderii. Despre fiecare s-au scris şi se vor mai scrie zeci de cărţi şi tratate de exegeză şi spiritualitate.

Am fost întrebat de curând de cine-mi place cel mai mult din Biblie, după Isus, pe cine prefer. Şi de ce?

Îmi place de Abraham şi-mi place pentru episodul descris în cartea Genezei, în capitolul 18: negocierea lui cu Dumnezeu sau mijlocirea lui Abraham pentru Sodoma. Iată:

Bărbaţii s-au ridicat de acolo şi s-au dus spre Sodoma, iar Abraham a mers cu ei ca să-i conducă. Domnul a zis: „Oare îi voi ascunde lui Abraham ceea ce am de gând să fac? Deoarece Abraham va deveni un popor mare şi puternic şi vor fi binecuvântate în el toate neamurile pământului, căci l-am ales, ca el să lase poruncă fiilor săi şi casei sale de după el să păstreze calea Domnului şi să facă dreptate şi judecată, pentru ca Domnul să ducă la îndeplinire ceea ce i-a promis lui Abraham”. Domnul a zis: „Strigătul [împotriva] Sodomei şi Gomorei s-a mărit şi păcatul lor este foarte greu. De aceea voi coborî să văd dacă purtarea lor corespunde cu strigătul ei ajuns până la mine; iar de nu, voi şti [ce să fac]”. Bărbaţii s-au întors de acolo şi s-au îndreptat spre Sodoma, în vreme ce Abraham stătea încă înaintea Domnului. Abraham s-a apropiat şi i-a zis: „Oare îl vei nimici pe cel drept împreună cu cel păcătos? Poate că se află cincizeci de drepţi în cetate; oare îi vei nimici şi nu vei cruţa locul pentru cei cincizeci de drepţi care sunt în ea? Departe de tine să faci un lucru ca acesta: să-l faci pe cel drept să moară împreună cu cel păcătos şi să fie cu cel drept cum este cu cel păcătos! Departe de tine! Oare judecătorul întregului pământ nu va face dreptate?”. Domnul i-a răspuns: „Dacă voi găsi în Sodoma, în cetate, cincizeci de drepţi, voi cruţa tot locul de dragul lor!”. Abraham a reluat: „Iată, am îndrăznit să vorbesc cu Domnul, eu care sunt praf şi cenuşă! Poate că din cincizeci de drepţi vor lipsi cinci. Vei nimici pentru cei cinci toată cetatea?” I-a răspuns: „N-o voi nimici dacă voi găsi acolo patruzeci şi cinci”. Abraham i-a vorbit mai departe şi a zis: „Poate că se vor găsi acolo patruzeci”. I-a răspuns: „Nu o voi face de dragul celor patruzeci”.  A zis: „Să nu se mânie Domnul meu dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi acolo treizeci!”. A răspuns: „Nu o voi face dacă voi găsi acolo treizeci!” [Abraham] a zis: „Iată, am îndrăznit să mai vorbesc Domnului meu. Poate se vor găsi acolo douăzeci!” A răspuns: „Nu o voi distruge de dragul celor douăzeci!” A zis: „Să nu se mânie Domnul meu dacă voi mai vorbi o singură dată. Poate se vor găsi acolo zece!”. A răspuns: „Nu o voi nimici de dragul celor zece!”.Când Domnul a terminat de vorbit cu Abraham a plecat, iar Abraham s-a întors acasă (Gen 16,33).

Cât de apropiat trebuie să fii de Dumnezeu, cât de mult trebuie să (te în-) crezi în el ca să poţi purta un asemenea dialog!!!
În Abraham găsesc una dintre cele mai frumoase rugăciuni de mijlocire şi totodată mărturia vie a unei credinţe necondiţionate.
Cu adevărat el este părintele tuturor celor care cred.

Aşadar, el este, după Isus, omul pe care-l îndrăgesc cel mai mult din Sfânta Scriptură (dar nu e singurul!).

Tu pe cine preferi, după Isus, fie din Vechiul Testament, fie din Noul Testament?

Şi de ce?

Categorii:Cartea Genezei, Despre mine, Diverse, E bine de ştiutEtichete:, ,

18 comentarii

  1. Raspund provocarii cu figura unui om din Noul Testament caruia evanghelistul Ioan i-a dedicat un capitol intreg, capitolul al IX-lea din evanghelia sa. Imi place de acest orb pentru credinta sa care i-a adus vindecarea si pentru recunostinta sa fata de Isus: „Crezi tu în Fiul Omului?” El a rãspuns: „Cine este, Doamne, ca sã cred în el?” Isus i-a spus: „L-ai şi vãzut. Este cel care vorbeşte cu tine”. El i-a zis: „Cred, Doamne”; şi s-a închinat înaintea lui (In 9,35-38).
    Dar imi place de el si pentru modul curajos si intelept in care ii ironizeaza pe farisei, fara teama: „Fariseii i-au zis: „Ce ţi-a fãcut? Cum ţi-a deschis ochii?” Le-a rãspuns: „V-am spus deja şi nu m-aţi ascultat. De ce vreţi sã auziţi din nou? Nu cumva vreţi şi voi sã deveniţi discipolii lui?” 🙂
    Mi-ar place sa am si eu curajul, credinta si recunostinta lui fata de Isus, lumina lumii si binefacatorul meu.

    Mai sunt si alte figuri biblice pe care le-as putea mentiona, dar acesta mi-a venit primul in minte cand am citit articolul.

    Laudat sa fie Isus si Maria!

    Apreciază

    • Mulţumesc Pius pentru că mi-ai amintit de acest fragment biblic şi mai ales de curajul şi recunoştinţa orbului vindecat de Cristos.
      Domnul să ne dăruiască şi nouă acest curaj: să fim martorii binefacerilor sale faţă de omenire!

      Apreciază

  2. Dupa Isus, il indragesc in mod deosebit pe Iosif, cel care a fost vandut de fratii sai. Desi l-am citit de nenumarate ori, ma emotioneaza de fiecare data episodul cand el ii iarta si ii imbratiseaza pe fratii lui tradatori, veniti in Egipt din cauza foametei din tara lor.
    Mi se pare ca gentiletea si marinimia sufleteasca a lui Iosif preinchipuie extraordinar modul in care Isus ne-a iertat si ne-a primit pe noi, cei care atat de mult ne asemanam cu fratii lui Iosif. Si nu doar pentru acest episod il indragesc, ci si pentru toata blandetea sa, pentru ca a fost rabdator si nu si-a pierdut credinta cand a fost pedepsit pe nedrept, pentru ca niciodata nu a abandonat calea cea dreapta si pentru ca s-a vazut, indiferent de imprejurare, doar ca pe un instrument in mana Atotputernicului Dumnezeu (daca ne amintim cum ii incuraja pe fratii lui spunandu-le ca si faptul ca ei l-au vandut a facut parte din planul lui Dumnezeu si ca prin el, poporul lui Israel a fost salvat de foamete).

    Iar din Noul Testament, trebuie sa o mentionez pe buna si miloasa Veronica, a carei gest este atat de fugitiv prezentat, dar care ne dezvaluie totusi atat de multe desprea ea. Pentru mine, Veronica le simbolizeaza pe acele femei atente la suferinta din jurul lor si care, cu mijloacele de care dispun, incearca sa aline dureri, sa stearga frunti obosite, sa dea speranta si sa lupte impotriva mizeriei si decaderii umane din lume.

    Cand faceam Calea Sfintei Cruci in timpul Postului Mare, mi-a venit un gand referitor la ea. Poate ca si-ar fi dorit sa faca mai multe pentru Isus, poate ca in dorinta ei de a-i usura durerea, ar fi vrut sa-i poarte ea crucea. Dar cum ar fi putut o femeie fragila sa faca acest lucru? Si atunci, a facut singurul lucru pe care il putea face in situatia ei. Un gest pe care Domnul nu l-a considerat deloc mic si pentru care i-a fost profund recunoscator. Ma gandeam ca noi vrem sa facem adesea lucruri mari pentru Dumnezeu (poate asa cum ne gandim ca a fost gestul lui Simon), dar sa nu uitam ca Simon a fost obligat in prima instanta sa ia crucea lui Isus, pe cand Veronica din proprie initiativa a mers catre Domnul.
    De atunci, tot meditez asupra modului in care Dumnezeu ne alege sa-l slujim si ca ceea ce consideram noi a fi o slujire neinsemnata poate fi foarte importanta pentru Dumnezeu.
    Lui sa-I fie lauda in veci!

    Apreciază

  3. Preferatul meu din Scriptura, dupa Isus, e Petru. Pentru tot ceea ce a facut, mai ales ca a reusit sa-si revina dupa ce l-a tradat si sa spuna de trei ori: Doamne tu stii ca te iubesc!
    Si imi place si pentru ca a incercat sa mearga pe apa spre Cristos, chiar daca a avut putina credinta si s-a indoit. Apoi s-a maturizat incat si-a dat viata pentru Domnul.
    A fost un om deosebit si este un mare sfant.

    Domnul sa va rasplateasca pentru toate aceste ganduri si provocari pe care ni le transmiteti.

    Apreciază

    • Vă mulţumesc şi eu pentru mărturia dvs. şi Domnul să ne binecuvânteze pe toţi prin mijlocirea sfântului Petru. Este într-adevăr un mare sfânt, un om al provocărilor şi al schimbărilor de care avem şi noi mare nevoie. Vă doresc har peste har şi multă credinţă!

      Apreciază

  4. Am ramas intotdeauna fascinat de odiseea lui Moise… ce misiune imposibila, am spune noi astazi, si toate pentru salvarea poporului din care facea si el parte… Exista momentul tradarii conationalilor si Moise intervine pentru ei, preferand sa moara el pentru pacatul savarsit : inchinarea in fata vitelului de aur… Inmuierea INIMII LUI DUMNEZEU si schimbarea hotararii, nu au reusit multe persoane in istoria omenirii… asta in Vechiul Testament… pentru ca in Noul Testament, de departe MARIA, MAMA LUI ISUS si MAMA NOASTRA, este personajul cel mai puternic si mai marcant dupa, bineinteles, ISUS CRISTOS !…

    Apreciază

    • Intr-adevăr figura lui Moise străbate Vechiul Testament şi rămâne o provocare până în zilele noastre. Curajul de a sta înaintea lui Dumnezeu şi de a interveni în favoarea celorlalţi să fie şi curajul nostru. Iar harul de care s-a bucurat Moise să fie revărsat din belşug şi asupra dvs. Vă mulţumesc pentru această mărturie şi vă doresc zile în care să o simţiţi mereu aproape pe Măicuţa noastră, pe care ştiu cât de mult o îndrăgiţi.

      Apreciază

  5. Pe parcursul vietii ne regasim simultan sau succesiv in ipostaza aproape a tuturor „personajelor” din Sf. Scriptura, deci…e greu de spus care este preferatul, dincolo de ISUS si Maria. Daca ne raportam la relatiile cu ceilalti suntem cand Iob, cand Ieremia, cand Solomon, cand Paul, cand Maria, cand Veronica…dar trebuie sa tindem cu precadere sa urmam modelul lui, al lui ISUS., el e referinta si poarta spre mantuirea noastra a tuturor.

    Apreciază

    • Cu siguranţă fiecare persoană a Scripturii are corespondent şi în lumea naostră şi toţi oamenii din Biblie sunt orientaţi spre Cristos (unii cu gânduri bune, alţii cu gânduri mai puţin bune!).
      Să ne ajute harul Duhului Sfânt să ne ţinem mereu privirea îndreptată spre Domnul, mântuitorul şi modelul nostru.
      Vă mulţumesc!

      Apreciază

  6. Dupa Isus, imi place Veronica. O prezenta timida, subtila….Numele ei trimite la acel moment in care sterge fata Mantuitorului, iar chipul Lui se imprima pe mahrama ei. Ma gandesc adesea cand particip in Postul Mare la Calea Sfintei Cruci, care este raspunsul meu la suferinta lui Isus. Veronica mi-a dat acel raspuns, acel exemplu….Profunzimea acelui moment, intalnirea tacuta cu Cristos, a facut ca Veronica sa fie persoana din Scriptura, care sa-mi atraga in tacere atentia.
    Cred ca nu este bucurie si mangaiere mai mare decat sa fii inteles si ajutat in suferinta. O indragesc pe Veronica pentru ca a avut curajul sa-i priveasca fata plina de sudoare, praf si sange, trupul sfartecat de bicele calailor si ochii inlacrimati. In Veronica il recunosc pe Cristos.

    Apreciază

    • Mulţumesc mult Oana pentru trezirea unor simţăminte de admiraţie pentru această prezenţă atât de tăcută, dar importantă din Noul Testament. Ce dulce mângâiere a fost ea pentru Mântuitorul nostru pe durmul Calvarului!
      Prin mijlocirea ei şi a tuturor sfinţilor prezenţi pe Calvar alături de Cristos să reuşim şi noi să aducem un pic de alinare în viaţa celor care suferă!

      Apreciază

  7. La aceasta provocare raspunde cel mai bine Neville Goddard.

    „Învierea”, Neville Goddard

    “Vechiul Testament este o schiţă profetică a vieţii lui Iisus Christos. Evanghelia lui Dumnezeu este revelarea viitorului oferit lui Avraam. „Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea” (Ioan 8:56). Este despre Christos cel înălţat. A lua parte la viaţa vremurilor ce vor fi s vină ţine de actul dumnezeiesc de trezire a morţilor. Învierea lui Iisus Christos este izbânda lui Dumnezeu. Că „vom fi părtaşi ai Învierii Lui” este făgăduinţa izbânzii lui Dumnezeu pentru toţi.
    Dar înainte de ziua izbânzii, omul trebuie trecut prin cuptorul suferinţei. „Iată că [te-am lămurit în foc şi n-am aflat argint,] te-am încercat în cuptorul nenorocirii. Pentru Mine, şi numai pentru Mine o fac; oare cum voi îngădui ca Numele Meu să fie pângărit? Nimănui nu voi da slava Mea!” (Isaia 48:10-11). Cuptorul suferinţei e necesar pentru a ne face în asemănarea Fiului Său, şi astfel în asemănarea Tatălui, căci Tatăl şi Fiul una sunt.
    […]
    Scriitorii anonimi ai evangheliei lui Dumnezeu sunt oameni „de două ori născuţi”, fii ai lui Dumnezeu, fii ai Învierii, care nu mai pot muri, scăpând deja de trupul păcatului şi al morţii. Evanghelia este povestea planului de mântuire al lui Dumnezeu.

    Va fi de folos tuturor cititorilor Cuvântului lui Dumnezeu să încheiem această mărturisire de credinţă cu un citat din William Blake.

    „Ar trebui să se înţeleagă că nu Persoanele, Moise şi Avraam, sunt consemnate aici, ci Stările semnificate de aceste Nume, persoanele fizice fiind reprezentative sau Viziuni ale acelor stări aşa cum au fost acestea revelate Omului Muritor în seria de Revelaţii Divine descrise în Biblie: am văzut aceste Stări diferite în Imaginaţia mea, atunci când ele apar de departe ca un singur Om, dar, apropiindu-te, se arată ca Mulţimi de Naţii.”

    Nu găseşti istorie seculară în Biblie. Biblia este istoria mântuirii şi este în întregime mai presus de fire.”

    Prelegeri rare din cariera lui Neville Goddard

    ADEVĂRATUL TĂU ROST

    Dumnezeu a devenit tu într-atât de complet încât a uitat că El e Dumnezeu. Devenind om, Dumnezeu a atins limita contracţiei şi opacităţii. Dumnezeu uită cu desăvârşire că El este Dumnezeu pentru a deveni şi însufleţi creaţia Sa, omul. Dumnezeu trece apoi prin toate experienţele de cunoaştere a binelui şi răului şi chiar a morţii, încrezător că omul se va trezi într-un sfârşit din visul acesta al vieţii pentru a cunoaşte din nou că el este Dumnezeu. Există numai Dumnezeu în univers, fărâmiţându-Se în umanitate, iar Dumnezeu joacă toate părţile acestui vis tempo-spaţial.
    Propria ta minunată imaginaţie este Dumnezeu în acţiune. EU SUNT este Christos dinlăuntrul tău (Mântuitorul tău). Iar Christos este Puterea lui Dumnezeu şi Înţelepciunea lui Dumnezeu.
    Dumnezeu ne vorbeşte prin dorinţă, îndemnându-ne să atingem niveluri tot mai înalte de conştiinţă.
    Exercitându-şi propria sa minunată imaginaţie omenească pentru a obţine aceste dorinţe, omul îl experimentează de fapt pe Dumnezeu în acţiune. Prin credinţă în imaginaţia lui, omul va conchide într-un final că Christos (Puterea şi Înţelepciunea lui Dumnezeu) este înlăuntrul său drept imaginaţia sa. La capătul acestei călătorii excepţionale, ori vis al vieţii, omul se va trezi pentru a-şi aminti că el este Dumnezeu Tatăl, îmbogăţit prin experienţele la care El S-a supus, atunci când a uitat că El este Dumnezeu…

    Singurul rost al omului este acela de a experimenta scripturile (toate stările de conştienţă personificate drept oameni în Biblie). Scopul omului este acela de a atinge starea numită Iisus Christos. Atunci el va şti că el este cu adevărat Tatăl şi că Fiul Său este Christos.
    Omul poate că are multe alte scopuri între timp – de a acumula proprietăţi, de a deveni puternic, de a deveni faimos, ori de a exprima orice o fi ceea ce doreşte. Până la urmă, foamea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu va da peste el şi va avea atunci experienţele care sunt necesare pentru a readuce în amintirea lui faptul că este cu adevărat Dumnezeu.

    ※http://www.scribd.com/doc/59745529/Neville-Goddard-Cum-Sa-Ti-Intrupezi-Dorintele

    Dar cine poate spune: „nu mai traiesc eu, ci Isus traieşte in mine”?

    Apreciază

  8. Pace si bine!
    Personal, daca alaturi de Isus ar fi fost trecuta si Sf Maria cred ca intrebarea ar fi fost mai completa. Sigur, argumentarile pot fi pro si contra. Totusi, chiar si dintre cei care au raspuns, cred ca inaintea personajelor biblice pe care le-au mentionat, ar clasa-o totusi pe Sf. Maria. De ce? Cred ca raspunsul e destul de evident! „a prefera mai mult”, inseamna ca celalalt este preferat „mai putin”. Il prefer mult si pe Moise, pe Abraham, pe Ilie, dar nu inaintea Sf. Maria. Pentru mine, dupa Isus si Maria, figura Sf Ioan Botezatorul e reprezentativa. Ce ma uimeste la el? Totul: umilinta, marturia… Apropos de Veronica, tin sa mentionez ca Sf Scriptura nu aminteste numele ei. Intradevar, Evanghelia Sf Luca mentioneaza un grup de femei care il urmeaza pe Isus pe drumul Crucii: ”Iar dupa el venea multime multa de popor si de femei, care se bateau in piept și îl plângeau” (Lc 23,27), dar nu se aminteste numele ei! Numai bine!

    Apreciază

    • Într-adevăr, scumpa noastră Mamă, Preacurata Fecioară Maria, ocupă primul loc după Isus în viaţa tuturor creştinilor. E mai presus de toţi sfinţii sau oamenii Scripturii. Ar fi trebuit să o pun ca o completare a provocării… Sper să nu se fi supărat Doamna mea dragă pentru această neglijenţă. Ea rămâne pasiunea mea şi a tuturor celor care-l iubesc pe Fiul ei, pe Cristos Domnul.
      Domnul să ne ajute să dobândim şi noi ceva din calităţile şi virtuţile lui Ioan Botezătorul. Să fim şi noi oameni care-i pregătesc calea, venirea în glorie.
      Vă mulţumesc pentru această mărturie şi Domnul să vă binecuvânteze!

      Apreciază

  9. hmmmm….credinta noastra sta in mentionari si dovezi, in definitiv!:)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: