Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Căsătoria – sacrament al sfinţirii reciproce şi act de cult

Posted by Paxlaur pe 24/03/2016

42Izvor propriu şi mijloc original de sfinţire pentru soţi şi pentru familia creştină este sacramentul Căsătoriei, care reia şi perfecţionează acţiunea harului sfinţitor de la Botez. În puterea misterului morţii şi învierii lui Cristos, în care este inserată Căsătoria creştină, iubirea conjugală este curăţită şi sfinţită: „Domnul a binevoit să vindece, să desăvârşească şi să înalţe cu un dar deosebit al harului şi al iubirii sale această dragoste”138.

Darul lui Cristos Isus nu se încheie odată cu ceremonia sacramentului Căsătoriei, ci îi însoţeşte pe soţi pe tot parcursul vieţii. Acest lucru îl aminteşte clar Conciliul Vatican II, când spune că Isus Cristos „rămâne cu ei pentru ca, aşa cum el însuşi a iubit Biserica şi s-a dat pe sine pentru ea, tot astfel şi soţii, prin dăruire reciprocă, să se iubească unul pe altul în fidelitate perpetuă. (…) De aceea, soţii creştini sunt întăriţi şi, într-un fel, consacraţi printr-un sacrament special în vederea îndatoririlor şi a demnităţii lor; îndeplinindu-şi prin puterea acestuia misiunea conjugală şi familială, pătrunşi de spiritul lui Cristos prin care întreaga lor viaţă este străbătută de credinţă, speranţă şi iubire, ei se apropie tot mai mult de sfinţirea reciprocă şi de propria desăvârşire, contribuind astfel împreună la preamărirea lui Dumnezeu”139.

Vocaţia universală la sfinţenie se adresează şi soţilor şi părinţilor creştini. Pentru ei ea este specificată de sacramentul celebrat şi tradus în concret în realitatea proprie a existenţei conjugale în familie140. De aici se naşte harul şi exigenţa unei autentice şi profunde spiritualităţi conjugale şi familiale, care le aminteşte de motivele creaţiei, de legământul lui Dumnezeu cu oamenii, de crucea şi învierea lui Cristos şi de semnul sacramental, la care de atâtea ori a făcut referire Sinodul episcopilor.

Căsătoria creştină, ca toate sacramentele care „sunt rânduite pentru sfinţirea oamenilor, pentru edificarea trupului tainic al lui Cristos şi pentru preamărirea lui Dumnezeu”141, este un act liturgic pentru preamărirea lui Dumnezeu în Isus Cristos şi în Biserică şi, celebrând acest sacrament, soţii creştini aduc mulţumirea lor lui Dumnezeu, pentru darul sublim, care le-a fost dat de a putea trăi, în existenţa lor conjugală şi familială, iubirea lui Dumnezeu pentru oameni şi a Domnului Isus Cristos pentru Biserică, mireasa sa.

Aşa cum prin sacramentul Căsătoriei soţii creştini primesc darul obligaţiei de a trăi zilnic sfinţenia primită, la fel din acelaşi sacrament derivă harul şi angajamentul moral de a transforma întreaga lor viaţă într-un continuu „sacrificiu spiritual”142. Şi soţilor şi părinţilor creştini, mai ales în realităţile vieţii pământeşti şi trecătoare care îi caracterizează, le sunt adresate cuvintele Conciliului Vatican II, anume: „Şi laicii, închinători care lucrează cu sfinţenie în toate locurile, consacră lui Dumnezeu întreaga lume”143.

(din Familiaris consortio, nr. 56)

Documentul poate fi citit în întregime pe: http://www.ercis.ro/magisteriu/ioanpaul2exo.asp?doc=fc

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: