Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

O scrisoare din Cenacol (II): preot și victimă!

Posted by Paxlaur pe 02/06/2016

Scrisoarea Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea
către preoți pentru Joia Sfântă 2000 (partea a II-a)

Preaiubiți frați întru preoție!

(…)

Preot pentru totdeauna8. În același timp, a fost dus la desăvârșire sensul sacrificiului, act preoțesc prin excelență. Cristos, pe Golgota, a făcut din însăși viața sa o ofrandă cu valoare veșnică, o ofrandă „răscumpărătoare”, care a redeschis pentru totdeauna drumul comuniunii cu Dumnezeu întrerupt de păcat.

Scrisoarea către Evrei face lumină asupra acestui mister, punând pe buzele lui Cristos câteva versete ale Psalmului 40: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici ofrandă, în schimb mi-ai întocmit un trup. Iată, eu vin ca să fac voința ta, Dumnezeule” (Ev 10,5.7; cf. Ps 40,7-9). Conform autorului scrisorii, aceste cuvinte profetice au fost rostite de Cristos în momentul intrării sale în lume. Ele exprimă misterul și misiunea sa. Ele încep să se realizeze, așadar, încă din momentul Întrupării, chiar dacă ajung la culme în jertfa de pe Golgota. De atunci, fiecare ofrandă a preotului nu este decât reprezentare adusă Tatălui a ofrandei unice a lui Cristos, făcută o dată pentru totdeauna.

Sacerdos et hostia! Preot și victimă. Acest aspect sacrifical marchează profund Euharistia și este de asemenea dimensiune constitutivă a preoției lui Cristos și, prin urmare, a preoției noastre. Să recitim în această lumină cuvintele pe care le rostim în fiecare zi și care au răsunat pentru prima dată chiar aici în Cenacol: „Luați și mâncați din aceasta toți: acesta este trupul meu care se jertfește pentru voi… Luați și beți din acesta toți: acesta este potirul sângelui meu, al noului și veșnicului legământ, care pentru voi și pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor”.

Sunt cuvintele mărturisite, cu redactări substanțial convergente, de către evangheliști și de către Paul. Ele au fost rostite în acest loc în seara Joii Sfinte. Dând apostolilor trupul său ca să-l mănânce și sângele său ca să-l bea, el a exprimat adevărul profund al gestului pe care puțin mai târziu avea să-l facă pe Golgota. În pâinea euharistică este însuși trupul născut de Maria și oferit pe cruce:

Ave verum corpus natum / de Maria Virgine,
vere passum, immolatum / in cruce pro homine.

9. Cum să nu ne întoarcem mereu la această taină care cuprinde în sine toată viața Bisericii? Acest sacrament a hrănit timp de două mii de ani nenumărați credincioși. Din el a țâșnit un fluviu de har. Câți sfinți au găsit în el nu numai garanția, dar aproape anticiparea paradisului?

Să ne lăsăm duși de elanul contemplativ, bogat în poezie și teologie, cu care sfântul Toma de Aquino a cântat misterul în cuvintele imnului Pange lingua. Ecoul acelor cuvinte ajunge la mine astăzi aici, în Cenacol, ca un glas al atâtor comunități creștine răspândite în lume, al atâtor preoți, persoane consacrate, simplii credincioși, care în fiecare zi se opresc să adore misterul euharistic:

Verbum caro, panem verum / verbo carnem efficit,
fitque sanguis Christi merum, / et, si sensus deficit,
ad firmandum cor sincerum / sola fides sufficit.

Faceți aceasta în amintirea mea

10. Misterul euharistic, în care este vestită și celebrată moartea și învierea lui Cristos în așteptarea venirii sale, este inima vieții ecleziale. Apoi, pentru noi, el are o semnificație cu totul specială: se află de fapt în centrul ministerului nostru. Acesta din urmă nu se limitează desigur la celebrarea euharistică, implicând o slujire care merge de la vestirea cuvântului, la sfințirea oamenilor prin intermediul sacramentelor, la conducerea poporului lui Dumnezeu în comuniune și în slujire. Dar Euharistia este punctul din care iradiază totul și spre care conduce totul. Preoția noastră s-a născut în Cenacol împreună cu Euharistia. „Faceți aceasta în amintirea mea” (Lc 22,19): cuvintele lui Cristos, deși adresate întregii Biserici, sunt încredințate ca o datorie specifică celor care vor continua ministerul primilor apostoli. Isus le încredințează lor actul abia săvârșit de a transforma pâinea în trupul său și vinul în sângele său, actul în care el se exprimă ca preot și victimă. Cristos vrea ca de acum încolo acest act să devină în mod sacramental și actul Bisericii prin mâinile preoților. Spunând „faceți aceasta” el arată nu numai actul, dar și subiectul chemat să acționeze, adică instituie preoția ministerială, care devine astfel unul dintre elementele constitutive ale Bisericii.

11. Acest act va trebui să fie împlinit „în amintirea sa”: indicația este importantă. Actul euharistic celebrat de către preoți va face prezentă în toate generațiile creștine, în toate colțurile pământului, opera săvârșită de Cristos. Oriunde va fi celebrată Euharistia, acolo, în mod nesângeros, va fi prezentă jertfa sângeroasă a Calvarului, acolo va fi prezent însuși Cristos, Răscumpărătorul lumii. „Faceți aceasta în amintirea mea”. Reascultând aceste cuvinte aici, între zidurile Cenacolului, în mod spontan îmi imaginez sentimentele lui Cristos. Erau orele dramatice care precedau Pătimirea. Evanghelistul Ioan evocă accentele pline de tristețe ale Învățătorului care îi pregătește pe apostoli pentru plecarea sa. Câtă tristețe în ochii lor: „Pentru că v-am spus acestea, inima voastră s-a umplut de tristețe” (In 16,6). Dar Isus îi înseninează: „Nu vă voi lăsa orfani, mă voi întoarce la voi” (In 14,18). Dacă misterul Paștelui îl va răpi din ochii lor, el va fi mai prezent ca nicicând în viața lor și va fi „în toate zilele, până la sfârșitul lumii” (Mt 28,20).

Memorial actualizator

12. Prezența sa se va manifesta în diferite feluri. Dar desigur cea mai înaltă va fi chiar cea euharistică: nu o simplă amintire, ci „memorial” actualizator; nu o amintire simbolică din trecut, ci prezență vie a Domnului în mijlocul nostru. Garant al acestei prezențe va fi întotdeauna Sfântul Duh, revărsat continuu în celebrarea euharistică, pentru ca pâinea și vinul să devină trupul și sângele lui Cristos: este același Duh care, în seara de Paști, în acest Cenacol, a fost „suflat” asupra apostolilor (cf. In 20,22), și care i-a găsit aici, reuniți cu Maria, în ziua de Rusalii. Atunci i-a cuprins ca un vânt puternic și ca un foc (cf. Fap 2,1-4) și i-a determinat să meargă în toate direcțiile din lume pentru a vesti cuvântul și pentru a aduna poporul lui Dumnezeu în „frângerea pâinii” (cf. Fap 2,42).

13. La două mii de ani de la nașterea lui Cristos, în acest an jubiliar, trebuie să ne amintim și să medităm în mod deosebit adevărul „nașterii sale euharistice”, ca să spunem așa. Cenacolul este chiar locul acestei „nașteri”. Aici a început pentru lume o prezență nouă a lui Cristos, o prezență care se realizează neîncetat, oriunde este celebrată Euharistia și un preot îi dă lui Cristos glasul său, repetând cuvintele sfinte ale instituirii.

Această prezență euharistică a parcurs două mii de ani din istoria Bisericii și o va însoți până la sfârșitul timpurilor. Pentru noi este o bucurie și în același timp un izvor de responsabilitate faptul de a fi atât de strâns legați de acest mister. Să ne dăm seama astăzi de acest lucru cu inima plină de uimire și de mulțumire, și cu astfel de sentimente să intrăm în triduum-ul pascal al pătimirii, morții și învierii lui Cristos.

Încredințarea din Cenacol

14. Dragii mei frați preoți, care în Joia Sfântă vă reuniți în catedrale în jurul păstorilor voștri, așa cum preoții Bisericii care este în Roma se reunesc în jurul succesorului lui Petru, primiți aceste gânduri meditate în atmosfera sugestivă a Cenacolului! Ar fi greu de găsit un loc care să poată aminti mai bine misterul euharistic și misterul preoției noastre.

Să rămânem credincioși „încredințării” din Cenacol, marelui dar din Joia Sfântă. Să celebrăm întotdeauna cu fervoare sfânta Euharistie. Să ne oprim des și îndelung în adorație în fața lui Cristos euharisticul. Să intrăm într-un fel „la școala” Euharistiei. De-a lungul veacurilor atâția preoți au găsit în ea mângâierea promisă de Isus în seara Cinei de Taină, secretul pentru a învinge singurătatea, sprijinul pentru a suporta suferințele, hrana pentru a relua drumul după fiecare descurajare, energia interioară pentru a confirma propria alegere de fidelitate. Mărturia pe care vom ști să o dăm poporului lui Dumnezeu în celebrarea euharistică depinde mult de acest raport pe care îl avem cu Euharistia.

15. Să redescoperim preoția noastră în lumina Euharistiei! Să facem în așa fel încât comunitățile noastre să redescopere această comoară în celebrarea zilnică a sfintei Liturghii și în aceea, mai solemnă, de duminică. Grație muncii voastre apostolice, să crească iubirea față de Cristos prezent în Euharistie. Este o misiune care are o relevanță deosebită în acest an jubiliar. Gândul meu se îndreaptă spre Congresul Euharistic Internațional, care va avea loc la Roma între 18 și 25 iunie și care va avea ca temă Isus Cristos singurul Mântuitor al lumii, pâine pentru viața noastră. El va reprezenta un eveniment central al marelui jubileu, care trebuie să fie un „an intens euharistic” (Tertio millennio adveniente, 55). Congresul amintit va pune în evidență tocmai raportul intim dintre misterul întrupării Cuvântului și Euharistie, sacrament al prezenței reale a lui Cristos.

Vă trimit din Cenacol îmbrățișarea euharistică. Imaginea lui Cristos înconjurat de ai săi la Cina de Taină să dea fiecăruia dintre noi o vibrație de fraternitate și de comuniune. Mari pictori s-au străduit din răsputeri să-l reprezinte pe Cristos între apostolii săi în scena Cinei de Taină: cum să uităm capodopera lui Leonardo? Însă numai sfinții, prin intensitatea iubirii lor, pot să pătrundă în profunzimea acestui mister, aproape rezemându-și capul la pieptul Domnului, ca și Ioan (cf. In 13,25). Ne aflăm aici în culmea iubirii: „După ce i-a iubit pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârșit”.

16. Îmi place să închei această reflecție, pe care v-o încredințez cu iubire inimii voastre, prin cuvintele unei rugăciuni vechi:

„Îți mulțumim, Tatăl nostru,
pentru viața și cunoașterea
pe care ni le-ai revelat
prin Isus, slujitorul tău.
Slavă ție în veci.
Așa cum această pâine frântă
era răspândită pe dealuri
și adunată a devenit una,
tot așa să se adune Biserica ta în împărăția ta
din toate colțurile pământului…
Tu, Doamne atotputernic,
ai creat universul, spre slava numelui tău;
ai dat oamenilor hrană
și băutură spre mângâierea lor,
ca să-ți aducă mulțumire;
dar nouă ne-ai dat hrană
și băutură spirituală
și viața veșnică prin Fiul tău…
Slavă ție în veci!”

(Didahè 9,3-4; 10,3-4).

Din Cenacol, preaiubiți frați întru preoție, vă îmbrățișez în mod spiritual pe toți și vă binecuvântez din inimă.

Ierusalim, 23 martie 2000

Ioan Paul al II-lea

Prima parte o puteți citi aici: https://paxlaur.com/2016/06/01/o-scrisoare-din-cenacol-i/

Din Scrisoarea Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea
către preoți pentru Joia Sfântă 2000

Preluat de pe  www.magisteriu.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: