Prea târziu te-am iubit…

Dorul după lăcaşul Domnului   

Cât de plăcute sunt lăcaşurile tale, Domnul oştirilor! * 

    Sufletul meu suspină şi tânjeşte 

        după curţile Domnului. 

Inima mea şi trupul meu * 

    tresaltă de bucurie în Dumnezeu cel viu. 

Până şi vrabia îşi găseşte o casă, † 

    și rândunica un cuib, unde să-şi pună puii lor: * 

    altarele tale, Domnul oştirilor, 

        regele meu şi Dumnezeul meu! 

Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, *

    pentru că te pot lăuda mereu. 

  

Fericit este omul care îşi află tăria în tine * 

    și căile tale sunt mereu în inima sa. 

Trecând prin Valea Plângerii, o preschimbă în izvor * 

    și ploaia de dimineaţă o îmbracă cu binecuvântări. 

Ei merg crescând în putere * 

    până ce le va apărea în Sion 

        Dumnezeul dumnezeilor. – 

  

Doamne, Dumnezeul oştirilor, 

        ascultă rugăciunea mea; * 

    Dumnezeul lui Iacob, pleacă-ţi urechea. 

Dumnezeule, scutul nostru, * 

    priveşte şi vezi faţa unsului tău. 

  

Căci mai bună este o zi în curţile tale 

        decât o mie în altă parte; † 

    prefer să stau în pragul casei Dumnezeului meu * 

    decât să locuiesc în casele păcătoşilor.

  

Domnul Dumnezeu este soare şi scut; † 

    Domnul dăruieşte har şi mărire; * 

    nu refuză nici un bine 

        celor ce duc o viaţă fără de prihană.

Domnul oştirilor, * 

    fericit este omul care îşi pune încrederea în tine!
Slavă Tatălui, şi Fiului, *

    şi Sfântului Duh.

Precum era la început, şi acum, şi pururea, *

    şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Inima mea şi trupul meu vor tresălta de bucurie în Dumnezeul cel viu, aleluia!

Psalmul 83 (84)