Doamne, mă apropii de tine cu smerenia și credința orbului din Ierihon. Către tine, Isuse din Nazaret, strig din toată inima: „Fiul lui David, îndură-te de mine. Ascultă-mi rugăciunea și miluiește-mă”. Este adevărat, scumpul meu Mântuitor, că nu lipsesc niciodată cei care mă ceartă ca să tac, însă din inima-mi smerită se înalță strigătul meu cu și mai multă credință și perseverență: „Miluiește-mă, Fiul lui David, și ascultă-mi rugăciunea. Privește-mă! Cheamă-mă! Vorbește-mi! Spune doar un cuvânt și se va împlini rugăciunea mea și voința ta. Întreabă-mă cu duioșie, așa cum l-ai întrebat pe Bartimeu: Ce vrei să fac pentru tine?”.

Nu este bucurie mai mare, nu există calm mai tămăduitor decât acela care izvorăște din întrebarea pe care un Dumnezeu atotputernic, veșnic iubitor de oameni, o adresează creaturii sale: „Ce vrei să fac pentru tine?”. Ce miracol sublim are loc atunci când Dumnezeul cerului și al pământului, creatorul Universului, îți vorbește, te întreabă și se arată dispus să-ți îndeplinească cea mai arzătoare dorință a inimii!

Domnul meu și Dumnezeul meu! Sărutând urma pașilor tăi, dornic să stau așezat la picioarele tale și să-ți ascult cuvântul creator de inimi noi și dătător de viață veșnică, îndrăznesc să-ți împărtășesc neliniștea mea și a fraților mei: „Doamne, iată, cea care-ţi este prietenă este bolnavă! Familia, Doamne, cea pe care tu o iubești și în care ai sădit sămânța viitorului, este bolnavă, suferă. Fiul lui David, te rog, ai milă de ea!” (cfr. Mc10,46-52; In11,3-4).

Cu aceste cuvinte, eu, nevrednicul tău slujitor, îți împărtășesc ție, Doamne, care deja cunoști toate, suferința care încearcă inima mea. La picioarele tale, Iubitorule de oameni, pun familia care suferă, familia din care lipsește pacea care vine de sus, acea pace pe care numai tu o poți da! În brațele tale puternice pun familia slăbită și dezbinată. În inima ta înflăcărată de iubire și mult iertătoare pun familia din care lipsește tocmai iubirea și iertarea. Familia este bolnavă, Doamne, dar spune numaiun cuvânt și se va tămădui”…

Ție, Milostivire întrupată, îți vorbesc în liniștea serii și îți cer ajutorul pentru o familie suferindă, dorindu-mi din tot sufletul să te aud spunând: „Această boală nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea” (cfr. In11,4). Rânduiește, Doamne, să strălucească gloria ta în mijlocul familiei care suferă. Umple de prezența ta casele în care familia suferă din cauza orgoliului, infidelității, indiferenței, violenței, alcoolului, avariție și, binecuvântând copiii din aceste familii și din lumea întreagă, fă să răsune din nou: „Astăzi s-a făcut mântuire pentru această casă, întrucât şi ei sunt fiii lui Abrahám. Pentru că Fiul Omului a venit să caute, să vindece şi să mântuiască ceea ce era pierdut” (cfr. Lc19,9-10).

Caută și mântuiește, Isuse din Nazaret, familia suferindă!Spune, Doamne, tuturor oamenilor de bunăvoință, tuturor soților, tuturor copiilor: „Familia, prietena noastră, s-a îmbolnăvit, suferă groaznic, dar mă duc să o vindec… Voi merge eu însumi şi o voi vindeca” (cfr. In11,11; Mt8,7).

Doamne, eu cred că tu ești cu adevărat Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care a venit în mijlocul nostru pentru a ne vindeca și elibera. Te ador, te preamăresc și-ți mulțumesc pentru că vii în mijlocul familiei care suferă. Te privesc plin de înflăcărare în timp ce lăcrimezi plin de duioșie alături de familia care suferă. Ascult cuvintele tale care ne mustră spre vindecare, cuvinte în care se regăsește fiecare familie suferindă: „Dacă tu ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace! Acum însă este ascunsă pentru ochii tăi… De câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi aşa cum găina îşi adună puii sub aripi, şi n-ai voit!… Familie scumpă, iată, au venit zile când dușmanii tăi au săpat tranşee în jurul tău, te-au încercuit şi te asediază din toate părţile, ca să te facă una cu pământul pe tine şi pe copiii tăi care sunt în tine şi să nu lase din tine piatră peste piatră…  pentru că nu ai cunoscut timpul vizitării tale” (cfr. In11,35; Lc19,41-44; Mt23,37)…

Cristos a lăcrimat, înduioșat în fața familiei care suferă pentru că nu a cunscut calea spre pace, spre iertare, spre adevărata iubire, acea iubire care „toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură” (1Cor13,7). Atât de mult te iubește Cristos, familie suferindă, încât a lăcrimat spre vindecarea și învierea ta. Ba mai mult, a murit ca tu să ai viață. Cel care a deschis ochii orbului, s-a lăsat răstignit și a murit pentru tine, tocmai ca tu să ai viață, să înveți iubirea și iertarea și să-ți regăsești pacea. Da, familie suferindă, nimeni nu are o iubire mai mare decât acela care și-a dat viața pentru tine, soțule, pentru tine, soție. Acum e rândul vostru, acum e rândul tău să-ți dai viața – să-ți sacrifici orgoliile, să renunți la minciună, să fugi de ocaziile de păcat și să-ți distrugi viciile – ca tu și fiii tăi să trăiți și să aveți viață, viață adevărată, viață din belșug” (cfr. In10,10; 11,37; 15,13).

Ție, Isuse din Nazaret, care ești Dumnezeu adevărat și om adevărat, ne rugăm cu smerenie și-ți spunem împreună cu întreaga Biserică, Mireasa ta: Doamne, cea pe care o iubești este bolnavă, suferă. Vino, tămăduitorule de oameni și vindecă rănile familiei care suferă!

Doamne Isus, Dumnezeu adevărat împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, familia pe care o iubești este pe moarte. Dar vino, puneți mâna peste ea, și va trăi. Vino, te rugăm, te implorăm. Sau măcar spune o vorbă, suflă un duh nou. Nu-i lăsa singuri pe cei pe care îi iubești!

Doamne, tu care ștergi orice lacrimă din ochii noștri, vino în mijlocul familiei spuferinde și spune: „Femeie, de ce plângi? Ce cauți?” (cfr. In20,15; Ap21,4)

Doamne, spune acelui bărbat: „Nu te teme, crede numai. Familia ta trăiește. Voi veni eu însumi și-mi voi pune mâinile peste ea și se va vindeca” (cfr. Mc5,23.36).

Doamne, atrage la tine copiii familiei suferinde și spune tuturor, în special părinților și educatorilor: „Lăsați copiii să vină la mine”. Binecuvântează-i, Doamne! Viitorul lor e în mâinile tale, Dumnezeule preabun (cfr. Mc10,13-16).

Doamne, ascultă-mi rugăciunea și strigarea mea să ajungă până la tine.

Doamne, tu cunoști fiecare inimă. Ne știi gândurile, chiar și pe acelea care nu devin niciodată cuvinte, planuri, fapte. Schimbă orice inimă de piatră într-o inimă de carne.

În inima unei familii sunt gândurile lui Iosif, temerile lui.. dorința lui de a fugi. În cealaltă inimă sunt întrebările și neliniștile Mariei. Prea puțini au credința și iubirea din inima lui Iosif și a Mariei. În toate însă sunt suferințele copiilor atunci când părinții calcă în picioare iubirea, dragostea, caritatea (cfr.Lc1-2).

Doamne, privește spre acele multe inimi sfâșiate de durere care caută alinare în prezența ta. Privește cu duioșie vindecătoare spre inimile prin care au trecut săbiile durerii, ale neînțelegerii, ale infidelității, ale indiferenței.

Doamne, tu poți unii inimi despărțite de ură, pentru că tu ești iubire.

Tu poți curăți inimi pătate de trădare, pentru că tu ești fidelitate.

Doamne, tu poți reda strălucirea inimii umbrite de miciună, pentru că tu ești adevărul.

Doamne, speranța mea, tu poți scoate din mormântul păcatului inimii în care iubirea riscă să putrezească, pentru că tu ești viața, viața adevărată.

Doamne, iubirea mea, credința mea, speranța mea, vindecă familia care suferă!

Doamne, prin mijlocirea sfintei Fecioare Maria, regina familiei, scăparea păcătoșilor, maica bunului sfat și tămăduitoarea bolnavilor, vindecă familia suferindă.

Isuse, Marie, Iosife, vouă vă încredințez familia care are nevoie de vindecare, de iubire, de iertare, familia care are nevoie de Dumnezeu!

Amin!