Luați-ne copilăria și ne-ați luat totul…


Copilăria este cea care duce în brațe visele noastre de oameni mari și le îngrijește ca o mamă, hrănindu-le zilnic cu perseverență. Copilăria are vârsta noastră, pentru că fiecare etapă a vieții are nevoie de doza ei de copilărie pentru a putea spera ziua de mâine în pofida dificultăților de azi. De aceea, cine-și pierde copilăria a pierdut totul: inocența gândurilor și a faptelor, sinceritatea prieteniilor și a cuvintelor, valoarea familiei și a bunătății. 

Se spune că e vai și amar de oamenii care nu au avut o copilărie fericită. Însă de două ori vai și amar de tinerii care-și pierd copilăria. Și mai mult: de trei ori vai și amar de hoții de copilării, de oamenii care distrug copilăriile: bine ar fi fost pentru oamenii aceia dacă nu s‑ar fi născut (Mt 26,24). Distrugerea copilăriilor este trădarea lui Dumnezeu. „Adevăr vă spun: tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi‑ați făcut… (Mt 25,40). Cu câtă gingășie, speranță și iubire ne spune și astăzi Mântuitorul: „Lăsați copilașii să vină la mine și nu le interziceți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu! Adevăr vă spun, cine nu primește împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș nu va intra în ea” (Lc 18,16-17).

Și ce înseamnă să rămâi „copilaș”? Înseamnă să-ți păstrezi inocența gândurilor; înseamnă să fii atât de mic și smerit încât să simți mereu nevoia de cineva mai mare care să te protejeze și în care să ai încredere, toată încrederea; înseamnă să prețuiești familia și prietenii și să-ți tresalte inima atunci când spui „mamă”, „tată”, „frate”, „soră” „prietene”; înseamnă să plângi cu cei care plâng și să râzi cu cei care râd; înseamnă să zâmbești fericit în fața frumosului, iar când vezi răul să fii dezorientat și cu fața schimonosită, pentru că nu înțelegi manifestările care tulbură ordinea Universului, nu înțelegi răul, inamicul binelui și al fericirii.

Dacă așa stau lucrurile, oare noi mai suntem copii? Sau e timpul să plecăm în căutarea copilăriei pierdute, furate, uitate? Merită să facem această călătorie pentru a ne recupera copilăria: nevinovăția ei, speranța ei într-o lume mai bună, credința ei în împărăția cerurilor (Mt 18,3). Iar dacă nu ne interesează copilăria de dragul viitorului, să ne intereseze de dragul prezentului, pentru că „atunci când nu mai suntem copii, înseamnă că am murit demult” (Constantin Brâncuși).

La mulți ani tuturor copiilor!


Mulțumesc din suflet celor care ați redat copilăria furată unor copii participând la Proiectele PAXLAUR, în special contribuind spiritual și material la PROIECTUL lunii mai – Ofer(ă) „un lemn” unui copil de ziua mea  – și ați dus în viața unui copil lumină, căldură și hrană. Detalii AICIhttps://paxlaur.com/2021/05/01/ofera-un-lemn-unui-copil/ (VOI REVENI CU DETALII DESPRE CÂT BINE AȚI FĂCUT OMENIRII).


Cei care doresc să susțină blogul și proiectele Paxlaur (Detalii AICI: https://paxlaur.com/doneaza-sustine-proiectele-paxlaur/):

  • PayPal: paxlaur@yahoo.com;
  • RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu
  • RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

Ofer(ă)„un lemn” unui copil sărăc…

€7.00

Categorii:E bine de ştiut, Predici si meditatii, Proiectele PaxlaurEtichete:, , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: