Virtuți sau daruri?


Luptăm prea mult să „cucerim” virtuți bazându-ne doar pe propriile forțe, uitând că Domnul dăruiește totul preaiubiților săi chiar și în timpul somnului, după cum ne învață Scriptura: „În zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă şi vă culcaţi târziu, mâncându-vă pâinea în oboseală, pe când Domnul o dă preaiubiţilor săi în timpul somnului (Ps 127,2). Ar trebuie să ne bizuim mai mult pe darurile Duhului Sfânt decât pe capacitatea noastră de a ne însuși și de a trăi virtuțile; ar trebui să implorăm mai mult darurile Duhului Sfânt în rugăciunile noastre; ar trebui ca fiecare săptămână, ba chiar fiecare zi, fiecare oră să o începem cerând lumina și prezența Duhului Sfânt. 

Să ne amintim învățătura teologului R. Garrigou-Lagrange: darurile Duhului Sfânt sunt în sufletul celui drept ca pânzele unei bărci. Este adevărat că o barcă poate înainta cu ajutorul vâslelor, dar acest lucru este dureros și lent. Vâslele sunt simbol al oboselii pe care virtuțile o cer. În schimb, un suflet poate și mai bine să înainteze în largul vieții atunci când un vânt favorabil umflă pânzele. Aceasta se întâmplă doar dacă ne dispunem sufletul să primească impulsul vântului, impulsul Duhului Sfânt (Le tre età della vita interiore, vol. III, VivereIn, Roma 2016, p. 279). 

Să invocăm în această zi și în toate zilele vieții noastre prezența Duhului Sfânt cu darurile sale pentru că de această prezență divină depinde felul nostru de a ne trăi credința, de a înainta în larg, de a-l adora pe Dumnezeu și de a-l sluji pe aproapele.

Vino, Duhule Preasfânt, 
Şi trimite pe pământ, 
A ta luminoasă rază. 

Al săracilor Părinte, 
Dătător de cele sfinte, 
Vino, şi ne luminează. 

Bunule Mângâietor, 
Oaspete prea iubitor, 
Dulcea noastră răcorire. 

Tu în trudă alinare, 
În căldură eşti răcoare, 
Mângâiere în mâhnire. 

Peste cei ce ţi se-nchină 
Tu revars-a ta lumină, 
Harul tău îmbelşugat. 

Pentru-a omenirii vină, 
Firea-ntreagă acum suspină, 
Grav rănită de păcat. 

Spală ce e întinat, 
Udă tot ce e uscat, 
Vindecă ce e rănit. 

Moaie tot ce-i împietrit, 
Încălzeşte ce-i răcit, 
Şi îndreaptă ce-i greşit. 

Celor care te cinstesc, 
Şi pe tine te slujesc, 
Dă-le harul înşeptit. 

Răsplăteşte a lor iubire, 
Cu suprema fericire, 
Sus în raiul nesfârşit.


Cei care doresc să susțină blogul și proiectele Paxlaur
pot afla detalii scriind AICI
sau la adresa paxlaur@yahoo.com.

De asemenea,
puteți utiliza una dintre posibilitățile de mai jos
pentru a fi alături de cei care trăiesc vremuri grele și triste.

Singuri putem face (prea)puțin,
împreună putem oferi mult mai mult.
Încă nu e (prea) târziu!

Dăruind vei dobândi!


Ajută un copil să meargă la școală! Luptă împotriva abandonului școlar! Dăruiește pentru cei mai săraci dintre săraci.

Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

7.00 €

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).

Categorii:Duhul Sfant, Predici si meditatii, RugaciuneEtichete:, , , , ,

1 comentariu

  1. Minunat! Multumesc pentru acest inspirat articol

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: