Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Discipoli permanenţi. Formarea şi discernământul în viaţa preotului

Posted by Paxlaur pe 06/10/2017

preotDeparte de a fi un recipient de idei abstracte, Ratio a fost gândită şi scrisă pentru viaţa reală a preoţilor şi pentru întrebările, dificultăţile, provocările şi speranţele slujirii lor. De aceea, pentru elaborarea documentului, am lucrat în echipă, pornind de la schimbul de experienţe de viaţă sacerdotală; apoi am încercat să primim instanţele şi practicile din Bisericile locale răspândite în lume; şi, în sfârşit, am implicat experţi şi membri ai Congregaţiei mai întâi şi, după aceea, ai altor dicastere din Curia Romană, cu scopul de a fi îmbogăţiţi de diferitele sugestii şi de a ajunge la un text proiectat în mod colegial şi cât mai împărtăşit posibil. Era de acum necesară întocmirea unui nou document despre formarea preoţilor. De fapt, aşa cum se ştie, ultima Ratio fundamentalis este din 1970, deşi ea a fost actualizată, în unele aspecte, în 1985. Schimbările care au avut loc între timp – atât în domeniul eclezial cât şi socio-cultural – împreună cu aprofundările magisteriale şi îndeosebi cu contribuţia lui Pastores dabo vobis, cereau o nouă privire asupra figurii preotului.

Dorinţa care ne-a animat a fost aceea de a oferi un instrument actualizat despre formarea sacerdotală şi, în general, de a pune la dispoziţia preoţilor un profil sacerdotal bine schiţat, capabil să ofere un portret robot al preotului capabil pentru provocările de astăzi ale slujirii şi pentru viziunea de Biserică „în ieşire misionară” la care ne îndeamnă papa Francisc. Am încercat să schiţăm bogăţia, profunzimea şi implicaţiile personale şi pastorale ale spiritualităţii prezbiterale, încercând să se evidenţieze un anumit profil de preot şi de a găsi parcursurile formative potrivite pentru a-l crea.

Care sunt, aşadar, notele care caracterizează noua Ratio, cuvintele-cheie care îi ilustrează conţinuturile şi, în general, viziunea de fond în care a fost redactată? Desigur conferinţele pe care le vom asculta în aceste zile şi schimbul pe care vom reuşi să-l trăim vor ajuta să intrăm în spiritul documentului; din partea mea, aş vrea să amintesc numai, pe scurt, patru puncte fundamentale ale textului: caracteristicile formării – unică, integrală, comunitară şi misionară; ucenicia; configurarea cu Cristos Bun Păstor; discernământul spiritual şi pastoral.

Textul din Ratio, preluând şi reelaborând ceea ce a fost conceput în ultimii ani despre formarea sacerdotală, îndeosebi prin Pastores dabo vobis, propune un parcurs formativ integral; adică formarea preotului trebuie să fie unică, integrală, comunitară şi misionară. Unică, pentru că este vorba de un parcurs singur, unic şi permanent, adică durează toată viaţa şi cuprinde atât faza iniţială cât şi cea permanentă; integrală, pentru că uneşte în sine dimensiunea umană, cea spirituală, cea intelectuală şi cea pastorală; comunitară, pentru că vocaţia se naşte în Biserică şi este în slujba ei, adică este vorba despre o chemare care apare în cadrul comunităţii ecleziale şi este orientată spre slujirea poporului lui Dumnezeu; în sfârşit, misionară, pentru că îi pregăteşte pe candidaţi să participe, ca păstori, la misiunea evanghelizatoare a lui Cristos încredinţată Bisericii. Acest parcurs – aşa cum am spus durează toată viaţa – începe în seminar, o comunitate care trebuie să formeze „discipoli îndrăgostiţi ai Domnului”, ţinând cont de importanţa de a oferi fiecăruia o propunere educativă ţintită şi treptată, precum şi o însoţire spirituală personală. Este vorba despre un drum care începe cu timpul propedeutic, o etapă pe care noua Ratioa considerat că trebuie s-o propună ca indispensabilă şi obligatorie, luând în considerare rezultatele pozitive formate în cursul ultimelor decenii în multe ţări. De fapt, este vorba despre un prim moment fundamental în care alegerea sacerdotală, care cere o solidă maturitate umano-spirituală de bun profil, este analizată într-un drum serios de discernământ spiritual, prin iniţierea la viaţa comunitară, la ritmurile rugăciunii şi ale vieţii spirituale şi la doctrina Bisericii.

O idee de fond care străbate întregul document este cea a uceniciei. Dincolo de diferitele etape ale parcursului, gândite pentru a favoriza pedagogic procesul formativ, ucenicia este nota distinctivă a identităţii prezbiterale, pe care Ratio vrea s-o comunice ca itinerar al unei vieţi întregi. Adică, preotul este un chemat care porneşte la drum pe urmele Învăţătorului, rămânând deschis la Cuvântul său, configurându-se cu inima sa şi făcându-se astfel disponibil să împărtăşească misiunea sa în Biserică şi în lume; departe de a vedea în această alegere o cucerire personală, rod al propriilor eforturi, sau exercitarea unei funcţii administrative şi birocratice, preotul este un discipol permanent pe drum la şcoala Învăţătorului, constituit păstor şi călăuză a poporului numai pentru că, el cel dintâi, parcurge acelaşi drum al Domnului său. Acest drum de ucenicie, orientat spre sacramentul preoţiei, vrea să-l configureze pe candidat cu Cristos Bun Păstor, care împărtăşeşte drumul turmei, o caută în timp ce s-a pierdut, o îngrijeşte cu duioşie când este rănită şi o conduce la păşunile vieţii veşnice. În această direcţie, Ratio afirmă importanţa ca drumul formativ să tindă la configurarea cu Cristos şi, apoi, propune o etapă denumită configuratoare, corespunzătoare în general etapei studiilor teologice. Preoţilor le este cerut talentul şi arta discernământului. Alături de „ucenicie” şi „păstor”, acesta este un alt cuvânt-cheie important din noua Ratio. De fapt, învingând riscul autoreferenţialităţii şi al narcisismului, preotul-păstor este chemat să exercite un discernământ spiritual asupra sieşi şi un discernământ pastoral, pentru a însoţi cu iubire poporul lui Dumnezeu.

(De card. Beniamino Stella

Cardinalul prefect al Congregaţiei pentru Cler a deschis joi, 5 octombrie 2017, la centrul de congrese Mariapoli de la Castel Gandolfo, lucrările întâlnirii internaţionale de „Ratio fundamentalis institutionis sacerdotalis”. Acesta este un fragment din intervenţia sa.

După L’Osservatore Romano, 6 octombrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: