„Noi, pe care Domnul, prin bunătatea sa, și nu prin meritul nostru, ne-a pus în această funcție – despre care trebuie să dăm cont, și încă ce cont! – trebuie să deose­bim foarte bine două lucruri: primul, că suntem creștini, al doilea, că suntem puși în frunte. Faptul de a fi creș­tini ne privește pe noi; faptul de a fi puși în frunte vă privește pe voi. Pentru faptul de a fi creștini trebuie să ne preocupăm de cele folositoare nouă; pentru faptul că suntem puși în frunte trebuie să ne preocupăm de mân­tuirea voastră.
Poate că mulți creștini simpli ajung la Dumnezeu par­curgând o cale mai ușoară decât a noastră și mergând cu atât mai repede cu cât este mai mică greutatea res­ponsabilității pe care o poartă pe umeri. Noi însă va trebui să-i dăm cont lui Dumnezeu mai întâi cu privire la viața noastră, ca și creștini, dar apoi va trebui să răs­pun­dem în mod deosebit cu privire la exercitarea slujirii noastre, ca păstori”.

Începutul Discursului despre păstori al sfântului Augustin, episcop
Disc. 46, 1-2: CCL 41, 529-530)
Noi suntem păstori, dar mai întâi suntem creștini