Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Adevăraţi misionari ai iubirii şi ai vieţii

Posted by Paxlaur pe 22/03/2016

mani-tengono-pianticellaUniversalitatea fără frontiere este orizontul propriu al evanghelizării, propulsată interior de avântul misionar şi aceasta ca un răspuns explicit şi fără echivoc la porunca lui Cristos: „Mergeţi în lumea întreagă şi predicaţi evanghelia la toată făptura”129.

Chiar credinţa şi misiunea de evanghelizare a familiei creştine au această trăsătură misionară catolică. Sacramentul Căsătoriei care reia şi propune îndatorirea, înrădăcinată în Botez şi în Mir, de a apăra şi răspândi credinţa130, îi face pe soţii de familie şi pe părinţii creştini martori ai lui Cristos „până la marginile pământului”131, adevăraţi misionari ai iubirii şi ai vieţii.

O anumită formă de activitate misionară poate fi desfăşurată în interiorul familiei. Şi aceasta se face atunci când unul dintre membri este fără credinţă ori nu o practică în mod coerent. În acest caz, ceilalţi, care locuiesc împreună cu el, trebuie să-i ofere o mărturie trăită a credinţei, mărturie care să-l stimuleze şi să-l susţină pe drumul care duce la o deplină adeziune la Cristos Mântuitorul132.

Animată de spiritul misionar, chiar în sânul ei, Biserica domestică este chemată să fie semn luminos al prezenţei lui Cristos şi al iubirii sale pentru cei care „stau departe”, pentru familiile care încă nu cred şi pentru cele care nu mai trăiesc în coerenţă cu credinţa primită: familia care crede este chemată ca, „prin pilda şi mărturia vieţii ei”, să lumineze „pe cei care caută adevărul”133.

Aşa cum, la începuturile Bisericii, Aquila şi Priscilla se prezentau ca un cuplu misionar134, tot la fel Biserica mărturiseşte astăzi neîncetat înflorirea nouă a credinţei prin prezenţa soţilor şi a familiilor creştine care, cel puţin pe o anumită perioadă de timp, merg în ţările de misiune pentru a vesti evanghelia, slujind omul cu iubirea lui Isus Cristos.

Familiile creştine contribuie mult la cauza misionară a Bisericii, cultivând vocaţiile misionare în mijlocul copiilor lor135 şi, mai general, prin opera educativă care „îi pregăteşte pe copiii lor, chiar din tinereţe, să recunoască iubirea lui Dumnezeu faţă de toţi oamenii”136.

(din Familiaris consortio, nr. 54)

Documentul poate fi citit în întregime pe: http://www.ercis.ro/magisteriu/ioanpaul2exo.asp?doc=fc

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: