Blândețea. Și plânsul…


„A alege curăţia, blândeţea şi milostivirea;
a alege să ne încredinţăm Domnului
în sărăcia duhului şi în mâhnire;
a ne angaja pentru dreptate şi pentru pace,
toate acestea înseamnă a merge împotriva-curentului
faţă de mentalitatea din această lume,
faţă de cultura posesiei, a distracţiei fără sens,
a aroganţei faţă de cei mai slabi”.

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În această sărbătoare solemnă a Tuturor Sfinţilor, Biserica ne invită să reflectăm asupra speranţei mari, care se întemeiază pe învierea lui Cristos: Cristos a înviat şi vom fi şi noi cu el. Sfinţii şi fericiţii sunt martorii cei mai autoritari ai speranţei creştine, pentru că au trăit-o în plinătate în existenţa lor, între bucurii şi suferinţe, punând în practică Fericirile pe care le-a predicat Isus şi care răsună astăzi în liturgie (cf. Mt 5,1-12a). De fapt, fericirile evanghelice sunt calea sfinţeniei. Mă opresc acum asupra a două fericiri, a doua şi a treia.

A doua este aceasta: „Fericiţi cei care plâng, pentru că vor fi mângâiaţi” (v. 4). Par cuvinte contradictorii, pentru că plânsul nu este semn de bucurie şi fericire. Motive de plâns şi de suferinţă sunt moartea, boala, adversităţile morale, păcatul şi greşelile: pur şi simplu viaţa de fiecare zi, fragilă, slabă şi marcată de dificultăţi. O viaţă uneori rănită şi încercată de nerecunoştinţe şi neînţelegeri. Isus îi proclamă fericiţi pe cei care plâng pentru aceste realităţi şi, cu toate acestea, se încred în Domnul şi se pun sub umbra sa. Nu sunt indiferenţi şi nici nu-şi împietresc inima în durere, ci speră cu răbdare în mângâierea lui Dumnezeu. Şi această mângâiere o experimentează deja în această viaţă.

În a treia fericire Isus afirmă: „Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul” (v. 5). Fraţi şi surori, blândeţea! Blândeţea este caracteristică a lui Isus, care spune despre sine: „Învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima” (Mt 11,29). Blânzi sunt cei care ştiu să se domine pe ei înşişi, care lasă spaţiu celuilalt, îl ascultă şi îl respectă în modul său de a trăi, în necesităţile sale şi în cererile sale. Nu vor să-l asuprească nici să-l diminueze, nu vor să fie deasupra şi să domine peste toate, nici să impună propriile idei şi propriile interese în dauna celorlalţi. Aceste persoane, pe care mentalitatea lumească nu le apreciază, sunt în schimb preţioase în ochii lui Dumnezeu, care le dă ca moştenire ţara promisă, adică viaţa veşnică. Şi această fericire începe aici pe pământ şi se va împlini în cer, în Cristos. Blândeţea. În acest moment al vieţii chiar şi mondiale, unde există atâta agresivitate…; precum şi în viaţa de fiecare zi, primul lucru care iese din noi este agresiunea, apărarea… Avem nevoie de blândeţe pentru a merge înainte pe drumul sfinţeniei. A asculta, a respecta, a nu agresa: blândeţe.

Iubiţi fraţi şi surori, a alege curăţia, blândeţea şi milostivirea; a alege să ne încredinţăm Domnului în sărăcia duhului şi în mâhnire; a ne angaja pentru dreptate şi pentru pace, toate acestea înseamnă a merge împotriva-curentului faţă de mentalitatea din această lume, faţă de cultura posesiei, a distracţiei fără sens, a aroganţei faţă de cei mai slabi. Această cale evanghelică a fost parcursă de sfinţi şi de fericiţi. Solemnitatea de astăzi, care îi celebrează pe Toţi Sfinţii, ne aminteşte vocaţia personală şi universală la sfinţenie şi ne propune modelele sigure pentru acest drum, pe care fiecare îl parcurge în manieră unică, în manieră irepetabilă. Este suficient să ne gândim la varietatea inepuizabilă de daruri şi de istorii concrete care există printre sfinţi şi sfinte: nu sunt egali, fiecare are propria personalitate şi a dezvoltat viaţa sa în sfinţenie după propria personalitate. Fiecare dintre noi poate face asta, să meargă pe această cale. Blândeţe, blândeţe vă rog, şi vom merge la sfinţenie.

Această familie imensă a credincioşilor discipoli ai lui Cristos are o Mamă, Fecioara Maria. Noi o venerăm cu titlul de Regină a tuturor sfinţilor, însă este înainte de toate Mamă, care învaţă pe fiecare să-l primească şi să-l urmeze pe Fiul său. Ea să ne ajute să alimentăm dorinţa de sfinţenie, mergând pe calea fericirilor.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Ieri, la Hartford, în Statele Unite ale Americii, a fost proclamat fericit Michael McGivney, preot diecezan, fondatori al Cavalerilor lui Columb. Angajat în evanghelizare, s-a dedicat pentru a veni în ajutorul necesităţilor celor nevoiaşi, promovând ajutorul reciproc. Exemplul său să ne stimuleze pe toţi să mărturisim tot mai mult Evanghelia carităţii. Aplauze pentru noul fericit!

În această zi de sărbătoare, să nu uităm de ceea ce se întâmplă în Nagorno-Karabakh, unde ciocnirile armate se succed cu pauze fragile, cu creşterea tragică a numărului victimelor, distrugeri de locuinţe, infrastructuri şi locuri de cult, implicare tot mai masivă a populaţiilor civile. Este tragic! Aş vrea să reînnoiesc apelul meu din inimă către responsabilii părţilor aflate în conflict, pentru ca „să intervină cât mai curând posibil, pentru a opri vărsarea de sânge nevinovat” (Enciclica Fratelli tutti, 192): să nu creadă că rezolvă controversa opunându-i-secare îi opune cu violenţa, ci angajându-se într-o negociere sinceră, cu ajutorul comunităţii internaţionale. Din partea mea, sunt aproape de toţi cei care suferă şi invit să cerem mijlocirea sfinţilor pentru o pace stabilă în regiune.

Să ne rugăm şi pentru populaţiile din zona Mării Egee care în urmă cu două zile au fost lovite de un cutremur puternic.

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din diferite ţări. Îndeosebi, salut participanţii la Crosul Sfinţilor, promovat de Fundaţia „Don Bosco în lume”, care anul acesta concurează şi la distanţă şi individual. Cu toate că se desfăşoară în grupuri mici, respectând distanţarea impusă de pandemie, acest eveniment sportiv oferă o dimensiune de sărbătoare populară celebrării religioase a Tuturor Sfinţilor. Mulţumesc pentru iniţiativa voastră şi pentru prezenţa voastră!

Mâine după-amiază voi celebra Liturghia pentru răposaţi la Cimitirul Teutonic, loc de înmormântare în Cetatea Vaticanului. Mă unesc astfel în mod spiritual cu cei care în aceste zile, respectând normele sanitare, merg să se roage la mormintele celor dragi ai lor, în toate părţile lumii.

Urez tuturor o sărbătoare frumoasă în compania spirituală a sfinţilor. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Papa Francisc: Angelus (1 noiembrie 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu


Cei care doresc să susțină blogul și proiectele Paxlaur
pot afla detalii scriind AICI
sau la adresa paxlaur@yahoo.com.

De asemenea,
puteți utiliza una dintre posibilitățile de mai jos
pentru a fi alături de cei care trăiesc vremuri grele și triste.

Singuri putem face (prea)puțin,
împreună putem oferi mult mai mult.
Încă nu e (prea) târziu!

Dăruind vei dobândi!


Ajută un copil să meargă la școală! Luptă împotriva abandonului școlar! Dăruiește pentru cei mai săraci dintre săraci.

Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

7.00 €

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).

Categorii:Lecturi, Papa Francisc, Toti sfintiiEtichete:, ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: