Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Viziunea integrală despre om şi vocaţia lui

Posted by Paxlaur pe 29/02/2016

child & family

În contextul unei culturi care deformează grav sau chiar a pierdut adevărata semnificaţie a sexualităţii umane, pentru că o smulge din raportul ei esenţial cu persoana umană, Biserica simte acum mai urgentă şi de neînlocuit misiunea sa de a prezenta sexualitatea ca valoare şi îndatorire a întregii persoane create, bărbat şi femeie, după imaginea lui Dumnezeu.

În această perspectivă Conciliul Vatican II a afirmat clar: „Atunci când este vorba de a pune de acord dragostea conjugală cu transmiterea responsabilă a vieţii, moralitatea comportamentului nu depinde, aşadar, numai de sinceritatea intenţiei şi de aprecierea motivelor, ci ea trebuie determinată după criterii obiective ce decurg din natura persoanei umane şi a actelor ei, criterii ce respectă semnificaţia totală a dăruirii reciproce şi a procreării umane în contextul adevăratei iubiri; acest lucru nu este posibil decât dacă este cultivată cu sinceritate virtutea castităţii conjugale”86.

Plecând de la „viziunea integrală asupra omului şi a vocaţiei sale nu numai naturale şi pământeşti, ci şi supranaturale şi veşnice”87, papa Paul al VI-lea a afirmat că doctrina Bisericii „e bazată pe legătura de nedespărţit dintre cele două semnificaţii (unitate şi procreaţie) ale actului conjugal, legătură pe care a voit-o Dumnezeu şi pe care omul nu o poate despărţi din proprie iniţiativă”88. Şi a încheiat confirmând că trebuie exclusă, fiind intrinsec lipsită de onestitate, „orice acţiune care, fie ca pregătire la actul conjugal, în împlinirea lui, fie în dezvoltarea urmărilor lui naturale, are ca scop sau mijloc de a face imposibilă procrearea”89.

Când soţii, recurgând la anticoncepţionale, scindează aceste două semnificaţii pe care Dumnezeu creatorul le-a înscris în fiinţa bărbatului şi a femeii şi în evoluţia comuniunii lor sexuale, devin „arbitrii” planului divin, „manipulând” şi înjosind sexualitatea umană, cu aceasta înjosindu-se pe ei înşişi şi alterând valoarea dăruirii totale. Astfel, limbajului genuin care exprimă dăruirea totală, reciprocă a soţilor, anticoncepţia îi impune un limbaj obiectiv contradictoriu, acela de nedăruire totală unul altuia. De aici derivă nu numai refuzul pozitiv pentru o nouă viaţă, ci chiar falsificarea interioară a adevăratei iubiri conjugale, care e chemată a se dărui în totalitatea personală.

În schimb, când soţii recurg la perioadele de infecunditate, respectând legătura de nedespărţit a semnificaţiei unitare şi procreative a sexualităţii umane, se comportă ca „miniştri” ai planului lui Dumnezeu şi „folosesc” sexualitatea conform dinamismului genuin al dăruirii „totale”, fără manevre şi alterări90.

În lumina experienţei mai multor perechi de căsătoriţi şi a datelor diferitelor ştiinţe umane, reflecţia teologică poate culege şi este chemată să aprofundeze diferenţa antropologică şi în acelaşi timp morală care există între contracepţie şi recurgerea la perioadele de infecunditate: este vorba de o deosebire foarte vastă de care în mod obişnuit nu se ţine seama şi care antrenează, în ultimă analiză, două concepţii inconciliabile despre persoana şi sexualitatea umană. Alegerea perioadelor de infecunditate comportă acceptarea timpului persoanei, adică al femeii, şi împreună cu aceasta acceptarea dialogului, a respectului reciproc, a responsabilităţii comune şi a stăpânirii de sine. Apoi, a accepta timpul şi dialogul înseamnă a recunoaşte caracterul spiritual şi corporal al comuniunii conjugale, precum şi a trăi iubirea personală în exigenţa sa de fidelitate. În acest context, perechea conjugală experimentează comuniunea conjugală îmbogăţită cu acele valori de dragoste şi afectivitate, elemente ce constituie sensul adânc al sexualităţii umane chiar şi în dimensiunea ei fizică. În felul acesta, sexualitatea umană este respectată şi promovată în dimensiunea ei adevărată şi deplin umană, nu „folosită” vreodată ca un „obiect”, care, distrugând unitatea personală dintre suflet şi trup, răneşte însăşi creaţia lui Dumnezeu în legătura intimă dintre natură şi persoană.

(din Familiaris consortio, nr. 32)

Documentul poate fi citit în întregime pe: http://www.ercis.ro/magisteriu/ioanpaul2exo.asp?doc=fc

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: