Este necesar ca Isus să facă parte din viața noastră, nu doar din cultura noastră generală. Nu este suficient să știm cine este prezent în Sfânta Taină. Doar cu eforturile noastre, chiar și atunci când am fi în posesia unei minți sclipitoare, nu vom reuși să pătrundem toată măreția cuprinsă în acest Preasfânt Sacrament. Intelectul nostru ar fi copleșit de frumusețea, strălucirea și mai ales de iubirea cuprinse în acest sublim Sacrament. Suntem prea firavi în fața unor taine atât de mari: Dumnezeu întrupat, Isus Cristos mort și înviat, sfânta și dumnezeiasca Liturghie, pâinea și vinul care devin trupul și sângele său… Nu e doar mister. E frumusețe copleșitoare, este iubire desăvârșită care cere iubire, nu doar cunoaștere! Numai prin harul divin, prin revărsarea Duhului Sfânt, o inimă pură și smerită este capacitată să iubească și să adore această frumusețe desăvârșită, acest izvor nesecat de bunătate!

Este necesar ca Isus să facă parte din viața noastră, nu doar din cultura noastră generală. Isus din Nazaret nu este un personaj literar, nu este un model pentru operele de artă, nu este un filozof sau un orator. El este Dumnezeu! Dumnezeu adevărat și om adevărat! Locul lui nu este atât în marile biblioteci sau în muzeele naționale, în amfiteatrele universităților sau în studiourile moderne, cât mai ales în inima noastră. Este adevărat că în fața misterului Euharistic, intelectul ne provoacă viața și credința cerând un răspuns. Însă doar trăirea acestui mister în toată profunzimea lui – dumnezeire și umanitate, preot și jertfă, trup și sânge, pâine și vin! – poate  sătura și liniști setea noastră de cunoaștere și de iubire. 

Este necesar ca Isus să facă parte din viața noastră, nu doar din cultura noastră generală. Isus Cristos este prezentul și viitorul nostru, nu este trecut, nu este istorie! Isus nu este un obiect de studiu, ci viață! Nu e o bucată de ipsos, de fier, de fibră, o cruce sau un chip, o statuie sau o pânză pictată, ci este carne și sânge, trup și suflet, Dumnezeu adevărat și om adevărat. E viu! E real! E prezent! Tocmai de aceea este derutant că suntem atât de îngrijorați că Isus va lipsi din școli, din sălile de tribunal, de pe clopotnițele bisericilor, însă nu plângem când lipsește din singurul loc în care el vrea să fie cu adevărat: inima noastră! Încă nu-l cunoaștem, încă nu-l iubim!Să nu uităm că nu cercetările, fie ele chiar demne de premiul Nobel, aduc cunoașterea Sfintelor Taine, ci trăirea lor: împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Cristos este cea mai profundă apropiere de Dumnezeu și de misterul său. Departe de mine gândul de a disprețui studiul! E atât de importantă educația, studiul, știința… Însă atunci când vorbim despre Sfintele Taine, momentele de adorație euharistică aduc mai multe răspunsuri, mai multă liniște, mai multă claritate, decât luni sau ani petrecuți în cele mai bune biblioteci. Aceasta pentru că Domnul a ales să ne vorbească de la inimă la inimă. Dumnezeu se cunoaște cu adevărat stând cu el, trăind cu el și pentru el, nu (doar) citind despre el!