Dacă vrei ca bazilica să fie plină de lumină, amintește-ți că și Dumnezeu vrea ca în sufletul tău să nu fie întuneric.

Paxlaur

, ,

Bazilica din Lateran 9_11_2013Cât adevăr în cuvintele episcopului Cezar din Arles: de fiecare dată când venim în biserică, să pregătim sufletele noastre așa cum am vrea să găsim templul lui Dumnezeu. Prea des emitem pretenţii că biserica nu e curată, că nu e aerisită, că florile sunt cele de săptămâna trecută, că lumina e prea puternică sau prea puţină etc. Însă sufletul nostru cum e atunci când intrăm în casa Domnului? Iată ce ne învaţă Biserica prin episcopul Cezar, astăzi când sărbătorim biserica mamă, Bazilica din Lateran:

Cu bucurie și veselie, celebrăm astăzi, fraților prea­iubiți, ziua de naștere a acestei biserici: dar templul viu și adevărat al lui Dumnezeu trebuie să fim noi. Acest lucru, fără îndoială, este adevărat. Totuși, popoarele creștine obișnuiesc să celebreze solemnitatea Bisericii-mamă, deoarece știu că s-au renăscut din punct de vedere spiritual chiar în ea. Prin prima naștere, noi eram vase ale mâniei lui Dumnezeu; nașterea a doua ne-a făcut vase ale iubirii sale milostive. Prima naștere ne-a adus moartea; a doua ne-a rechemat la viață.
Preaiubiților, înainte de Botez, eram cu toții templu al diavolului. După Botez, am meritat să devenim tem­plul lui Cristos. Dacă vom reflecta puțin mai atent asupra mântuirii sufletului nostru, nu ne va fi greu să înțelegem că suntem templul adevărat și viu al lui Dum­nezeu. Dumnezeu nu locuiește în temple zidite de mână de om (Fap 17,24) sau în case făcute din lemn sau din piatră, ci, mai ales, în sufletul creat după imaginea sa chiar de mâna autorului lucrurilor. Marele apostol Paul a spus: Templul lui Dumnezeu, care sunteți voi, este sfânt (1Cor 3,17).
Deoarece Cristos, prin venirea sa, a alungat diavolul din inima noastră pentru a-și pregăti un templu înlăun­trul nostru, să încercăm să facem, cu ajutorul său, ceea ce ne stă în putință, ca acest templu să nu sufere nici o daună din cauza acțiunilor noastre rele. Oricine se com­portă rău, îi aduce injurii lui Cristos. Așa cum am spus, înainte ca Isus Cristos să ne răscumpere, noi eram locuință a diavolului. Ulterior, am meritat să devenim casa lui Dumnezeu, numai pentru că el a binevoit să facă din noi locuința sa.
Așadar, preaiubiților, dacă vrem să celebrăm cu bucu­rie ziua de naștere a bisericii, nu trebuie să distrugem prin faptele noastre rele templul viu al lui Dumnezeu. Voi vorbi în așa fel încât toți să mă poată înțelege: de fiecare dată când venim în biserică, să pregătim sufletele noastre așa cum am vrea să găsim templul lui Dumnezeu.
Vrei să găsești o bazilică strălucitoare? Nu-ți păta sufletul cu murdăriile păcatului. Dacă vrei ca bazilica să fie plină de lumină, amintește-ți că și Dumnezeu vrea ca în sufletul tău să nu fie întuneric. Fă mai degrabă în așa fel încât, așa cum spune Domnul, în ea să stră­lucească lumina faptelor bune, ca să fie preamărit cel care stă în ceruri. După cum tu intri în biserică, tot așa Dumnezeu vrea să intre în sufletul tău. A afirmat aceasta el însuși când a spus: Voi locui în mijlocul lor și voi merge împreună cu ei (cf. Lev 26,11.12).

Din Predicile sfântului Cezar din Arles, episcop
(Pred. 229, 1-3: CCL 104, 905-908)
Toți am devenit, prin Botez, temple ale lui Dumnezeu

10 răspunsuri

  1. Avatarul lui robert
    robert

    fara nici o suparare ,nu pot fi deacord cu:”Preaiubiților, înainte de Botez, eram cu toții templu al diavolului.”
    Adica bunul Dumnezeu nu ne-a creat pt el?cum ar fi putut sa creeze ceva rau.Dumnezeu e iubire, si tot ceea ce a creat a fost bine.Daca ati privit vreo data un nou nascut ,ati vazut puterea, slava si minunea lui Dumnezeu,si cred ca nici cel mai ascuns gand nu va condus catre diavol.
    M-au intristat cu cuvintele episcopului Cezar

    Apreciază

    Răspunde
    1. Avatarul lui Laurentiu
      Laurentiu

      Robert, nu este nicio suparare. Dimpotriva ma bucur sa te salut si sa iti multumesc pentru aceasta subliniere. Si ai dreptate, cuvintele sunt un pic dure, dar ele nu reflecta o realitate exterioara a copilului care ne este atat de drag si care este o faptura atat de minunata, o adevarata opera, un loc de uimire de unde se naste nu doar multa filozofie sau teologie sau stiinta despre viata, ci este si un loc de credinta.
      Probl3ma insa este legata de o realitate ascunsa in noi si pe care, cu tristete o spun si eu, cu aceeasi tristete pe care ai simtit-o tu, o purtam in noi pana la mormant. Si ma refer la aceasta forta a concupiscentei, la inclinarea noastra spre rau. Si nu e doar teorie sau act de credinta marturisit sau impus de Biserica, ci e realitatea vietii noastre de zi cu zi. Ne este mai comod sa facem raul sau sa nu facem nimic. Aici e durerea. Aici e raul.
      Acum sunt la scoala, dar cand am sa ajung acasa iti trimit un articol dintr-un ziar. Un srticol scris cumva in aceeasi directie: „tristetea, spune autorul, de a ne naste ca adversari ai Domnului”. Cate ar fi de spus aici…si cate rauri de cerneala au curs…
      Te salut cu drag si iti multumesc. Si nu uita: e greu de demonstrat ce si cum ne nastem (spiritual) insa noi stim ca prin botez devenim, am devenit fii ai lui Dumnezeu, harul a restaurat in noi imaginea corupta de Cel Rau…si acum suntem copiii Domnului.
      Si asa trebuie sa ramanem mereu!

      Apreciază

      Răspunde
  2. Avatarul lui jurnalulunuisacerdot
    jurnalulunuisacerdot

    Dacă era construită pe vremea lui Francisc, poate că astăzi aveam o mică capeluță și nu sala asta olimpică.

    Apreciază

    Răspunde
    1. Avatarul lui Laurentiu
      Laurentiu

      :) Pot doar să încerc să deduc despre care Francisc ar putea fi vorba. Cred că este vorba despre Sfântul Părinte papa Francisc, şi nu despre sfântul Francisc de Assisi şi nici despre unul dintre colegii noştri cu care ieşim la plimbare şi care, întâmplător, poartă tot numele Francisc. Însă dincolo de acest nume, slava Domnului cea mare că istoria şi prezentul, de orice fel, nu s-a construit cu „dacă”, ci trăim un prezent construit de oameni care au citit semnele timpului, de oameni care au îndrăznit. Unii poate au greşit, alţii poate au exagerat, dar cei mai mulţi au făcut lucruri extraordinare, opere de artă (şi nu doar construcţii!), fără de care lumea ar fi mult mai săracă spiritual. Nu toţi cei din trecut au greşit, după cum nu toţi cei de astăzi avem dreptate! :)
      Cât despre săli olimpice, se fac şi de-astea, fac guvernanţii noştri, şi cei din ţară, care nu le mai termină, şi cei din Germania (o ţară la întâmplare!), care au găzduit şi vor mai găzdui evenimente sportive. Mai nou fac cei din Brazilia şi mulţi alţii, lucru care nu cred că ne prea interesează, dar… mi s-a părut un pic forţată comparaţia. Deşi, chiar este o sală olimpică dacă plecăm de la unele învățături ale sfântului Paul, în care dobândirea și mai ales păstrarea credinței este privită ca o competiție :) (cf. 1Cor 9,24-27; Ef 6,10-20 etc.)
      Însă dincolo de toate acestea un singur lucru este important şi necesar: mântuirea sufletului. Iar aceasta se poate întâmpla şi într-o bazilică şi într-o capelă şi în multe alte locuri unde este prezent Dumnezeu.
      Şi încă ceva: în orice domeniu, un lucru important, fundamental, este contextul! Scoaterea lucrurilor sau a realităţii din context, dăunează grav sănătăţii şi adevărului.
      Domnul să ne ajute să facem din sufletul nostru o capelă (poate chiar mai mare) sau chiar şi o sală olimpică, dacă suntem convinşi că Dumnezeu s-ar simţi bine în ea! Important este să facem ceva cu viaţa noastră.
      Aşa să ne ajute şi să ne inspire bunul şi împăciuitorul Dumnezeu!
      Mulțumesc pentru gând!

      Apreciază

      Răspunde
      1. Avatarul lui jurnalulunuisacerdot
        jurnalulunuisacerdot

        Sper ca noul papa sa aduca biserica la radacina sa… saracie totala. E mult de lucrat la imaginea turmei sale!

        Apreciază

      2. Avatarul lui Laurentiu
        Laurentiu

        :) Speranţa moare ultima… dar moare! … Singura care rămâne este caritatea!

        Apreciază

  3. Avatarul lui poppsimona
    poppsimona

    „Daca vrei ca bazilica sa fie plina de lumina, aminteste-ti ca si Dumnezeu vrea ca in sufletul tau sa nu fie intuneric…..Dupa cum tu intri in biserica, tot asa Dumnezeu vrea sa intre in sufletul tau.”

    Apreciază

    Răspunde
    1. Avatarul lui Laurentiu
      Laurentiu

      Dacă nu am uita.. dacă am trăi mereu cu această conştiinţă: Domnul vrea să intre şi să locuiască în sufletul nostru. Mereu.

      Apreciază

      Răspunde
  4. Avatarul lui ANGELA _MITACHE
    ANGELA _MITACHE

    Foarte mult adevar spus in tot ce ati postat, dar noi daca vrem sa fim curati sufleteste, sa putem asista la slujba cu gind curat, e de-ajuns sa-l rogi pe Dumnezeu sa te ajute si el chiar te elibereaza de tot. Mi s-a intinplat de multe ori sa nu ma pot concentra si am reusit imediat ce l-am rugat. Biserica e casa sufletelor noastre.
    Multumesc!

    Apreciază

    Răspunde
    1. Avatarul lui Laurentiu
      Laurentiu

      Cât de frumos aţi subliniat: Biserica este casa sufletelor noastre. Da, este locul unde noi trebuie să ne găsim liniştea şi să trăim în linişte interioară momentul de întâlnire cu Tatăl nostru. Şi să nu uităm că de cele mai multe ori neliniştea noastră provine din păcatele pe care le avem pe suflet. Iar această nelinişte se îndepărtează doar prin sacramentul sfintei spovezi. Trebuie să ne rugăm mereu ca Domnul să ne dea harul şi curajul unei spovezi bune care să aducă în inima noastră liniştea după care tânjim.
      Să nu uităm: cine caută găseşte iar cine cere primeşte.
      Aşa să fie mereu!

      Apreciază

      Răspunde

Răspunde-i lui jurnalulunuisacerdot Anulează răspunsul