Sărut urma pașilor tăi…

Eu si papa Francisc 10 mai 2019

„Spune-mi,
dacă te-aș prinde-ntr-o zi
și ți-aș săruta talpa piciorului,
nu-i așa că ai șchiopăta puțin, dupa aceea,
de teamă să nu-mi strivești sărutul?”

Șoaptele Duhului Sfânt se pot auzi, dar și vedea! Modul în care Dumnezeu ne vorbește este „palpabil”, pentru că el se lasă găsit atunci când îl cautăm cu inimă sinceră. Ba chiar ne vine în întâmpinare prin cuvântul său, prin sacramente, prin oamenii care pășesc printre noi. Dumnezeu ni se face prezent atunci când suntem dispuși să cedăm în fața revărsării harului său, căutând calea vieții cu sufletul deschis.

Marea noastră căutare rămâne tocmai calea pentru a ajunge la inima celuilalt și la (adevărul despre) Dumnezeu. Viața pare o luptă continuă pentru a găsi și a parcurge calea spre fericire și iubire. Însă Calea este Cristos prin a cărui viață, moarte și înviere am cunoscut chipul Tatălui și toată iubirea.

Pentru noi, cei cărora li s-a arătat Calea, este esențial să ne lăsăm îndrumați de șoaptele Duhului care se „văd” și „ne strigă” prin urmele lăsate de cei mulți care au parcurs deja această Cale. Să nu ne amăgim că suntem primii! Sau singurii! Sau că ne descurcăm singuri! Să avem mai degrabă atitudinea omului convins că are nevoie de celălalt și să pășim prin viață cu suflet de copil.

Inima blândă și smerită, inima de copil vede și apreciază urmele lăsate pentru noi și patria noastră de oamenii mari „veniți de departe” pentru a ne aminti nevoia de unitate, nevoia de a merge împreună, nevoia de Dumnezeu. Așa a fost sfântul Ioan Paul al II-lea, în 1999. Așa este acum papa Francisc. Sunt oameni care parcurg Calea, care iubesc Viața și proclamă cu toată ființa lor Adevărul. Pe urmele lor putem păși cu încredere pentru a fi fericiți, pentru a ajunge la cel iubit.

Emoțiile ne copleșesc când oameni buni, vizitându-ne țara, ne ating inima. Iubirea lor ne șoptește: „Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului, nu-i așa că ai șchiopăta puțin, dupa aceea, de teamă să nu-mi strivești sărutul?” (Nichita Stănescu, O viziune a sentimentelor). Să fim atenți la felul în care pășim pe urmele lor: să nu le strivim sărutul, să nu le zădărnicim efortul de a ne arăta Calea spre o lume mai bună. Să pășim pe urmele oamenilor mari, dar mereu cu grijă, atenți ca nu cumva să-i călcăm în picioare pe cei mici sau să distrugem vreun suflet smerit și blând.


SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

DSC07703

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: