Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Peste o săptămână va fi Crăciunul. În aceste zile, în timp ce se aleargă pentru a face pregătirile pentru sărbătoare, putem să ne întrebăm: „Cum mă pregătesc pentru naşterea Sărbătoritului?” Un mod simplu, dar eficace de a ne pregăti este a face ieslea. Şi eu în acest an am mers pe această cale: am mers la Greccio, unde sfântul Francisc a făcut prima iesle, cu oamenii din acel loc. Şi am scris o scrisoare (Despre „ieslea de Crăciun”, cu gingășia unui bunic înțelept…) pentru a aminti semnificaţia acestei tradiţii, ce înseamnă ieslea în timpul Crăciunului.

De fapt, ieslea „este ca o Evanghelie vie” (Scrisoarea apostolică Admirabile signum, 1). Duce Evanghelia în locurile unde se trăieşte: în case, în şcoli, în locurile de muncă şi de întâlnire, în spitale şi în casele de îngrijire, în închisori şi în pieţe. Şi acolo unde trăim ne aminteşte un lucru esenţial: că Dumnezeu n-a rămas invizibil în cer, ci a venit pe pământ, s-a făcut om, un prunc. A face ieslea înseamnă a celebra apropierea lui Dumnezeu. Dumnezeu a fost mereu aproape de poporul său, dar atunci când s-a întrupat şi s-a născut, a fost foarte aproape, foarte, foarte aproape. A face ieslea înseamnă a celebra apropierea lui Dumnezeu, înseamnă a redescoperi că Dumnezeu este real, concret, viu şi palpitant. Dumnezeu nu este un stăpân îndepărtat sau un judecător nepreocupat, ci este Iubire umilă, coborâtă până la noi. Pruncul în iesle ne transmite duioşia sa. Unele statuete îl reprezintă pe „Pruncuşor” cu braţele deschise, pentru a ne spune că Dumnezeu a venit să îmbrăţişeze omenitatea noastră. Aşadar, este frumos a sta în faţa ieslei şi acolo a-i destăinui Domnului viaţa, a-i vorbi despre persoanele şi despre situaţiile pe care le avem la inimă, a face cu El bilanţul anului care se termină, a împărtăşi aşteptările şi preocupările.

Alături de Isus vedem pe Sfânta Fecioară Maria şi pe sfântul Iosif. Putem să ne imaginăm gândurile şi sentimentele pe care le aveau în timp ce Pruncul se năştea în sărăcie: bucurie, dar şi spaimă. Şi putem să invităm şi Sfânta Familie în casa noastră, unde sunt bucurii şi preocupări, unde în fiecare zi ne trezim, mâncăm şi dormim aproape de persoanele cele mai dragi. Ieslea este o Evanghelie familială. Cuvântul presepe (it.) literalmente înseamnă „iesle”, în timp ce oraşul ieslei, Betleem, înseamnă „casa pâinii”. Iesle şi casa pâinii: ieslea pe care o facem acasă, unde împărtăşim hrană şi afecte, ne aminteşte că Isus este hrana, pâinea vieţii (cf. In 6,34). El este cel care alimentează iubirea noastră, El este cel care dăruieşte familiilor noastre forţa de a merge înainte şi de a ne ierta.

Ieslea ne oferă o altă învăţătură de viaţă. În ritmurile uneori frenetice de astăzi este o invitaţie la contemplaţie. Ne aminteşte importanţa de a ne opri. Pentru că numai atunci când ştim să ne reculegem putem primi ceea ce contează în viaţă. Numai dacă lăsăm în afara casei zgomotul lumii ne deschidem la ascultarea lui Dumnezeu, care vorbeşte în tăcere. Ieslea este actuală, este actualitatea fiecărei familii. Ieri mi-au dăruit o iconiţă a unei iesle speciale, micuţe, care se numea: „S-o lăsăm pe mama să se odihnească”. Era Sfânta Fecioară Maria adormită şi Iosif cu Pruncuşorul acolo, adormindu-l. Câţi dintre voi trebuie să împărţiţi noaptea între soţ şi soţie pentru copilul sau copila care plânge, plânge, plânge. „S-o lăsăm pe mama să se odihnească” este duioşia unei familii, a unei căsătorii.

Ieslea mai actuală ca niciodată, în timp ce în fiecare zi se fabrică în lume atâtea arme şi atâtea imagini violente, care intră în ochi şi în inimă. În schimb ieslea este o imagine artizanală de pace. Pentru aceasta este o Evanghelie vie.

Iubiţi fraţi şi surori, de la iesle putem percepe în sfârşit o învăţătură despre însuşi sensul vieţii. Vedem scene zilnice: păstorii cu oile, fierari care bat fierul, brutari care fac pâinea; uneori se inserează peisaje şi situaţii din teritoriile noastre. Este corect, pentru că ieslea ne aminteşte că Isus vine în viaţa noastră concretă. Şi, acest lucru este important. A face o mică iesle acasă, mereu, pentru că este amintirea că Dumnezeu a venit la noi, s-a născut la noi, ne însoţeşte în viaţă, este om ca şi noi, s-a făcut om ca şi noi.

În viaţa de toate zilele nu mai suntem singuri, El locuieşte cu noi. Nu schimbă în mod magic lucrurile dar, dacă-l primim, fiecare lucru se poate schimba. Vă urez aşadar ca făcând ieslea să fie ocazia pentru a-l invita pe Isus în viaţă. Când noi facem ieslea acasă, este ca şi cum am deschide uşa şi am spune: „Isuse, intră!”, înseamnă a face concretă această apropiere, această invitaţie adresată lui Isus pentru ca să vină în viaţa noastră. Pentru că dacă El locuieşte în viaţa noastră, viaţa se renaşte. Şi dacă viaţa se renaşte, este cu adevărat Crăciun. Crăciun fericit tuturor!

Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 18 decembrie 2019

Cateheză: Ieslea, evanghelie familială

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Scrisoare apostolică a Sfântului Părinte Francisc Admirabile signum despre semnificaţia şi valoare ieslei

La Greccio unde este Crăciun mereu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

---