Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Familia și raporturile cu alte forţe educative

Posted by Paxlaur pe 08/03/2016

img_267Familia este prima, dar nu unica şi exclusiva comunitate educativă: însăşi dimensiunea comunitară, civilă şi eclezială a omului cere şi conduce la o operă mai amplă şi coordonată, care să fie rodul colaborării ordonate a diverselor forme educative. Toate aceste forţe sunt necesare şi fiecare dintre ele poate şi trebuie să intervină spre acest scop cu competenţa şi contribuţia proprie104.

Îndatorirea educativă a familiei creştine are, aşadar, un rol de mare importanţă în pastoraţia organică: acest fapt implică o nouă formă de colaborare între părinţi şi comunităţile creştine, diferitele grupuri de educatori şi păstori. În acest sens, reînnoirea şcolii catolice trebuie să rezerve o specială atenţie atât părinţilor elevilor, cât şi formării unei comunităţi perfect educative.

Dreptul părinţilor la alegerea unei educaţii conforme credinţei religioase trebuie să fie în mod absolut asigurat.

Statul şi Biserica au obligaţia de a da familiei toate ajutoarele posibile ca să-şi poată exercita îndatoririle educative în mod adecvat. Pentru aceasta, atât Biserica, precum şi statul trebuie să creeze şi să promoveze acele instituţii şi activităţi pe care în mod just le cer familiile, iar acest ajutor va trebui să fie proporţionat cu lipsurile familiei. Aşadar, toţi aceia care în societate se ocupă cu conducerea şcolilor nu trebuie niciodată să uite faptul că părinţii au fost desemnaţi de Dumnezeu însuşi ca primii şi principalii educatori ai copiilor lor şi că dreptul lor este absolut inalienabil.

Alături de acest drept, părinţii au datoria gravă de a se angaja total într-o colaborare cordială şi faptică cu învăţătorii şi conducătorii şcolilor.

Dacă în şcoli se învaţă ideologii contrare credinţei creştine, familia, împreună cu alte familii, şi dacă e posibil cu asociaţii de familii, trebuie din toate puterile şi cu înţelepciune să ajute pe copii să nu se îndepărteze de credinţă. În acest caz familia are nevoie de ajutoare speciale de la păstorii sufleteşti care nu trebuie să uite că părinţii au dreptul inviolabil de a încredinţa pe fiii lor comunităţii ecleziale.

(din Familiaris consortio, nr. 40)

Documentul poate fi citit în întregime pe: http://www.ercis.ro/magisteriu/ioanpaul2exo.asp?doc=fc

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: