Prea târziu te-am iubit…

Trezirea la realitate înseamnă, printre altele, şi smulgerea din dulcegării, alintături sau din nepăsarea nevinovată şi plină de farmec a copilăriei. Trezirea la realitate este acea neplăcere a dimineţilor somnoroase când trebuie, deşi nu vrei sub nicio formă, să te trezeşti. S-a zis cu liniştea, cu somnul, cu buna dispoziţie, cu totul. Începe realitatea.

Când ne uităm la noi (de obicei pe furiş, să nu ne vadă nimeni, şi doar puţin timp, ca să nu observăm chiar toate defectele!) descoperim cu uşurinţă un fel de creştinism somnambulic. Altfel spus, nu conştientizăm întotdeauna ceea ce suntem. Ba mai mult, nu ne dăm seama de marele dar al credinţei şi nici de ceea ce facem datorită acestui har, lucrurile măreţe pe care (din când în când!) le realizăm în noi sau în afara noastră datorită acestui har. Creştinismul nostru (uneori) se rezumă la rugăciunile de dimineaţă şi de seară şi la mersul duminical la biserică. Ajungem poate să mergem la biserică din obişnuinţă sau de gura altora sau ca să vedem ce se mai poartă în domeniu de haine, relaţii sau predici.

De asemenea, în multele sau puţinele priviri introspective, nu observăm nici slăbiciunile unui creştinism mai mult mimat, decât trăit. Dacă suntem sinceri cu noi vedem (cel puţin eu despre mine!) că nu suntem, pardon, nu sunt chiar atât de creştin pe cât mă bat cu pumnul în piept că sunt. Dacă mă analizez sincer în faţa conştiinţei şi în faţa lui Dumnezeu îmi dau seamă că nu am fost încă pus în faţa unor probe de foc în care să-mi fi demonstrat într-adevăr credinţa. Mi-e şi teamă de un astfel de moment, după ce ani de zile am trăit la umbra suavă a sloganelor de genul: „Fiecare să-şi vadă de treaba lui” sau „Fiecare crede ce şi în cine vrea!” sau „Nu-i treaba mea! Să facă borş! Poate să fie şi budist şi musulman şi evreu şi creştin”.

Citind şi meditând evanghelia acestei zile m-am trezit bruscat de o întrebare pe care nu reuşesc deloc să mi-o îndepărtez fără un răspuns clar: ce fel de creştin aş fi dacă astăzi s-ar dezlănţui persecuţia, aici, în România, sau oriunde mi-ar fi dat să trăiesc?! Cât de pregătit sunt eu pentru un altfel de creştinism decât acesta liniştit (poate chiar prea liniştit), comod (într-o comoditate inexistentă în evanghelie) şi un pic mecanizat (fac zilnic aproape aceleaşi lucruri!)?! Cât de pregătit sunt pentru ceea ce astăzi mi-a spus evanghelia şi ţi-a spus şi ţie: „Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe mine, mai înainte decât pe voi, m-a urât. …  Dacă m-au prigonit pe mine, şi pe voi vă vor prigoni” (In 15,18.20).

Trezirea la realitate este necesară acum nu atât ca un „medicament” ce ar putea vindeca starea lucrurilor, ci mai mult ca o prevenire sau o anticipare. Trebuie să ne grăbim această trezire la realitate. Creştinismul nu mai este şi nici nu va mai fi religia celor mulţi, religia celor care se impun, ci va fi religia celor puţini, marginalizaţi, ba chiar persecutaţi (aşa cum se vede deja în unele regiuni ale lumii!).

Însă există şi un alt aspect important: pe cât de necesară este ieşirea din dulcegărie şi trezirea la realitate, pe atât de necesar este şi curajul inspirat de adevărul evangheliei: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii” (Mt 28,20). Domnul e mereu cu noi şi mai ales este alături de noi în momentele de încercare. El nu ne părăseşte. Nu ne lasă singuri. Trebuie să ne trezim la realitate şi să ne obişnuim cu această prezenţă a Domnului pentru ca atunci când ne va fi mai greu să ştim în cine ne-am pus încrederea. Să nu aşteptăm timpul persecuţiei pentru a căuta prezenţa Domnului, ci să ne ridicăm acum şi să invocăm numele lui, ajutorul lui, forţa pe care numai el ne-o poate da.

Trebuie să ne însuşim în această zi cântecul de bucurie şi credinţă al psalmistului:

Strigaţi de bucurie către Domnul,
toţi locuitorii pământului;
slujiţi Domnului cu bucurie,
veniţi înaintea lui cu cântece de veselie.

³ Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu!
El ne-a făcut, ai lui suntem,
poporul lui şi turma pe care o conduce el.

⁵ Căci Domnul este bun,
bunătatea lui ţine pe vecie
şi adevărul lui din neam în neam (Ps 99,2.3.5).

Da, Domnul este şi rămâne Dumnezeu pentru totdeauna. El ne-a făcut, ai lui suntem, poporul lui şi turma pe care el o călăuzeşte. Asemenea Sfintei Fecioare Maria trebuie să ne lăsăm călăuziţi de el. Trebuie să avem mai multă încredere în el. Trebuie să spunem şi noi asemenea ei: „Iată-mă! Iată slujitoarea Domnului. Fie mie după cuvântul tău. Fă să se întâmple în viaţa mea tot ceea ce tu ştii că este mai bine pentru mântuirea mea şi a fraţilor mei”. Amin.

Sâmbăta, 4 mai 2013 

Sâmbata din saptamâna a 5-a a Pastelui
Sf. Florian, m.

LECTURA I

Vino în Macedonia ca să ne ajuţi şi pe noi.

Citire din Faptele Apostolilor 16,1-10
În zilele acelea, ¹ Paul, a ajuns în oraşul Derbe şi apoi în Listra. Aici era un ucenic cu numele de Timotei, a cărui mamă era o evreică convertită, iar tatăl era grec. ² Timotei se bucura de un nume bun în Listra şi Iconiu, ³ de aceea Paul a voit să-l ia ca însoţitor. Ţinând seamă de iudeii care locuiau în acea regiune, l-a luat şi i-a făcut ceremonia tăierii împrejur, deoarece toţi ştiau că tatăl lui era grec.⁴ În trecerea lor prin oraşe, le punea în vedere să ţină hotărârile luate de către apostolii şi bătrânii din Ierusalim. ⁵ Astfel Bisericile se întăreau în credinţă şi numărul credincioşilor creştea zi de zi. ⁶ Apoi au străbătut Frigia şi ţinutul Galaţiei, deoarece Duhul Sfânt i-a oprit să predice cuvântul în Asia Proconsulară. ⁷ Când au ajuns în părţile Moesiei, au încercat să intre în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu i-a lăsat. ⁸ Atunci, străbătând Moesia, au coborât spre Troa. ⁹ Şi aici, în timp de noapte, Paul a avut o viziune: un bărbat macedonean stând în picioare, îl chema zicând: „Treci marea şi vino şi în Macedonia, ca să ne ajuţi şi pe noi!” ¹⁰ După această viziune a lui Paul, noi am căutat să trecem numaidecât în Macedonia, căci eram siguri că Dumnezeu însuşi ne chema să ducem acolo evanghelia.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 99,2.3.5 (R.: 2a)
R.: Lăudaţi pe Domnul, toţi locuitorii pământului.
sau
Aleluia.
² Strigaţi de bucurie către Domnul,
toţi locuitorii pământului;
slujiţi Domnului cu bucurie,
veniţi înaintea lui cu cântece de veselie. R.

³ Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu!
El ne-a făcut, ai lui suntem,
poporul lui şi turma pe care o conduce el. R.

⁵ Căci Domnul este bun,
bunătatea lui ţine pe vecie
şi adevărul lui din neam în neam. R.

ALELUIA Col 3,1
(Aleluia) Dacă aţi înviat cu Cristos, căutaţi cele de sus
unde Cristos, şade de-a dreapta lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu sunteţi din lume, ci v-am ales din lume.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,18-21
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ¹⁸ „Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe mine, mai înainte decât pe voi, m-a urât. ¹⁹ Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său, dar pentru că nu sunteţi din lume, ci eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. ²⁰ Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă m-au prigonit pe mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul meu, şi pe al vostru îl vor păzi. ²¹ Toate acestea vi le vor face vouă din cauza numelui meu, deoarece ei nu cunosc pe cel care m-a trimis pe mine”.

Cuvântul Domnului