Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Dumnezeu nu ascultă vocea, ci inima!

Posted by Paxlaur pe 12/06/2016

 

RugaciuneRugăciunea trebuie să iasă dintr-o inimă smerită

La cei care se roagă, cuvântul și cererea trebuie să fie bine rânduite, să fie făcute în tăcere și cu teamă. Să ne gândim că ne aflăm înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să fim plăcuți în ochii săi și prin poziția trupului, și prin tonul vocii. De fapt, după cum este neplăcut să strigi cu voce tare, tot așa este potrivit să te rogi cu modestie și reculegere. De altfel, Domnul ne-a poruncit și ne-a învățat să ne rugăm în secret, în locuri izolate și îndepărtate, chiar în locuințele noastre. De fapt, se potrivește cu credința noastră să știm că Dumnezeu este prezent pretutindeni, că el îi ascultă și-i vede pe toți și că pătrunde cu plinătatea maiestății sale și în locurile ascunse și secrete, după cum este scris: Eu sunt un Dumnezeu care stă aproape, nu un Dumnezeu care este departe. Poate oare omul să se ascundă într-un loc tainic unde eu să nu-l văd? Oare nu umplu eu cerul și pământul? (cf. Ier 23,23-24). De asemenea: Ochii Domnului sunt pretutindeni, veghind asupra celor buni și asupra celor răi (cf. Prov 15,3). Când ne adunăm cu frații și celebrăm tainele divine împreună cu preotul lui Dumnezeu, trebuie să ne aducem aminte de respect și de buna rânduială. Nu trebuie să rostim din toate părțile rugăciunile noastre cu glasuri dezordonate, nici să pronunțăm cu locvacitate zgomotoasă o rugăciune care trebuie adresată lui Dumnezeu cu umilință, căci Dumnezeu nu ascultă vocea, ci inima. Nu e necesar să atragem prin strigăte atenția aceluia care vede gândurile noastre. Domnul arată acest lucru, când spune: De ce gândiți rău în inimile voastre? (Mt 9,4). Și în alt loc: Și vor ști toate Bisericile că eu sunt cel care cercetează rărunchii și inimile (Ap 2,23). În Cartea întâi a Regilor, Ana, care era o figură a Bisericii, păzea și păstra această regulă. Ea nu-l implora pe Dumnezeu strigând cu glas tare, ci îl ruga în tăcere și cu modestie în secretul inimii. Vorbea cu o rugăciune ascunsă, dar cu o credință vizibilă. Vorbea nu cu buzele, ci cu inima, deoarece știa că așa ascultă Dumnezeu. A obținut ceea ce a cerut în mod eficace, pentru că a cerut cu încredere. Acest lucru îl afirmă clar Scriptura divină, când spune: Se ruga în inima sa și își mișca numai buzele, dar glasul nu i se auzea, și Domnul a ascultat-o (cf. 1Sam 1,13). De asemenea, citim în psalmi: Vorbiți în inimile voastre și căiți-vă în așternutul vostru (cf. Ps 4,5). Prin Ieremia, Duhul Sfânt ne sfătuiește și ne învață la fel, spunând: Tu, Doamne, trebuie să fii adorat în conștiință (cf. Bar 6,5). De aceea, fraților preaiubiți, cel care se roagă să nu uite cum s-a rugat vameșul în templu împreună cu fariseul. El nu-și ridica privirea spre cer cu nerușinare, nici nu-și ridica în mod obraznic mâinile, ci, bătându-și pieptul și regretând păcatele ascunse în el, implora ajutorul milostivirii divine. În timp ce fariseul se complăcea în sine, vameșul a meritat să fie îndreptățit mai degrabă decât acela, pentru că se ruga astfel și nu și-a pus speranța mântuirii în încrederea în nevinovăția sa, din moment ce nimeni nu este nevinovat. El se ruga, mărturisindu-și cu umilință păcatele, și rugăciunea sa a fost ascultată de cel care îi iartă pe cei umili.

Din tratatul Despre Rugăciunea domnească, de sfântul Ciprian, episcop martir
(Nr. 4-6: CSEL 3, 268-270)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: