Prea târziu te-am iubit…

Mulți creștini, preoți, episcopi, persoane consacrate și laici își exprimă îngrijorarea pentru seminariile și mănăstirile care devin din ce în ce mai goale. Criza vocațiilor începe să se simtă și la noi, ca în lumea întreagă, în special în Europa. Tot mai puțini sunt tinerii care aleg să se lase „luați dintre oameni” și să-și dedice viața unei altfel de slujiri, o slujire diferită de cea din viața de familie, dar despre care nu trebuie să spunem că este mai bună sau mai rea, mai grea sau mai ușoară, ci doar că este diferită și privită ca fiind o alegere „împotriva curentului”. Întrebarea care se ridică astăzi meditând prima lectură (întrebare care apare întotdeauna atunci când se citește și se meditează Scrisoarea către Evrei) este de ce? Oare Cristos nu mai fascinează? Oare nu este și astăzi același Cristos în mijlocul nostru? Oare omul nu mai este capabil de renunțare la sine însuși? Oare unii se tem că viața de preoție sau viața consacrată este o viață din care lipsește „mirele” și atunci fiecare zi este trăită ca o zi de post, ca o zi grea care abia așteptăm să se termine? Ce lipsește? Ce trebuie să facem pentru ca din nou Cristos să fascineze, să atragă, să cheme? Ce trebuie să fac eu? Ce trebuie să faci tu? Ce trebuie să facă mai mult păstorii Bisericii, persoanele consacrate? Ce trebuie să facă fiecare familie?

Chiar dacă slăbiciunile preotului par să fie din ce în ce mai evidente, mai cunoscute și mai mediatizate; chiar dacă persoanele consacrate ni se descoperă în fiecare zi mai mult ca simpli oameni și nu ca super-eroi; chiar dacă mulți spun că nu merită să alegi, să iei ceea ce majoritatea refuză; chiar dacă toate acestea se întâmplă și mulți se descurajează, noi trebuie să dăm mărturie că Isus Cristos este același ieri, astăzi și în veac și el continuă să fascineze și va continua să atragă la sine inimi. Cristos, Mirele, este și astăzi în mijlocul nostru. Suntem noi cei care decidem dacă facem sau nu sărbătoare în prezența lui; suntem noi cei care decidem dacă suntem cu el sau împotriva lui; suntem noi cei care decidem să-l urmăm sau nu. Însă dincolo de aceste decizii pe care le luăm, aș vrea să fim împreună atenți la un lucru foarte important pentru aceste zile și pentru viața noastră: dacă noi nu îndrăznim să-l urmăm pe Cristos în totalitate, atunci să-i lăsăm pe alții să o facă. Să nu-i descurajăm. Dimpotrivă, să-i încurajăm! Să încurajăm vocațiile, să le susținem. Să nu ne mirăm, plini de dezamăgire, în fața unuia care spune: eu merg să mă fac preot sau eu merg să mă consacru Domnului în mănăstire. Este trist când auzi regrete de genul: „Ah, săracul s-a dus la seminar! Ah, săraca s-a dus la mănăstire. Și era așa deștept/așa capabilă. Și era așa frumos/frumoasă și a ales să se închidă, să renunțe la lume. Vai, săracii, la vârsta lor…etc.”. Nu e nici un vai. Sau nu ar trebui să fie nici un vai, ci ar trebui să fie un „wow…super!”

Triști și demn de a fi consolați suntem noi, nu ei. „Nimeni nu-și ia singur această cinste, ci numai cel chemat de Dumnezeu”. Și noi ne împotrivim de atâtea ori chemării lui Dumnezeu descurajând sau ispitind. Noi suntem atât de capabili de a deveni ispita lumii, a gălăgiei, a vieții care uită de cer. Noi, și eu, și tu, suntem responsabili de frica unora de a se dedica în totalitate slujirii lui Dumnezeu.

Și ar mai fi ceva care ar trebui să ne facă să tremurăm: „Tu ești preot în veac!”. Aceste cuvinte nu sunt doar un text. Nu este o figură de stil sau un cântec frumos de ascultat, dar lipsit de fundament în viața reală. Acesta este adevărul: el este preot în veac! Dumnezeu alege pentru totdeauna, așa cum ne învață apostolul: „darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile” (Rom 11,29). Irevocabile! Dumnezeu nu se răzgândește! Dumnezeu nu se răzgândește nici măcar atunci când omul insistă, greșește, fuge. În adâncul conștiinței, oriunde ai fugi, răsună acest refren: „Ești preot în veci… Ești ales pentru totdeauna… Dumnezeu te-a ales pentru că te iubește cu o iubire veșnică… Preot în veci… Consacrat pentru totdeauna”.

Să ne rugăm pentru cei aleși. Să ne rugăm pentru cei fragili. Rugați-vă pentru mine. Înălțați împreună cu mine „strigăte puternice, cu lacrimi, rugăciuni și cereri către acela care are puterea să ne salveze”, către Domnul care are puterea să-i salveze și să-i ajute pe aleșii săi, preoți și persoane consacrate. Să ne rugăm. Să postim. Dumnezeu singur are puterea să-i salveze, după cum Dumnezeu singur este acela care „trimite lucrători în secerișul său”. Noi suntem atât de mici, însă nu inutili. Să ne amintim cuvintele unui frumos cântec brazilian:

„Dumnezeu singur poate dărui credința, însă tu poți da mărturie despre credință.

Dumnezeu singur poate dărui speranță, însă tu poți inspira încredere.

Dumnezeu singur poate dărui iubire, însă tu poți învăța cum se iubește.

Dumnezeu singur poate dărui pacea, însă tu poți crea unitatea.

Dumnezeu singur este calea, însă tu o poți arăta celorlalți.

Dumnezeu singur este lumina, însă tu o poți face să strălucească în jurul tău.

Dumnezeu singur este viața, tu însă o poți apăra.

Dumnezeu singur poate face imposibilul, însă tu poți face posibilul.

Dumnezeu singur își ajunge sieși, însă el vrea să poată conta pe tine”.

Dumnezeu contează pe ajutorul tău. Dumnezeu vrea ajutorul tău. Dumnezeu te cheamă. Mergi! Dumnezeu cheamă, tu ajută-l pe cel chemat. Sprijină-l! Fii lângă persoana descurajata, speriată, gata să cadă. Sprijină-l pe cel care uită că Domnul singur cheamă, că Domnul cheamă pentru totdeauna, că Domnul cheamă pentru a face sărbătoare și pentru a da o viață plină de bucurie, nu de tristețe. Cântă împreună cu psalmistul și întreaga Biserică: „Tu ești preot în veci!”.

O, Marie, Regina apostolilor și Maica Bisericii, privește spre cei care s-au consacrat slujirii Fiului tău. Ocrotește și binecuvântează munca și strădaniile lor și fă ca exemplul bun pe care îl oferă să aducă roade în inima celor tineri și din rândul comunităților noastre să răsune cât mai des: „Iată, vin să fac voința ta, Dumnezeule… Iată-mă, trimite-mă pe mine, Doamne”.

Reţine

Viața consacrată nu este o viață de egoism și nici o viață de comoditate. Însă este o viață de strălucire pentru că este luminată de Cristos, lumina lumii. Cine vrea să aleagă această viața nu trebuie să privească la cel luminat, ci la cel ce luminează, la Cristos. El este singura lumină adevărată. El singur este învățătorul. El singur este stăpânul și autorul vocațiilor. El singur este Mirele care fascinează, noi toți suntem frați, noi toți suntem simpli „nuntași”.

Luni, 19 ianuarie 2015 

Luni din saptamâna a 2-a de peste an
Ss. Marius si Marta, soti m.
Evr 5,1-10; Ps 109; Mc 2,18-22

LECTURA I
Deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit.
Citire din Scrisoarea către Evrei 5,1-10
Fraţilor, orice mare preot este luat dintre oameni, pus pentru oameni în relaţiile cu Dumnezeu, ca să ofere daruri şi sacrificii pentru păcate. ² El poate avea compătimire pentru cei care sunt în ignoranţă şi în greşeală, întrucât şi el este cuprins de slăbiciune ³ şi din cauza ei, trebuie să ofere sacrificii pentru păcate atât pentru popor, cât şi pentru sine. ⁴ Nimeni nu-şi ia singur această cinste, ci numai cel chemat de Dumnezeu, la fel ca Aaron. ⁵ Tot la fel şi Cristos: nu şi-a atribuit de la sine gloria de a deveni mare preot, ci i-a dat-o acela care i-a spus: „Fiul meu eşti tu; eu, astăzi, te-am născut”; ⁶ după cum se mai spune în alt loc: „Tu eşti preot în veci, după rânduiala lui Melchisedec”. ⁷ În zilele vieţii sale pământeşti, el a oferit cu strigăte puternice şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri către acela care avea puterea să-l salveze de la moarte şi a fost ascultat datorită evlaviei lui. ⁸ Şi, deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit, ⁹ iar după ce a fost făcut desăvârşit, a devenit cauză de mântuire veşnică pentru toţi cei care ascultă de el, ¹⁰fiind numit de Dumnezeu mare preot după rânduiala lui Melchisedec.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 109(110),1.2.3.4 (R.: 4b)
R.: Preot în veci eşti tu, după rânduiala lui Melchisedec.

¹ Oracolul Domnului către Domnul meu:
„Şezi la dreapta mea,
până voi pune pe duşmanii tăi scăunel picioarelor tale”. R.

² Domnul va întinde din Sion, sceptrul puterii tale:
„Domneşte în mijlocul duşmanilor tăi!” R.

³ În ziua puterii tale,
tu domneşti strălucind de sfinţenie;
din sânul aurorei, ca roua, te-am născut. R.

⁴ Domnul s-a jurat şi nu-i va părea rău:
„Tu eşti preot în veci,
după rânduiala lui Melchisedec”. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Evr 4,12ad
(Aleluia) Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi plin de putere; el judecă sentimentele şi gândurile inimii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Mirele este cu ei.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,18-22
În acel timp, discipolii lui Ioan şi fariseii posteau. Au venit şi i-au spus lui Isus: „De ce discipolii lui Ioan şi discipolii fariseilor postesc, iar discipolii tăi nu postesc?” ¹⁹ Isus le-a spus: „Pot oare nuntaşii să postească atât timp cât mirele este cu ei? Cât timp au mirele cu ei, nu pot să postească. ²⁰ Vor veni însă zile în care mirele va fi luat de la ei şi atunci, în ziua aceea, vor posti.²¹ Nimeni nu coase un petic dintr-o stofă nouă, la o haină veche; altfel, peticul nou trage din haina veche şi ruptura devine mai mare. ²² Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul va sparge burdufurile şi se vor pierde şi vinul şi burdufurile. Însă vinul nou se pune în burdufuri noi”.

Cuvântul Domnului