Cel mai greu nu e să ajutăm săracii, ci să ne apropiem de ei și să-i facem parte din viața noastră


Dacă treci ușor printre oameni și îți faci timp să le întrebi sufletul: „Cine este sărac?”, din mii de inimi, printre lacrimi, auzi suspinul: „Și eu, Doamne, sunt sărac. Ai milă de mine”… Sărăcia are chipul celui de lângă noi, al celui de pe strada noastră sau poate chiar din casa și familia noastră. Sărăcia e întrupată în cel care vine cu noi la biserică sau la serviciu sau la școală. Sau în cel care nu vine nici la biserică și nici la serviciu și nici la școală pentru că e prea sărac pentru a intra undeva. El stă mereu afară, întins pe pământ, acoperit cu cerul, numărând stelele… Da, poate că Dumnezeu a creat stelele atât de strălucitoare tocmai ca să fie numărătoarea celor săraci, ca să aibă și cei săraci cum să învețe să numere… Totul a fost creat, inclusiv noi am fost creați, pentru cel sărac de lângă noi… Îl știi? Ce chip are? Ce nume are? Ce poveste are?

E adevărat că nu ne permitem să săturăm toți flămânzii, să îmbrăcăm toți oamenii goi, să-i alinăm pe toți cei împovărați de boli, să-i acoperim pe cei răciți de ploi și vânturi și ninsori… Dar oare chiar nu putem face nici măcar un gest mic de tandrețe? Oare știm câtă alinare cuprinde un pahar de apă proaspătă, un ceai cald, o felie de pâine, un măr…?! Ca să nu mai spun de o îmbrățișare, de un gest de tandrețe, de o banală întrebare: De unde ești? Cum te numești? Care e povestea vieții tale?

Cel mai greu nu e să ajutăm săracii (mai ales atunci când avem cu ce!), ci cel mai greu este să ne apropiem de ei și să-i facem parte din viața noastră și să devenim și noi parte din viața lor. Este greu să ne abținem de la judecată, de la „privitul de sus, de la distanță”…  Este greu să stăm cu ei… Trecem și le oferim din ceea ce avem (în plus, de multe ori!), însă ceea ce îi poate ajuta cu adevărat nu e trecerea noastră pe lângă ei, ci să rămânem în viața lor… sau să îi primim în viața noastră.

Așa a făcut Isus…

„Voi cunoașteți harul Domnului nostru Isus Cristos, care, pentru voi, deși era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogățiți” (2Cor 8,9).


Anul acesta – 2021 – transform cadourile de ziua mea în lemne – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru copiii săraci…

Participă și tu la proiectul Paxlaur: Ofer(ă) „un lemn” unui copil și du în viața unui copil lumină, căldură și hrană. Detalii AICIhttps://paxlaur.com/2021/05/01/ofera-un-lemn-unui-copil/

Ofer(ă)„un lemn” unui copil sărăc… Anul acesta transform cadourile de ziua mea în lemne – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru copiii săraci…

Să observăm copiii din jurul nostru… ei sunt cea mai bună oglindă a viitorului și a inimii noastre! Cei care doresc pot susține blogul și proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) sau RO03BTRLEURCRT0378224401 (EURO), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€7.00

Categorii:E bine de ştiut, Predici si meditatii, Proiectele Paxlaur, ziua mondiala a saracilorEtichete:, , , , , , , ,

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: